3r-156/16 — anularea actului administrativ

3r-156/16 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: N. Costaș dosarul nr. 3r-156/16

instanța de apel: T. Duca, E.Grumeza, S. Procopciuc

D E C I Z I E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Ion Druță, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Întreprinderea mixtă „Blackwaterhouse

SDV” societatea cu răspundere limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Stăvilă, Societății

cu răspundere limitată „Terra Super” și Societății cu răspundere limitată „Witezze

Gruppe” împotriva Primăriei municipiului Bălți și Întreprinderii mixte

„Blackwaterhouse SDV” Societate cu răspundere limitată cu privire la anularea

certificatului de urbanism și a autorizației de construire cu obligarea demontării

dispozitivului publicitar,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 07 iunie 2016, prin care a fost

respinsă cererea Întreprinderii mixte „Blackwaterhouse SDV” societatea cu

răspundere limitată cu privire la repunerea în termenul de apel și a fost restituit apelul

declarat de către Întreprinderea mixtă „Blackwaterhouse SDV” societatea cu

răspundere limitată,

c o n s t a t ă:

La data de 26 iunie 2015, Ecaterina Stăvilă, SRL „Terra Super” și SRL

„Witezze Gruppe” au depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.

Bălți și ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL cu privire la anularea certificatului de

urbanism și a autorizației de construire și obligarea demontării dispozitivului

publicitar de tip „billboard”.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, Ecaterina Stăvilă este

proprietara spațiului comercial situat în mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare, nr. 37, spațiu

comercial care a fost transmis în locațiune SRL „Terra Super” și SRL „Witezze

Gruppe”.

Menționează că, în conformitate cu Legea privind principiile urbanismului și

amenajării teritoriului, organul public local a pus în sarcina proprietarului bunului și

a locatarilor efectuarea lucrărilor de amenajare a teritoriului aferent bunului

comercial.

Susține că, în acest scop au fost efectuate un complex de activități pentru

coordonarea politicii economice, sociale, culturale și ecologice, în special s-a

procurat și s-a montat pavaj exterior, s-au plantat arbori, etc., acțiuni pentru care s-au

efectuat investiții financiare considerabile.

1

Afirmă că, la data de 06 mai 2015, persoane necunoscute au început demontarea

pavajului din fața spațiului comercial din str. Ștefan cel Mare, 37, invocînd

necesitatea instalării unui panou publicitar de tip „billboard”.

Relevă că, în mod verbal, Primăria mun. Bălți i-a informat că, aceste lucrări de

construcție au fost autorizate.

Consideră reclamanții că, actele privind eliberarea autorizației de construire au

fost eliberate contrar prevederilor art.12 al Legii privind autorizarea executării

lucrărilor de construcție.

Invocă că, la adresările către Primăria mun. Bălți de a lua atitudine față de fapta

ilicită, soluționarea problemei a fost tergiversată, iar panoul publicitar a fost instalat.

Mai invocă că, prin răspunsul din 20 mai 2015 Inspecția de stat în construcții a

confirmat existența încălcărilor la montarea panoului publicitar, motiv pentru care s-a

eliberat prescripția nr. 54 din 19 mai 2015, care a avut ca efect sistarea valabilității

autorizației de construire nr.48 din 28 aprilie 2015.

Remarcă că, la data de 29 mai 2015, organul public i-au informat că, autorizația

de construire a fost suspendată, însă nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la

anularea acesteia.

Consideră ilegale acțiunile organului local privind eliberarea certificatului de

urbanism și a autorizației de construire, acestea fiind emise cu încălcarea art.26 al

Legii contenciosului administrativ și art.12 al Legii privind autorizarea executării

lucrărilor de construcție.

Solicită anularea certificatului de urbanism și a autorizației de construire din 28

aprilie 2015, emise de Primăria mun. Bălți, în privința ÎM „Blackwaterhouse SDV”

SRL cu privire la montarea dispozitivului publicitar de tip „billboard” la adresa mun.

