2ra-1454/16 — declararea nulității contractelor de vînzare-cumpărare

2ra-1454/16 — declararea nulității contractelor de vînzare-cumpărare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: L. Brînza dosarul nr. 2ra-1454/16

instanța de apel: D. Manole, E. Fistican, S. Arnăut

Î N C H E I E R E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Costin

Tudor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Costin Tudor împotriva

lui Apostu Daniel, Apostu Viorica, Harcovei Constantin, Harcovei Inga, Cornescu

Viorel și Cornescu Cristina cu privire la declararea nulității contractelor de vînzare-

cumpărare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Costin Tudor, admis apelul declarate de Apostu

Viorica, Apostu Daniel și Harcovei Inga și cererea de alăturare la apel depusă de

Harcovei Constantin, casată parțial hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05

iunie 2015 și în partea casată emisă o nouă hotărîre, în rest hotărîrea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 05 iunie 2015 a fost menținută,

c o n s t a t ă :

La 24 februarie 2014, Costin Tudor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Apostu Daniel și Apostu Viorica, intervenient accesoriu notarul public

Reșetnicov Ala cu privire la recunoașterea nulității a contractelor de vînzare-

cumpărare.

În motivarea acțiunii a invocat că pînă în anul 2010 a locuit împreună cu soția

sa în casa de locuit din satul Ghidighici, mun. Chișinău, iar în anul 2010 au decis să

înstrăineze casa în care locuiesc și să procure un apartament cu 2 camere în mun.

Chișinău.

Pîrîtul Apostu Daniel, care este o cunoștință mai veche a familiei le-a promis

că poate să găsească atît un apartament în mun. Chișinău cît și cumpărători pentru

casa de locuit, iar în scurt timp casa a fost vîndută.

Menționează că conform înțelegerii banii din vînzarea casei de locuit i-a luat

Apostu Daniel, și deoarece din spusele acestuia, la momentul vînzării casei cu

apartamentul nu era totul clar, au rămas să locuiască în casă.

Invocă că peste un timp, Apostu Daniel, le-a comunicat că din cauza necesității

eliberării casei, se vor muta cu traiul într-un apartament din str. Sarmisegetusa 1,

mun. Chișinău, unde vor locui pînă cînd va găsi un apartament.

Ca urmare, au trecut în apartamentul din Sarmisegetusa 1, mun. Chișinău, însă

Apostu Daniel pînă în prezent nu i-a procurat apartamentul promis.

Mai mult decît atît, afirmă că Apostu Daniel nici nu-l vizitează, iar la apelurile

telefonice îi comunică să locuiască în liniște mai departe și să nu își facă griji.

Susține reclamantul că apartamentul în care locuiește a fost procurat de Apostu

Daniel din banii primiți din vînzarea casei de locuit din satul Ghidighici, însă actele

pentru acest apartament nu au fost perfectate pe numele său ci pe numele lui Apostu

Daniel, care l-a dus în eroare și a acționat contrar înțelegerii, deoarece contractul de

vînzare-cumpărare a fost unul condiționat.

Concomitent menționează reclamantul că în anul 2012 a primit prin moștenire

de la sora sa casa de locuit din strada Vasilenco 26, mun. Chișinău, fapt cunoscut de

Apostu Daniel.

În luna martie 2012, dînsul s-a îmbolnăvit grav fiind internat în spital, iar la

externare, Apostu Daniel i-a spus ca pentru a fi în siguranță, este necesar să

perfecteze actele pentru casa de locuit din strada Vasilenco 26, mun. Chișinău pe

numele său.

Remarcă că nu a intenționat vînzarea casei din strada Vasilenco 26, mun.

Chișinău și nu a avut careva înțelegeri cu Apostu Daniel în acest sens, însă la

inițiativa ultimului a mers la notar unde a semnat o foaie curată.

Careva bani nu a primit, iar cînd peste timp a mers să vadă casa primită ca

moștenire a aflat că aceasta a fost înstrăinată altor persoane.

Reclamantul mai invocă că, contractul de vînzare-cumpărare a casei din str.

Vasilenco 26, mun. Chișinău este nul, deoarece dînsul nu a vîndut casa respectivă

nimănui și nici nu a primit careva bani din contravaloarea acestui bun.

