2ra-2103/16 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-2103/16 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: S. Papuha. dosarul nr. 2ra-2103/16 Instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița. Î N C H E I E R E 14 septembrie 2016 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurenta,Tamara Arama, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a ÎMGFL 22 împotriva Tamarei Arama cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională a Tamarei Arama împotriva ÎMGFL 22 cu privire la încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Tamara Arama și a fost menținută hotărârea judecătoriei Râșcani, municipiul Chișinău din 30 noiembrie 2015, c o n s t a t ă La 17 iulie 2014, reclamantul ÎMGFL 22 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tamarei Arama cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, având ca temei deschiderea contului personal pe numele pârâtei, S.A. Termocom a livrat ultimei energie termică. Invocă reclamantul că, pârâta nu a achitat plata pentru serviciile acordate de către reclamant, în legătură cu ce la data de 01 aprilie 2014, față de ultimul s-a format o datorie în mărime de 2 758 lei 18 bani. Susține reclamantul că, datoria nominalizată este confirmată prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale. Cere reclamantul ÎMGFL 22 încasarea din contul pârâtei Tamara Arama în beneficiul reclamantului a datoriei în mărime de 2 758 lei 28 bani și a cheltuielilor de judecată. Ulterior, pârâta Tamara Arama a depus cerere reconvențională, prin care a cerut admiterea acesteia, respingerea cererii inițiale și încasarea din contul reclamantului în beneficiul ei a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, invocând că datoria pretinsă nu ar avea suport juridic.
Prin hotărârea judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015, acțiunea inițială a fost admisă integral, iar cea reconvențională a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, a fost respins apelul declarat de către Tamara Arama și a fost menținută hotărârea judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015. La 15 iulie 2016, recurenta Tamara Arama, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie respinsă, iar cea reconvențională să fie admisă integral. În motivarea recursului, recurenta a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și nici cu hotărârea primei instanțe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.
Mai mult ca atât, consideră recurenta că ambele instanțe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către recurenta Tamara Arama, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel și prima instanță, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurenta Tamara Arama, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e Recursul recurentei Tamara Arama, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.