2ra-1882/16 — declararea nulității a contractilui de vînzare-cumpărare a imobilului

2ra-1882/16 — declararea nulității a contractilui de vînzare-cumpărare a imobilului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: Iu. Moldovan dosarul nr. 2ra-1882/16

instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, N. Traciuc

Î N C H E I E R E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Munteanu Ghenadie, reprezentat de avocatul Gandrabur Valeriu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bobescu Iulia și

Bobescu Mihail împotriva lui Munteanu Ghenadie cu privire la declararea nulității

absolute a contractului de vînzare-cumpărare, restituirea imobilului în proprietate și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Bobescu Iulia și Bobescu Mihail, reprezentați de avocatul

Vatavu-Josan Tatiana, casată hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 13 iulie 2015 și

emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 12 februarie 2013, Bobescu Iulia și Bobescu Mihail, reprezentați de

avocatul Vatavu-Josan Tatiana au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Munteanu Ghenadie cu privire la declararea nulității absolute a contractului de

vînzare-cumpărare, restituirea imobilului în proprietate și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii au invocat că în baza contractului de vînzare-cumpărare

din 24 august 2001, Bobescu Mihail a cumpărat de la Sohin Ina casa de locuit și

construcțiile aferente, împreună cu lotul de pe lângă casă din satul Chetrosu raionul

Anenii Noi.

Banii cu care a fost cumpărată casa dată au fost acumulați de către ambii soți,

însă contractul de vînzare-cumpărare a fost înregistrat doar pe numele lui Bobescu

Mihail.

Indică că în casa procurată locuiesc toți membrii familiei, inclusiv ambii soți,

doi copii și un părinte bătrân.

În anii 2003-2004, Bobescu Iulia a fost nevoită să plece la muncă peste

hotarele țării, iar banii care-i cîștiga îi trimetea acasă pentru efectuarea lucrărilor de

reparație a casei și a curții.

Indică reclamanții că la data de 12 aprilie 2007, din motive personale au

divorțat, Bobescu Iulia plecând din țară, însă până în prezent sunt o familie și duc

gospodărie comună.

În anul 2012, Bobescu Iulia, revenind în țară, a găsit niște acte despre care nu

cunoștea, iar verificând la OCT Anenii Noi a constatat precum că casa în care

locuiesc nu le mai aparține lor și aparține lui Munteanu Ghenadie.

Drept urmare, în urma unei discuții, Bobescu Iulia, a aflat de la Bobescu

Mihail că la 15 februarie 2010, ultimul a împrumutat de la Munteanu Ghenadie suma

de 20 000 euro, iar în acest sens a fost încheiat contractul de împrumut, autentificat

de notarul privat Oleg Gladîș.

La fel, i-a devenit cunoscut și faptul că Munteanu Ghenadie a acceptat să

acorde împrumutul doar cu condiția ca Bobescu Mihail în scopul garanției restituirii

împrumutului va întocmi un contract de vânzare-cumpărare a bunului imobil situat în

satul Chetrosu, raionul Anenii Noi.

Astfel, în ziua cînd a fost încheiat contractul de împrumut, a fost încheiat și un

contract de vînzare-cumpărare în privința casei de locuit din satul Chetrosu, raionul

Anenii Noi cu suprafața totală de 107,9 m.p. împreună cu lotul de pe lângă casă cu

suprafața totală de 0,1050 ha la prețul de 2000 dolari SUA, dreptul de proprietate a

lui Munteanu Ghenadie fiind înregistrat la OCT Anenii Noi.

Menționează că casa de locuit din satul Chetrosu, raionul Anenii Noi le

aparține ambilor soți, deoarece a fost procurată din banii câștigați în timp ce se aflau

în căsătorie.

Totodată, comunică că contractul încheiat între Bobescu Mihail și Munteanu

Ghenadie este de fapt un contract de gaj și a fost încheiat doar la insistența lui

Munteanu Ghenadie, în imobilul litigios continuînd să locuiască familia Bobescu care

din bani comuni a efectuat lucrări de reparație și renovare a casei.

În aceste condiții, consideră că contractul de vînzare-cumpărare sus menționat

este unul fictiv întrucît a fost încheiat fără intenția de a produce efecte juridice, fiind

încheiat exclusiv în vederea obținerii unui gaj pentru împrumutul în sumă de 20 000

euro, or, la încheierea actului juridic (contractului) a fost diminuat prețul obiectului

contractului, astfel, fiind o condiție esențială de valabilitate a actului încheiat.