Astfel, cu referire la prevederile art. 220 Cod civil, consideră că tranzacții

încheiate în privința casei de locuit din satul Ghidighici, mun. Chișinău și a casei de

locuit din str. Vasilenco 26, mun. Chișinău contravin legii și nu corespund voinței

părților în momentul semnării, respectiv, urmează să fie declarate nule.

Solicită recunoașterea nulității contratului de vînzare-cumpărare a casei de locuit

din or. Ghidighici mun. Chișinău și a contractului de vînzare-cumpărare a casei de

locuit din str. Vasilenco 26, mun. Chișinău încheiat între el - Costin Tudor și Apostu

Daniel.

La 24 februarie 2015, Costin Tudor a depus cerere de completare și concretizare

a cerințelor împotriva lui Apostu Daniel, Apostu Viorica, Harcovei Constantin,

Harcovei Inga, Cornescu Viorel și Cornescu Cristina cu privire la recunoașterea

nulității a contractelor de vînzare-cumpărare.

În motivarea cererii a invocat că suplimentar la cele menționate în cererea de

chemare în judecată inițială mai are pretenții și față de Harcovei Constantin și

Harcovei Inga cu privire la recunoașterea nulității a contractului de vînzare-cumpărare

încheiat ulterior între Apostu Viorica și Harcovei Constantin în privința casei de locuit

din str. Valea Cînepii 12, s. Ghidighici, mun. Chișinău.

Susține că înaintează cerințele în acest sens, deoarece nu a semnat nici un

document în privința vînzării casei în litigiu lui Harcovei Constantin și nu a vîndut

casa acestei din urmă, iar Apostu Daniel și Apostu Viorica l-au dus în eroare cu privire

la acest fapt.

De asemenea indică reclamantul că urmează să fie declarat nul și contractul de

vînzare-cumpărare nr. 576 din 20 ianuarie 2014, încheiat între Cornescu Viorel și

Apostu Viorica în privința cotei-părți în mărime de 17/200 din casa de locuit din str.

Vasilenco 26, mun. Chișinău dat fiind faptul că acesta este un contract subsecvent

contractului de vînzare-cumpărare încheiat între el și Apostu Viorica în anul 2012.

Prin urmare, invocînd prevederile art. art. 199 alin. (2), 219 alin. (1) și (2), 220

alin. (1) și (2) Cod Civil care reglementează consimțămîntul, efectele nulității actului

juridic și nulitatea actului juridic ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor

moravuri, menționează că în cazul ambelor contracte încheiate cu Apostu Viorica

consimțămîntul său și a soției sale nu a fost manifestat, iar ca urmare a realizării

efectului retroactiv al nulității actului juridic urmează să-i revină în proprietate ambele

bunuri imobile de care a fost lipsit ilegal de Apostu Daniel.

La fel, reclamantul subliniază că, la semnarea contractului de vînzare-cumpărare

nr. 2773 din 14 iunie 2007, încheiat între soția sa - Costin Maria și Apostu Viorica în

privința casei de locuit din str. Valea Cânepii 12, s. Ghidighici, mun. Chișinău, trebuia

să existe și acordul său în calitate de soț pentru înstrăinarea acestui bun imobil însă, la

încheierea acestuia contract nu a existat acordul nici unuia din soți.

Solicită a recunoaște nulității a contractului de vînzare-cumpărare nr. 2773 din

14 iunie 2007 încheiat între Costin Maria și Apostu Viorica în privința casei de locuit

din str. Valea Cînepii 12, satul Ghidighici, mun. Chișinău, contractului de vînzare-

cumpărare nr. 2717 din 10 iulie 2007 încheiat între Apostu Viorica și Apostu Daniel pe

de o parte și Harcovei Constantin și Harcovei Inga pe de altă parte, în privința casei de

locuit și a terenului situate pe adresa str. Valea Cînepii 12, s. Ghidighici, mun.

Chișinău, declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare din 21 mai 2012 a

cotei-părți în mărime de 17/200 din casa de locuit din str. Vasilenco 26, mun.