Bălți, str. Ștefan cel Mare, nr. 37 și obligarea ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL să

demonteze dispozitivul publicitar de tip „billboard” instalat în mun. Bălți, str. Ștefan

cel Mare, nr. 37.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 05 februarie 2016 a fost admisă integral

acțiunea și a fost anulat certificatul de urbanism nr.192 din 17 aprilie 2015 și

autorizația de construire nr.49 din 28 aprilie 2015, emise de Primăria mun. Bălți în

privința ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL cu privire la montarea dispozitivului

publicitar de tip „billboard” pe adresa mun. Bălți, bd. Ștefan cel Mare, nr.37. A fost

obligată ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL să demonteze dispozitivul publicitar de tip

„billboard” instalat pe adresa mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare, nr.37.

La data de 06 mai 2016, ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL a depus cerere de

apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd repunerea în termenul de declarare

a apelului, admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și restituirea pricinii

spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 07 iunie 2016 a fost respinsă cererea

ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL cu privire la repunerea în termenul de apel și a fost

restituit ca tardiv apelul declarat de către ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL.

La data de 21 iunie 2016, în termenul prevăzut de lege, ÎM „Blackwaterhouse

SDV” SRL a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel și emiterea unei noi

încheieri, cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului cu restituirea

pricinii spre judecare în instanța de apel.

2

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu încheierea instanței de

apel, deoarece nu a fost înștiințată despre emiterea hotărîrii primei instanțe din data

de 05 februarie 2016.

Menționează că, nu a primit nici dispozitivul hotărârii primei instanțe în modul

prevăzut de lege, astfel, ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL a fost lipsită de dreptul de

a-și apăra interesele și de a contesta în termeni legali hotărîrea primei instanțe.

Susține că, despre existența hotărîrii primei instanțe a aflat de la executorul

judecătoresc Romah Oleg la 03 mai 2016, cînd a recepționat încheierea de intentare a

procedurii de executare, iar cu hotărîrea motivată a Judecătoriei Bălți din 05 februarie

2016 a făcut cunoștință abia la data de 05 mai 2016.

La data de 04 iulie 2016, în adresa intimaților Ecaterina Stăvilă, SRL „Terra

Super”, SRL „Witezze Groupe” și Primăria mun. Bălți a fost expediată spre

cunoștință copia recursului declarat de către ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă intimații nu și-au valorificat

dreptul procedural respectiv și nu au depus referință în termenul stabilit.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, prin hotărârea Judecătoriei Bălți

din 05 februarie 2016 acțiunea Ecaterinei Stăvilă, SRL „Terra Super” și SRL

„Witezze Gruppe” a fost admisă și a fost anulat certificatul de urbanism nr.192 din 17

aprilie 2015 și autorizația de construire nr.49 din 28 aprilie 2015, emise de Primăria

mun. Bălți în privința ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL cu privire la montarea

dispozitivului publicitar de tip „billboard” pe adresa mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare,

nr.37. A fost obligată ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL să demonteze dispozitivul

publicitar de tip „billboard” instalat pe adresa mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare, nr.37.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 06 mai 2016, ÎM

„Blackwaterhouse SDV” SRL a declarat apel, solicitând repunerea în termen,

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și restituirea pricinii spre

rejudecare în instanța de fond, în alt complet de judecată.

Instanța de apel, prin încheierea din 07 iunie 2016, a respins cererea ÎM

„Blackwaterhouse SDV” SRL cu privire la repunerea în termenul de declarare a

apelului și a restituit apelul declarat de către ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL ca

fiind tardiv.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, instanța de apel, la emiterea încheierii, a determinat corect

circumstanțele cauzei și a aplicat just normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanța de apel restituie,

printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar

3

apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze

repunerea în termen.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este

de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede

altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii curgerii

termenului de declarare a apelului – data pronunțării dispozitivului hotărîrii.

Data limită de depunere a apelului era 07 martie 2016, însă cererea de apel a fost

depusă abia la 06 mai 2016, adică peste termenul de 30 zile, prevăzut de art.362

alin.(1) CPC, cu solicitarea de repunere în termen, însă fără a anexa probe ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului de procedură în termen.

La caz se reține că, în conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani

luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite,

datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului

care a condiționat începutul lui, iar în conformitate cu art. 112 alin. (2) CPC, dacă

ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din

motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Astfel, instanța de recurs reiterează că, termenul de declarare a apelului poate fi

restabilit dacă persoanele îndreptățite prezintă probe veridice, ce ar confirma

imposibilitatea declarării apelului în termen.

Din materialele dosarului se atestă că, hotărîrea primei instanțe a fost adoptată

în lipsa ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL, însă în dosar există probe ce demonstrează

realizarea obligației instanței privind citarea legală a participanților la proces pentru

ședințele de judecată.

Potrivit avizului de recepție, anexat la materialele dosarului (f.d.28), ÎM

„Blackwaterhouse SDV” SRL, la data de 22 iulie 2015, a recepționat citația pentru

ședința de judecată care urma să aibă loc la data de 19 august 2015, a cunoscut de

existența litigiului, astfel, era obligată să se folosească cu bună-credință de drepturile

procedurale, informîndu-se despre soluționarea litigiului în cauză și să depună cerere

de apel în termenul stabilit de legislație.

În acest context, nu poate fi reținut argumentul ÎM „Blackwaterhouse SDV”

SRL drept motiv întemeiat de omitere a termenului de declarare a apelului precum că,

nu a fost prezent la pronunțarea dispozitivului hotărârii, nu a primit nici dispozitivul

hotărârii primei instanțe, iar cu hotărîrea motivată a făcut cunoștință abia la data de

05 mai 2016, deoarece a avut posibilitate reală să cunoască cu mult mai înainte

despre data emiterii hotărîrii primei instanțe. Or, după cum rezultă din procesul-

verbal al ședinței de judecată a primei instanțe din 06 octombrie 2015, ÎM

„Blackwaterhouse SDV” SRL, fiind legal citată la ședința de judecată, nu s-a

4

prezentat, dar prin intermediul unei telefonograme a anunțat instanța de judecată că,

reprezentantul său se află în concediu medical, obiecții asupra procesului-verbal al

ședinței de judecată nefiind depuse.

La caz, se mai reține că, instanța de recurs pune capăt oricărui abuz de aceste

drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea în

eroare. Buna-credință prezumă că partea este obligată la interval rezonabil de timp

să manifeste diligență și să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu

certitudine că se află pe rolul instanței cu participarea lor și să respecte termenele

prevăzute de lege.

Or, în conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC, participanții la proces sînt

obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul

abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică

sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, părțile sunt obligate să se folosească

cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt

oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea

procesului sau inducerea sa în eroare.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel temeinic

și legal a respins cererea ÎM „Blackwaterhouse SDV” SRL cu privire la repunerea

în termenul de apel și a restituit apelul declarat de către ÎM „Blackwaterhouse

SDV” SRL.

Instanța de recurs accentuează că, soluția adoptată de către instanța de apel

prin încheierea recurată este compatibilă cu standardele înserate în textul art. 6 §1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor

procedurale cu bună-credință și asumarea unui rol activ, urmărind cu diligență

derularea procesului său.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că, încheierea

instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către

recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea mixtă

„Blackwaterhouse SDV” societatea cu răspundere limitată.

Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 07 iunie 2016 în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Stăvilă, Societății cu răspundere

limitată „Terra Super” și Societății cu răspundere limitată „Witezze Gruppe”

împotriva Primăriei municipiului Bălți și Întreprinderii mixte „Blackwaterhouse

SDV” Societate cu răspundere limitată cu privire la anularea certificatului de

urbanism și a autorizației de construire cu obligarea demontării dispozitivului

publicitar.

5

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

6