Mai susțin reclamanții că în momentul cînd Bobescu Iulia a aflat despre

contractul de vînzare-cumpărare, Bobescu Mihail s-a adresat către Munteanu

Ghenadie și anunțîndu-l că peste o lună îi vor întoarce împrumutul i-a solicitat

restituirea casei de locuit, însă Munteanu Ghenadie le-a comunicat că le va întoarce

casa doar în cazul în care v-a primi înapoi suma de 50 000 euro.

În drept, își întemeiază cerințele în baza art. art. 753 alin. (1), 666 alin. (1) și

art. 668 alin. (1) Cod civil.

Solicită, constatarea nulității absolute a contractului de vînzare-cumpărare a

imobilului situat în satul Chetrosu raionul Anenii Noi, restituirea în proprietate a

imobilului și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 25 noiembrie 2013 acțiunea a fost

admisă , fiind declarat nul contractul de vînzare-cumpărare a imobilului încheiat între

Bobescu Mihail și Munteanu Genadie nr. 1701 din 12 martie 2010, autentificat de

către notarul Gladîș Oleg și înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral

1017117012 și 101711701201. Totodată, a fost radiat din Registrul bunurilor imobile

dreptul de proprietate a lui Munteanu Ghenadie și Munteanu Silvia asupra bunului

imobil cu nr. cadastral 1017117012 și 101711701201, obligat Bobescu Mihail să

restituie lui Munteanu Ghenadie suma de bani primită în baza contractului de

vînzare-cumpărare nr. 1701 din 12 martie 2010 și încasat de la Munteanu Ghenadie

în beneficiul Iuliei Bobescu cheltuielile de judecată în mărime de 150 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bender din 20 martie 2014, a fost admis apelul

declarat de Munteanu Ghenadie, casată hotărîrea primei instanțe și restituită pricina

spre rejudecare în prima instanță.

Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 13 iulie 2015, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016, a fost admis apelul

declarat de Bobescu Iulia și Bobescu Mihail, reprezentați de avocatul Varavu-Josan

Tatiana, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a

fost admisă fiind declarat nul contractul de vînzare-cumpărare a imobilului încheiat

între Bobescu Mihail și Munteanu Ghenadie din 12 martie 2010, autentificat și

înregistrat de către notarul Gladîș Oleg cu nr. 1701 și trecut în Registrul bunurilor

imobile cu nr. cadastral 1017117012 și 101711701201. Totodată, a fost radiat din

Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate a lui Munteanu Ghenadie asupra

bunului imobil cu nr. cadastral 1017117012 și 101711701201, obligat Bobescu

Mihail să restituie lui Munteanu Ghenadie suma de bani primită în baza contractului

de vînzare-cumpărare din 12 martie 2010, autentificat de către notarul Gladîș Oleg cu

nr. 1701.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță respingînd

acțiunea a lăsat fără apreciere faptul că casa de locuit cu o suprafață totală de 107,9

m.p împreună cu lotul de pe lângă casă cu o suprafață totală de 0,1050 ha constituie

bun în devălmășie a soților Bobescu, iar Bobescu Iulia are dreptul la ½ cotă-parte din

bunul dat.

La fel, instanța de apel a remarcat că prima instanță nu a luat în considerație

prevederile art. 20 alin. (1) din Codul familiei care reglementează proprietatea în

devălmășie a soților și art. art. 369 alin. (2), 371 alin. (1) și (2) Cod civil, care

stabilește actele de dispoziție asupra bunurilor proprietate comună în devălmășie și

proprietatea comună în devălmășie a soților și a adoptat o hotărîre neîntemeiată, care

afectează drepturile persoanei terțe Bobescu Iulia ce deține dreptul de proprietate

asupra ½ din imobilul în litigiu.

Totodată, cu referire la prevederile art. 232 Cod civil, care prevede nulitatea

actului juridic încheiat cu încălcarea interdicției de a dispune de un bun, instanța de

apel a reținut că întrucît contractul de vînzare-cumpărare în litigiu a fost încheiat fără

consimțămîntul Iuliei Bobescu este oportună declararea nulă a contractului respectiv.

Iar, ținînd cont de prevederile art. 219 alin. (2) Cod civil, care statuează

efectele nulității actului juridic, a considerat necesar de a radia din Registrul bunurilor

imobile dreptul de proprietate a lui Munteanu Ghenadie și Munteanu Silvia asupra

bunurilor imobilului cu nr. cadastral 101711012 și 101711701201, totodată

obligându-1 pe Bobescu Mihail să restituie lui Munteanu Ghenadie suma de bani

primită în baza contractului de vânzare-cumpărare din 12 marie 2010.