Chișinău, încheiat între Costin Tudor și Apostu Viorica și declararea nulității

contractului de vînzare-cumpărare nr. 576 din 20 ianuarie 2014, încheiat între

Cornescu Viorel și Apostu Viorica a cotei-părți în mărime de 17/200 din casa de locuit

din str. Vasilenco 26, mun. Chișinău (f.d. 101-1-2 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 iunie 2015 acțiunea a

fost admisă parțial fiind constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-

cumpărare nr. 2773 din 14 iunie 2007 încheiat între Costin Măria și Apostu Viorica

având ca obiect imobilul situat în mun. Chișinău, s. Ghidighici, str. Valea Cînepii 12,

cu aducerea părților la poziția inițială și contractului le vânzare-cumpărare nr. 2717 din

data de 10 iulie 2007 încheiat între Apostu Viorica, Apostu Daniel și Harcovei Inga,

având ca obiect imobilul situat în mun. Chișinău, s. Ghidighici, str. Valea Cânepii 12,

cu aducerea părților la poziția inițială, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Totodată, a fost încasat de la Apostu Viorica în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 1210 lei și de la Harcovei Inga în beneficiul statului a taxei de stat în

mărime de 1710 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016, a fost respins apelul

declarat de Costin Tudor, admis apelul declarat de Apostu Viorica, Apostu Daniel și

Harcovei Inga și cererea de alăturare la apel depusă de Harcovei Constantin, casată

hotărîrea primei instanțe în partea admiterii pretențiilor înaintate de Costin Tudor și

încasării din contul lui Harcovei Inga și Apostu Viorica a taxei de stat și emisă în

această parte o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă, în rest hotărîrea primei

instanțe a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu privire a cerințele lui Costin Tudor

privind declararea nulității contratului de vînzare-cumpărare nr. 2773 din 14 iunie

2007 și contractului de vînzare-cumpărare nr. 2717 din 10 iulie 2007 a invocat

prevederile art. 753, 195, 199, 217, 220 Cod civil care reglementează contractul de

vînzare-cumpărare, noțiunea actului juridic, consimțîmîntul, nulitatea absolută a

actului juridic nulitatea actului juridic ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor

moravuri și art. 21 din Codul familiei, care stabilește dreptul soților de a poseda, folosi

și dispune de bunurile comune.

Iar, cu referire la normele invocate instanța a stabilit că consimțământul lui

Costin Tudor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2773 din 14 iunie

2007, a fost exprimat în mod valabil la notar la data încheierii contractului, fapt

confirmat prin declarația întocmită și autentificată de notarul Vera Filimon nr. 2751

din 14 iunie 2007, prezentată instanței de apel în original de către notar, iar

consimțămîntul lui Costin Tudor de a încheia un contract de vânzare-cumpărare se

confirmă suplimentar și prin susținerile reclamantului Costin Tudor indicate în cererea

de chemare în judecată.

Prin urmare, instanța a conchis că concluziile primei instanțe precum că la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2773 din 14 iunie 2007, a lipsit

acordul proprietarului devălmaș Tudor Costin contravin declarației notariale semnate

de Costin Tudor prin care acesta și-a manifestat consimțîmîntul la înstrăinarea bunului

imobil către soția sa Costin Maria.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că prima instanță nejustificat a invocat

drept temei de declarare a nulității contractului nr. 2773 din 14 iunie 2007, faptul că,

Costin Măria și Costin Tudor nu și-au manifestat acordul pentru înstrăinarea bunului

imobil lui Harcovei Inga, și a menționat că conform pct. 4 al contractului de vânzare-

cumpărare nr. 2773, valoarea imobilului comercializat a fost evaluată de părți la suma

de 57 000 lei, care a fost achitată de cumpărător - vânzătorului până la încheierea

contractului.

La acest capitol instanța de apel a reținut că prima instanță declarativ a indicat că

Apostu Viorica și Apostu Daniel au acționat cu rea-credință la încheierea contractului

de vînzare-cumpărare nr. 2717 din 10 iulie 2007 cu Harcovei Inga și a remarcat că rea-

credința a lui Apostu Daniel și Apostu Viorica nu poate fi confirmată prin înstrăinarea

în scurt timp a imobilului din str. Valea Cînepii 12, s. Ghidighici mun. Chișinău,

întrucît odată cu înregistrarea dreptului de proprietate noii proprietari aveau dreptul de

folosință, posesiune și dispoziție asupra imobilului cumpărat, inclusiv și dreptul de a

decide soarta de mai departe asupra acestui bun.

Concomitent instanța a considerat neîntemeiate susținerile lui Costin Tudor

precum că, Apostu Daniel urma să-i cumpere un apartament în mun. Chișinău din

banii obținuți din vânzarea casei de locuit din s. Ghidighici și a stabilit că asemenea

clauză nu derivă din contract, iar Costin Tudor nu a prezentat careva probe ce ar

confirma aceste argumente pe cînd Apostu Daniel a negat acest fapt.

Astfel, cu referire la prevederile art. 121-122 CPC, instanța a menționat că la

baza unei hotărîri judecătorești nu pot fi puse declarațiile uneia dintre părți atât timp cît

acestea nu se confirmă prin probe.

Iar, cu referire la reglementările art. 307 alin. (1) și (2) și art. 506 alin. (4) Codul

civil, instanța de apel a dedus că Harcovei Inga și Harcovei Constantin sunt

cumpărători de bună-credință, ca efect al acestei concluzii, este imposibilă

revendicarea bunurilor din proprietatea acestora, atât timp cât nu au fost prezentate

probe ce ar confirma reaua-credința acestora manifestată la încheierea contractului din

10 iulie 2007.

În același timp cu referire la cerințele privind anularea contractului de vînzare-

cumpărare nr. 6979 din 21 mai 2012 încheiat între Costin Nicolae și Apostu Viorica și

contratului de vînzare-cumpărare nr. 576 din 20 ianuarie 2014, încheiat între Apostu

Viorica și Cornescu Viorel, instanța de apel a invocat art. art. 227, 195 Cod civil care

stabilește noțiunea actului juridic și nulitatea actului juridic afectat de eroare și a

remarcat că pentru a reține eroarea asupra substanței obiectului contractului se impune

ca partea care invocă acest viciu de consimțământ să fi fost în eroare cu privire la

calitățile substanțiale ale obiectului contractului, iar cocontractantul să fi cunoscut

starea de eroare a celeilalte părți cu privire la un element esențial în încheierea

contractului, însă Costin Tudor nu a explicat în ce a constat eroarea la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare a cotei-părți din casa de locuit din 21 mai 2012.

În acest sens, instanța de apel a apreciat critic alegațiile lui Costin Tudor precum

că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 21 mai 2012, avea probleme de

sănătate, reținînd la acest capitol certificatul eliberat de IMSP Spitalul Republican la

05 aprilie 2012, pe care se axează Costin Tudor, însă din care nu rezultă că acesta din

urmă nu-și conștientiza acțiunile, cu atît mai mult cu cît Costin Tudor a fost externat la

04 aprilie 2012, pentru prelungirea tratamentului, pe când contractul a fost încheiat la

21 mai 2012, adică peste 1 lună și jumătate de la externarea.

De asemenea, instanța a reținut declarațiile notarului Reșetnicov Ala din care

rezultă că la încheierea contractului din 21 mai 2012, Costin Tudor și Apostu Viorica

și-au exprimat consimțământul și au confirmat acordul lor la perfectarea și

autentificarea actului notarial nu este viciat precum și că nu sunt lipsiți sau limitați în

capacitatea de exercițiu, inclusiv lipsesc orice circumstanțe care i-ar fi impus să încheie

contractul în condiții neavantajoase pentru ei, iar înainte de a se adresa cu cererea

privind autentificarea contractului, Costin Tudor a solicitat notarului autentificarea mai

multor acte juridice, inclusiv și la data de 22 martie 2012 a procurii în vederea

înstrăinării bunului imobil din str. Vasilenco 26, mun. Chișinău.

Totodată, remarcînd art. 233 și art. 271 Cod Civil, care prevede termenul

înaintării acțiunii privind anularea actului juridic și aplicarea prescripției extinctive

instanța de apel a conchis că prima instanță în mod întemeiat a stabilit că reclamantul

Costin Tudor a omis termenul de contestate a nr. 6979 încheiat cu Apostu Viorica, or,

contractul a fost încheiat la 21 mai 2012, în timp ce cererea de chemare în judecată a

fost depusă la 24 februarie 2014, iar Apostu Viorica și Apostu Daniel au invocat

omiterea termenului de prescripție.

La fel, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiate și concluziile primei instanțe

în partea ce ține de respingerea cerințelor cu privire la declararea nulității contractului

de vînzare-cumpărare nr. 576 din 20 ianuarie 2014 încheiat între Apostu Viorica,

Apostu Daniel și Cornescu Viorel, concluzionînd că Costin Tudor nu a invocat careva

temeiuri de declarare a nulității contractului respectiv.

