2ra-1799/16 — privind respectarea dreptului de vecinătate și demolarea construcțiilor auxiliare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind respectarea dreptului de vecinătate şi demolarea construcţiilor auxiliare
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1799/16 — privind respectarea dreptului de vecinătate și demolarea construcțiilor auxiliare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 2ra-1799/16
Instanța de fond: Judecătoria Telenești – Iu. Hîrbu
Instanța de apel: CA Bălți – T. Duca, S. Procopciuc, Gh. Liulca
Î N C H E I E R E
07 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Svetlana Filincova,
Judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către
Gavril Șeremet în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către
Gavril Șeremet împotriva lui Ion Corciu privind respectarea dreptului de vecinătate și
demolarea construcțiilor auxiliare,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016,
C O N S T A T Ă :
La 28 aprilie 2015 Gavril Șeremet s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva lui Ion Corciu privind respectarea dreptului de vecinătate și demolarea
construcțiilor auxiliare.
În motivarea cererii reclamantul a invocat că este locuitor al s. Corobceni, r-nul
Telenești și deține în proprietate un lot de teren pe o suprafață de 0.1060 cu codul
cadastral 8927202020, fiind învecinat cu Ion Corciu, care la fel deține în proprietate
un lot de teren. De o perioada de timp între ei există conflict din motivul că Ion
Corciu îi încalcă dreptul de vecinătate și anume, a construit neautorizat pe linia de
hotar construcții auxiliare (șoproane, garaj), din care fapt îi crează probleme, prin
scurgerea de pe acoperiș a apei pe terenul lui. Astfel distanța de la hotar este de 35
cm, care este o distanță mica și nu-i permite ca să construiască un gard, pentru a
împiedica scurgerea apei de pe acoperiș pe terenu lui.
1
Gavril Șeremet consideră că Ion Corciu prin acțiunile menționate, îi încalcă
drepturile lui garantate de Constituția RM, a art. 389 Cod Civil, care stipulează că,
orice construcție, lucrare sau plantare se poate face de către proprietarul terenului
numai cu respectarea unei distanțe minime față de linia de hotar, conform legii,
regulamentului de urbanism sau în lipsă conform obiceiului locului, astfel încît să nu
aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. În caz de nerespectare a distanței
prevăzute de 2 metri, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea gardurilor
pe cheltuiala proprietarului terenului pe care acesta sînt ridicate.
Gavril Șeremet a solicitat de a obliga pe Ion Corciu să-i respecte dreptul de
vecinătate, de a obliga demolarea construcțiilor auxiliare construite pe hotar cu
încălcarea distanței de hotar (șopron, garaj).
Prin hotărîrea Judecătoriei Telenești din 30 noiembrie 2015 s-a respins cererea
de chemare în judecată înaintată de către Gavril Șeremet. În motivarea soluției s-a
reținut că Gavril Șeremet în cadrul exminării pricinii nu a prezentat probe privind
încălcarea dreptului de vecinătate din partea lui Ion Corciu, nu a prezentat o
concluzie tehnică din partea unui expert abilitat referitor la faptul dacă persistă
încălcarea dreptului de proprietate al părților și în ce mod această încălcare poate fi
înlăturată. Astfel actele cauzei atestă că construcțiile auxiliare (saraiul și garajul) ce
aparține lui Ion Corciu nu prezintă pericol pentru Gavril Șeremet (f.d. 45, 51 - 52).
La 29 decembrie 2015 Gavril Șeremet a înaintat cerere de apel, solicitînd
casarea hotărîrii Judecătoriei Telenești din 30 noiembrie 2015, cu pronunțarea unei
noi hotărîri de admitere a acțiunii integral (f.d. 49, 61 - 62).
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016 s-a respins cererea de apel
declarată de Gavril Șeremet, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Telenești din 30
noiembrie 2015 (f.d. 84 - 86).
La 08 iunie 2016 Gavril Șeremet a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei
Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016 și casarea hotărîrii Judecătoriei Telenești din
30 noiembrie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii
(f.d. 95 - 96).
În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că decizia instanței de apel
este neîntemeiată, deoarece instanța de judecată nu a aplicat legea care trebuia să fie
aplicată, a interpretat eronat legea.
Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale
.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 12
aprilie 2016 și a fost expediată părților la 22 aprilie 2016 (f.d. 87), fiind recepționată
la 27 aprilie 2016 (f.d. 89). Recurentul a depus recurs la 08 iunie 2016 și se consideră
a fi depus în termen.
Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de
recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la
concluzia că recursul declarat de Gavril Șeremet nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a
deciziei instanței de apel.
2
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Recurentul a invocat în recursul său că decizia instanței de apel este
neîntemeiată, deoarece instanța de judecată nu a aplicat legea care trebuia să fie
aplicată, a interpretat eronat legea.
În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și
de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o
apreciere corespunzătoare.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal
invocă recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or
recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei
în fapt.
Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de
recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de
drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul
exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.
433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Argumentul recurentului precum că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că
nu s-a putut prezenta în ședința de judecată din motive independente de acesta și nici
nu a avut posibilitate să anunțe instanța despre imposibilitatea prezentării sale, pe
motivul internării în spital în stare gravă, este neîntemeiat, deoarece pentru ședința de
judecată care a avut loc la 30 noiembrie 2015, recurentul Gavril Șeremet a fost
înștiințat, aplicînd semnătura pe recipisa anexată la materialele cauzei (f.d. 43).
3
În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin
prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele
anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Gavril Șeremet împotriva
deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2),
(3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
D I S P U N E:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Gavril Șeremet împotriva deciziei
Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în
judecată depusă de către Gavril Șeremet împotriva lui Ion Corciu privind respectarea
dreptului de vecinătate și demolarea construcțiilor auxiliare.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Svetlana Filincova
Judecători Dumitru Mardari
Maria Ghervas
4