Suplimentar, instanța de apel a menționat că contractul de vînzare-cumpărare

în speță, poartă caracterul unui act fictiv în temeiul art.217 alin.(1) Cod civil, și prin

prisma art. 221 alin. (1) Cod civil este nul, concluzionînd că acesta a fost încheiat

fără intenția de a produce efecte juridice, în circumstanțele în care din momentul

încheierii contractului menționat și pînă în prezent, apelantul a locuit și locuiește în

casa litigioasă cu familia sa, efectuînd și lucrări de reparație a casei.

Nu în ultimul rînd, instanța de apel stabilind că familia Bobescu continuă să

locuiască în casa de locuit din satul Chetrosu raionul Anenii Noi, să efectueze lucrări

de reparație și renovare a acesteia, a relevat art. art. 53, alin. (1) Cod civil, 666 alin.

(1) și art. 207 alin. (1) Cod civil, care reglementează contractul de vînzare-cumpărare

și dispozițiile generale cu privire la contract și cauza actului juridic și a conchis în

urma contractului în litigiu nu au fost modificate și nici stinse careva raporturi

juridice, iar la încheierea contractului părțile nu au avut intenția de a executa

prevederile acestuia de a da naștere sau modifica careva raporturi juridice.

La data de 21 iunie 2016, Munteanu Ghenadie, reprezentat de avocatul

Gandrabur Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărîri prin

care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, sau cu restituirea pricinii spre rejudecare

în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a încălcat normele de

drept procedural imperative prevăzute de art. art. 27 alin.(1) 60 alin.(4) 240 alin.(3)

CPC, fapt ce a dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și

la soluționarea greșită a pricinii, concomitent fiind privată neîntemeiat de un grad de

jurisdicție.

Astfel, indică recurentul că deși, prin acțiunea înaintată reclamanții au solicitat

recunoașterea nulității absolute a contractului de vînzare-cumpărare în temeiul art.

221 Cod civil ca fiind fictiv, instanța de apel din oficiu a invocat ca temei de nulitate

a actului juridic contestat lipsa acordului Iuliei Bobescu la încheierea contractului de

vînzare-cumpărare, temei care nici nu a fost invocat de părți.

Or, în această manieră consideră recurentul că instanța de apel a încălcat

prevederile art. 27 alin. (1) și art. 60 alin. (4) CPC, care reglementează

disponibilitatea în drepturi a participanților la proces și drepturile procedurale ale

părților și a conchis asupra nulității actului juridic disputat pe motivul lipsei acordului

soției la încheiere acestuia, motiv care este unul de nulitate relativă, însă care

realmente nu a fost invocat de reclamanți.

Prin urmare, insistă că într-un mod neclar și arbitrar, instanța de apel a purces

la examinarea nulității contractului de vînzare-cumpărare din 12 martie 2010 prin

prisma nulității relative încălcîndu-i astfel, dreptul la un proces echitabil consfințit de

art. 6 CEDO și principiul legalității care impune ca procesul de înfăptuire a justiție să

se desfășoare în conformitate cu rigorile Leale prevăzute de Codul de procedură

civilă, fără nici o derogare.

Totodată, cu referire examinarea în fond a pricinii, recurentul a indicat

argumente similare celor menționate în referința ce se conține materialele cauzei

invocînd că instanța de apel a dat apreciere eronată împrejurările de fapt și de drept

ale pricinii, fapt ce a dus la soluționarea greșită a pricinii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din materialele copia deciziei instanței de ape din 20 aprilie

2016, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv

recurentului Munteanu Ghenadie prin scrisoarea nr. 2416 din 16 mai 2016 (f.d. 256

Vol. I),

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 21 iunie 2016 împotriva deciziei din 20 aprilie 2016, în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Munteanu Ghenadie, reprezentat de avocatul Gandrabur Valeriu este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Munteanu Ghenadie,

reprezentat de avocatul Gandrabur Valeriu nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în referința la cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Munteanu Ghenadie, reprezentat de avocatul Gandrabur

Valeriu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Munteanu Ghenadie, reprezentat de avocatul Gandrabur Valeriu ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Munteanu Ghenadie, reprezentat de avocatul

Gandrabur Valeriu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță