2ra-2103/16 — incasarea datoriei

Prima instanță: S. Papuha. dosarul nr. 2ra-2103/16

Instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița.

Î N C H E I E R E

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Tatiana Vieru

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

recurenta,Tamara Arama,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a ÎMGFL 22 împotriva

Tamarei Arama cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată și la

cererea reconvențională a Tamarei Arama împotriva ÎMGFL 22 cu privire la

încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Tamara Arama și a fost menținută hotărârea

judecătoriei Râșcani, municipiul Chișinău din 30 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 17 iulie 2014, reclamantul ÎMGFL 22 a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Tamarei Arama cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, având ca temei deschiderea

contului personal pe numele pârâtei, S.A. Termocom a livrat ultimei energie

termică.

Invocă reclamantul că, pârâta nu a achitat plata pentru serviciile acordate de

către reclamant, în legătură cu ce la data de 01 aprilie 2014, față de ultimul s-a

format o datorie în mărime de 2 758 lei 18 bani.

Susține reclamantul că, datoria nominalizată este confirmată prin informația

despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale.

Cere reclamantul ÎMGFL 22 încasarea din contul pârâtei Tamara Arama în

beneficiul reclamantului a datoriei în mărime de 2 758 lei 28 bani și a cheltuielilor

de judecată.

Ulterior, pârâta Tamara Arama a depus cerere reconvențională, prin care a

cerut admiterea acesteia, respingerea cererii inițiale și încasarea din contul

reclamantului în beneficiul ei a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral,

invocând că datoria pretinsă nu ar avea suport juridic.

Prin hotărârea judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015,

acțiunea inițială a fost admisă integral, iar cea reconvențională a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, a fost respins apelul

declarat de către Tamara Arama și a fost menținută hotărârea judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015.

La 15 iulie 2016, recurenta Tamara Arama, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cerând admiterea recursului,

casarea integrală a hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea inițială să fie respinsă, iar cea reconvențională să fie admisă integral.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel și nici cu hotărârea primei instanțe, deoarece acestea ar fi fost

emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Mai mult ca atât, consideră recurenta că ambele instanțe de judecată nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și eronat ar fi interpretat-o.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către recurenta

Tamara Arama, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, dar a formulat critici ce se

axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel și prima instanță, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă

motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către recurenta Tamara Arama, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul recurentei Tamara Arama, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Mihai Poalelungi

judecătorul

Judecătorii Tatiana Vieru

Oleg Sternioală