La 04 aprilie 2016, Costin Tudor a declarat recurs împotriva deciziei instanțe de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

parțială a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care pretențiile să

fie admise integral.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel și hotărîrea primei

instanțe în partea respingerii pretențiilor înaintate sunt neîntemeiate și ilegale și rezultă

din interpretarea eronată a legii, neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și

încălcarea normele de procedură civilă, fapt care în consecință a dus la încălcarea

drepturilor fundamentale ale omului.

Indică că instanțele ierarhic inferioare au respins cerințele cu privire la

recunoașterea nulității contractelor încheiate între Costin Tudor și Apostu Viorica,

precum și a contractului de vînzare-cumpărare nr. 576 din 20 ianuarie 2014 încheiat

între Cornescu Viorel și Apostu Viorica, a cotei-părți în mărime de 17/200 din casa

de locuit din str. Vasilenco 26, mun. Chișinău ca fiind neîntemeiată și depusă tardiv,

însă consideră că această soluție a instanțelor contravine reciproc, deoarece, instanța

nu poate în același timp să dispună că acțiunea este neîntemeiat și în același timp

tardivă.

La fel, susține recurentul că instanțele judecătorești au lăsat fără apreciere faptul

că din motive de sănătate dînsul a fost în imposibilitate de a acționa, or, faptul că

dînsul a fost bolnav inclusiv la data de 21 mai 2012, și la 20 ianuarie 2014, cînd au

fost încheiate contractele contestate se confirmă prin certificatele medicale anexate la

materialele cauzei.

Astfel, invocă că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat prevederile art. 272,

alin. (1) Cod civil, în conformitate cu care termenul de prescripție extinctivă începe să

curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar dreptul la acțiune se naște la data cînd

persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Recurentul indică că sunt neîntemeiate și concluziile instanțelor judecătorești cu

referire la lipsa temeiurilor de nulitate, or, la caz drept temei de eroare constituie atît

faptul că dînsul nu și-a dat seama de acțiunile întreprinse și nu le-a putut dirija la

momentul întocmirii contractelor în privința casei de la Vasileco 26, mun. Chișinău

(art. 225 al CC) cît și faptul că Apostu Daniel s-a folosit de această situație și a căutat

să acționeze viclean (dolul art. 228 al CC), iar, notarul Resetnicova Ala nu a ținut cont

de faptul că la momentul încheierii contractelor în privința casei din str. Vasilenco 26,

mun. Chișinău dînsul era bolnav și avea nevoie de îngrijire permanentă din partea altor

persoane, mai mult decît atît în perioada respectivă se afla în spital fiind țintuit la pat.

Menționează recurentul că suferă de epilepsie, fapt ce se confirmă prin

certificatul anexat la materialele dosarului, iar notarul urma să verifice dacă dînsul își

dădea seama de acțiunile sale și dacă din cauza stării de sănătate era în posibilitate să

semneze careva acte, sau dacă din cauza handicapurilor fizice, nu trebuia să participe

o anumită persoană pentru a semna contractele încheiate.

De asemenea, relatează recurentul că este victimă ale acțiunilor lui Apostu

Daniel care a obținut în urma vînzării casei din s. Ghidighici, mun. Chișinău suma de

38 000 euro, și nu i-a achitat/transmis dînsului careva bani, iar recipisele în care se

menționează anumite sume de bani, au fost prezentate de Apostu Daniel în scopul de a

duce în eroare instanța.

La fel, indică recurentul că nu a dat acordul la vînzarea casei de locuit din s.

Ghidighici, mun. Chișinău iar declarația prezentată de Filimon Vera prin care se

menționează că dînsul ar fi fost de acord cu vînzarea casei respective nu corespunde

realități, deoarece nici el și nici soția sa nu au semnat o asemenea declarație.

La 13 iunie 2013, Apostu Viorica, Apostu Daniel, Harcovei Consantin, Harcovei

Inga, Cornescu Viorel și Cornescu Cristina, reprezentați de avocatul Lazari

Constantin, au depus referință asupra recursului declarat de Costin Tudor invocînd

netemeinicia acestuia și legalitatea deciziei instanței de apel.

La 27 iunie 2016, Harcovei Constantin au depus referință asupra recursului

declarat de Costin Tudor solicitînd respingerea recursului și menținerea deciziei

instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 04 aprilie 2016 împotriva deciziei instanței de apel din

16 februarie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Costin Tudor este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Costin Tudor nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată și în cererea

de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Costin Tudor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Costin Tudor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Costin Tudor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță