Andreoli și alții împotriva Italiei

Publicat la 12 decembrie 2022 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 24550/22 Virginia Andreoli și alții împotriva Italiei depusă la 28 aprilie 2022 a comunicat la 21 noiembrie 2022 OBJETORUL CAUZULUI Cererea se referă la aplicarea legislației retrospective, în special art. 1 § 218 din Legea nr. 266/2005 din 23 decembrie 2005 în așteptarea procedurilor naționale care implică reclamanții. Reclamanții au fost angajati de autoritățile guvernamentale locale. Când au fost transferate, în temeiul articolului 8 din Legea nr. 124/1999, pentru a lucra pentru Ministerul Educației, Universităților și Cercetării, durata lor de serviciu cu autoritățile guvernamentale locale nu a fost recunoscută pe deplin în scopuri financiare și juridice.

Reclamanții au depus o procedură în fața Curții de District Lanciano susținând că transformarea salariului lor într-o lungime noțională de serviciu cu noul angajator la transfer a fost ilegală și prejudicială pentru ei. Acestea au solicitat plasarea în clasa profesională corespunzătoare lungii lor de serviciu de la data transferului, precum și stabilirea oricărei compensații datorită acestora. Atunci când aceste proceduri au fost pendente în fața Curții de Apel L’Aquila, art. 1 § 218 din Legea nr. 266/2005 din 23 Decembrie 2005 a intrat în vigoare. Această dispoziție are ca scop să pună în aplicare ceea ce legislatorul susține că este intenția inițială a Parlamentului atunci când adoptă art. 8 din Legea nr. 124/1999.

Considerând această lege interpretativă, instanța internă a respins cererile reclamanților. Reclamanții au contestat hotărârile în fața Curții de Casație. În cursul procedurii, după hotărârea Curții a Uniunii Europene din 6 septembrie 2011 în Scattolon , C-108/10, Curtea de Casație a trimis cazul Curții de Apel la Roma pentru stabilirea dacă angajații transferați au suferit o pierdere substanțială a salariului numai ca urmare a transferului. Curtea de Apel a decis că reclamanții nu au suferit o pierdere substanțială a salariului. Reclamanții au apelat împotriva acestei hotărâri și Curtea de casă a susținut concluziile și concluziile Curții de Apel.

Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la interferența legislativă în așteptarea procedurii care, în opinia lor, au încălcat dreptul la un proces echitabil și se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că aplicarea retroactivă a articolului 1 § 218 din Legea nr. 266/2005 din 23 decembrie 2005 le-a privat de proprietatea lor în măsura în care această dispoziție pune capăt litigiului dintre ele și administrația. Întrebări către părți A avut reclamanții o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?

În special, a existat o interferență legislativă cu administrația justiției concepută să influențeze determinarea judiciară a unui litigiu din cauza aplicării retrospective la cazul lor de la art. 1 § 218 din Legea nr. 266/2005 (a se vedea Agrati și alții c. Italia , nr. 43549/08 și altele 2 , 7 iunie 2011, și Cicero și alții c. Italia , nr. 29483/11 și 4 altele, 30 ianuarie 2020)? Dacă da, interferența s-a bazat pe motive convingătoare de interes general? A existat o interferență cu bucuria pașnică a posturilor lor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere promulgarea articolului 1 § 218 din Legea nr. 266/2005? Dacă da, interferența a impus o sarcină individuală excesivă reclamanților?

Reclamanții sunt invitați să prezinte o declarație privind statutul executării hotărârilor interne privind meritul în ceea ce privește acestea. În cazul în care o hotărâre internă a fost executată în ceea ce privește acestea, reclamanții sunt invitați să includă în declarație următoarele informații: numărul, R.G. și data hotărârii în favoarea lor, sumele primite și, eventual, sumele recuperate ulterior de administrație. Reclamanții sunt invitați să furnizeze toate documentele relevante privind executarea hotărârilor și, după caz, recuperarea sumelor. Hotărârea de a doua instanță a Curții de Casație Adresă Curții de Apel Hotărârea finală a Curții de Casație Virginia ANDREOLI 1954 Curtea de district Fossacesia Lanciano, R.G.

92/04, 13/12/2004 L’Aquila Curtea de apel, R.G. 973/04, 30/05/2008 Curtea de Casație, R.G. 11067/09 (conjunct cu alte cereri, cea mai importantă fiind R.G. 7605/09), 02/10/2012 Curtea de recurs de Roma, R.G. 3413/13, 04/06/2015 Curtea de Casație, R.G. 13904/16, 05/11/2021 Anna Maria DEL ROSARIO 1953 Curtea de District Lanciano, R.G. 91/04, 13/12/2004 Marisa DI NUNZIO 1951 Curtea de District Lanciano, R.G. 87/04, 13/12/2004 Nicola DI NUNZIO 1956 Curtea de District Lanciano, R.G. 90/04, 13/12/2004 Valerio SCACCIA 1958 Curtea de District Lanciano, R.G. 88/04, 13/12/2004 Maria Domenica VALENTE 1937 Lanciano Lanciano District Court, R.G. 93/04, 13/12/2004 Anna Maria D’ELISEO 1957 Lanciano District Court, R.G.

449/02, 16/03/2004 L’Aquila District Court, R.G. 465/04, 06/06/2008 Curtea de Casație, R.G. 11034/09, 01/10/2012 Curtea de apel de Roma, R.G. 3411/13, 11/05/2015 Curtea de Casație, R.G. 11771/16, 08/11/2021

Published on 12 December 2022

FIRST SECTION

Application no. 24550/22 Virginia Andreoli and Others against Italy lodged on 28 April 2022 communicated on 21 November 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the application of retrospective legislation, specifically Article 1 § 218 of Law no. 266/2005 of 23 December 2005 to pending national proceedings involving the applicants. The applicants were employed by the local government authorities. When they were transferred, under Article 8 of Law no. 124/1999, to work for the Ministry of Education, Universities and Research, their length of service with the local government authorities was not fully recognised for financial and legal purposes. The applicants lodged proceedings before the Lanciano District Court arguing that the conversion of their salary into a notional length of service with the new employer upon transfer had been unlawful and detrimental to them.

They sought placement in the professional grade corresponding to their full length of service from the date of the transfer as well as the determination of any compensation due to them. When those proceedings were pending before the L’Aquila Court of Appeal, Article 1 § 218 of Law no. 266/2005 of 23 December 2005 entered into force. This provision intended to give effect to what the legislator claimed to be the original intention of the Parliament when adopting Article 8 of Law no. 124/1999. Relying on that interpretative law, the domestic court dismissed the applicants’ claims. The applicants challenged the judgments before the Court of Cassation.

In the course of the proceedings, following the judgment of the Court of Justice of the European Union of 6 September 2011 in Scattolon , C-108/10, the Court of Cassation remitted the case to the Rome Court of Appeal for determination of whether the transferred employees had suffered a substantial loss of salary solely as a result of the transfer. The Rome Court of Appeal ruled that the applicants had not suffered a substantial loss of salary. The applicants appealed against this judgment and the Court of Cassation upheld the Court of Appeal’s findings and conclusions. The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention about the legislative interference pending the proceedings which, in their view, infringed their right to a fair trial.

They also complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the retroactive application of Article 1 § 218 of Law no. 266/2005 of 23 December 2005 deprived them of their property insofar as this provision put an end to the dispute between them and the administration.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicants have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was there an interference by the legislature with the administration of justice designed to influence the judicial determination of a dispute on account of the retrospective application to their case of Article 1 § 218 of Law no. 266/2005 (see Agrati and Others v. Italy , nos. 43549/08 and 2 others, 7 June 2011, and Cicero and Others v. Italy , nos. 29483/11 and 4 others, 30 January 2020)? If so, was that interference based on compelling grounds of general interest?