2ra-1715/16 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-1715/16 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosar nr. 2ra-1715/16

prima instanță: Judecătoria Cantemir

Judecător:Tudor Berdilă

Instanța de apel:Curtea de Apel Cahul

Judecători: Vitalie Movilă

Evghenii Dvurecenschii

Nina Velelva

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Iulia Sîrcu

Judecătorii: Iuliana Oprea, Ion Druță

Galina Stratulat, Nicolae Craiu

examinând recursului declarat de Culeva Vladimir,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 02 februarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Culeva Vladimir cu menținerea hotărîrii

Judecătoriei Cantemir din 30 septembrie 2015,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Culeva

Vladimir împotriva S.A. „Drumuri Cahul” ( fosta S.A. „Drumuri Cantemir”), cu

privire la repararea prejudiciului material și moral,

c o n s t a t ă:

La data de 08 aprilie 2008, Culeva Vladimir a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Î.A. „Drumuri Cahul” ( fosta S.A. „Drumuri Cantemir”), cu

privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 29 februarie 2008

deplasându-se la volanul autoturismului personal, la intrarea în or. Cantemir, a

derapat de pe carosabil, accidentând grav autoturismul său, deoarece partea

carosabilă a drumului era acoperită cu ulei tehnic. Accidentul rutier a fost

înregistrat la Comisariatul de poliție a raionului Cantemir.

Consideră că, vinovat în comiterea accidentului rutier este S.A.„Drumuri

Cantemir” deoarece ultima nu și-a îndeplinit obligațiunile de administrare și

întreținere a drumului.

1

Solicită încasarea din contul S.A. „Drumuri Cahul” ( fosta S.A. „Drumuri

Cantemir”) prejudiciul material în mărime de 49 450 lei, prejudiciul moral în

sumă de 50 000 lei și cheltuieli de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 29 iunie 2010 acțiunea a fost

respinsă ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 28 februarie 2012 a fost admis apelul

declarat de Culeva Vladimir, casată hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 29

iunie 2010 cu restituirea pricinii spre rejudecare.

Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 30 septembrie 2015, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 02 februarie 2016, a fost respins

apelul declarat de Culeva Vladimir cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Cantemir din 30 septembrie 2015.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, la data de 26 mai 2016 Culeva Vladimir a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei de apel și a hotărârii primei

instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel a interpretat

eronat legea, a apreciat greșit probele și nu s-a expus asupra argumentelor

invocate în apel.

Indică că, nu a fost stabilite și elucidate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei. Concluziile instanței de apel, contravin

circumstanțelor cauzei. Greșit au fost aplicate normele de drept material, nu a

aplicat legea pasibilă aplicării și incorect a tălmăcit legea.

Afirmă că, decizia în cauză denotă vădită tendința, exprimată prin

încălcarea flagrantă a prevederilor legale, aplicarea eronată a acestora,

depășirea de către instanțele ierarhic inferioare mandatului său la judecarea

acțiunii, formarea unei atitudini preconceput defavorabile împotriva

recurentului.

Menționează că, instanța de apel, eronat a stabilit că instanța de fond legal

și întemeiat a respins acțiunea, limitându-se numai la expunerea pur declarativă

a conținutului legislației în vigoare, pe când aceasta nefiind corelate cu situația

de fapt și de drept din speță și în genere cu temeiul respingerii acțiunii.

Relevă că, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, care este unul

din elementele fundamentale ale supremației dreptului și orice persoană, ale

cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenția Europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale au fost încălcate, are dreptul să

se adreseze efectiv unei instanțe naționale (p. 1 art. 6 și art. 13 din Convenția

Europeană).

Mai menționează că, instanța de apel, contrar prevederilor art. 117 Cod de

procedură civilă, nu a apreciat probele prezentate privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea lor, iar toate probele în ansamblu referitor la

legătura lor reciprocă și suficientă pentru soluționarea pricinii.

2

În conformitate cu art. 130 Cod de procedură civilă, instanțele urmau să

aprecieze probele în ansamblu și interconexiunea lor, ceea ce în opinia sa, nu a

fost efectuat. Relevă că, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii

nu au fost constatate și elucidate pe deplin, iar concluziile instanței de apel sunt

în contradicție cu circumstanțele pricinii și cu probele prezentate și analizate în

cadrul cercetării judecătorești.

La 21 iunie 2016, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

declarat de Culeva Vladimir cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței la recurs.

La data de 01 iulie 2016 intimatul Î.S,, Administrația de Stat a

Drumurilor” a depus referință la recursul declarat de Culeva Vladimir,

solicitând respingerea recursului ca fiind inadmisibil, deoarece acesta este

depus cu omiterea termenului de prescripție.

În motivarea referinței a indicat că, instanțele inferioare corect au

constatat că Î.S,, Administrația de Stat a Drumurilor” nu poartă răspundere

pentru obstacolele create circulației și pentru pagubele aduse participanților la

trafic din motive independente de ea.

Menționează că, recurentul nu a prezentat careva argumente într-u

demonstrarea temeiurilor declarării cererii de recurs, acesta invocând

tălmăcirea greșită și eronată a legii, fără a stipula cu certitudine care este

eroarea.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se

depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel din 02 februarie

2016 a fost expediată în adresa părților la proces la data de 02 februarie 2016 (f.

d 341 vol. II), însă careva înscrisuri ce ar confirma recepționarea acesteia de

părți, lipsesc.

La materialele cauzei f.d.4 vol. III recurentul indică că a făcut cunoștință

cu decizia contestată la 15 mai 2016, iar recursul a fost depus la 26 mai 2016

conform plicului poștal f.d.5-6 vol. III înregistrat de cancelaria Curții Supreme

de Justiție la data de 30 mai 2016. Având ca reper data de 18 iulie 2016, Colegiu

consideră că recursul declarat de Culeva Vladimir la 30 mai 2016, este în

termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 17 august 2016 completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs

și obiecțiile expuse în referința intimatului, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta

3

urmează a fi respins cu menținerea hotărârii instanței de fond și a deciziei

instanței de apel, reieșind din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce

judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe.

Potrivit art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 122 CPC, circumstanțele care, conform legii, trebuie

confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel

de alte mijloace probante.

Colegiu constată că pe drumul național R-34, între satul Leca și orașul

Cantemir, a avut loc un accident rutier cu implicarea automobilului de model

Ford Galaxy, n.i. CH AW 067, la volanul ceruia se afla Culeva Vladimir, care nu

s-a isprăvit cu volanul, a părăsit partea carosabila și s-a inversat. Ca rezultat al

accidentului rutier, automobilul a fost deteriorat, fiind cauzat prejudiciu

material.

Din suportul probator prezent la materialele pricinii rezultă că, obiectul

prezentei acțiuni îl constituie prejudiciul material în mărime de 49,450 lei și

prejudiciul moral de 50.000 lei.

Totodată, Colegiu relevă că, prin decizia Camerei Înregistrării de Star din

30.04.2013 a fost radiată Societatea pe Acțiuni „Drumuri Cantemir” din

Registru de Stat, în legătură cu reorganizarea prin absorbție de către Societatea

pe Acțiuni „Drumuri Cahul”.

Astfel, responsabil de construcția, amenajarea, întreținerea și exploatarea

traseului R-34, 34km în apropierea orașului Cantemir a devenit Societatea pe

Acțiuni „Drumuri Cahul” acesteia fiindu-i transmise toate drepturile și

obligațiile Societății pe Acțiuni „Drumuri Cantemir”.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție atestă că, instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere

rațională la materialele cauzei ce confirmă respingerea integrală a acțiunii,

deoarece potrivit materialelor cauzei rezultă că, într-adevăr pe traseul R-34,

34km, în apropierea orașului Cantemir a avut loc o scurgere de ulei tehnic pe

carosabil, însă, careva probe ce ar demonstra faptul că accidentul rutier a avut

loc ca urmare a comiterii unei fapte ilicite, cu vinovăție sau a unei fapte licite

fără vinovăție din partea intimaților, la materialele cauzei lipsesc, or, afirmațiile

recurentului poartă un caracter declarativ.

Mai mult ca atât, reieșind din materialele dosarului contravențional anexat

la cererea de chemare în judecata, se atestă că, împotriva recurentului Culeva

Vladimir a fost pornit un proces contravențional, în temeiul art. 124 alin. (1) Сod

Contravențional al RM, privind ignorarea prevederilor pct. 45 alin. (1) lit. d) a

Regulamentului circulației rutiere, nu a ținut seama de condițiile rutiere (partea

carosabila a drumului acoperita cu ulei tehnic) și intrând într-o curbă nu s-a

4

isprăvit cu volanul, a părăsit partea carosabilă și s-a inversat, or, Procesul-

verbal de constatare a contravenției nu a fost contestat de recurent.

Materiale cauzei confirmă faptul că, S.A. ,,Drumuri Cahul", îndată după

înștiințarea de către colaboratorii poliției despre scurgerea uleiului tehnic pe

carosabil, a întreprins toate măsurile întru înlăturarea acestei scurgeri de ulei

tehnic prin împrăștierea materialului antiderapant. Scurgerea uleiului tehnic pe

carosabil a avut loc din motive independente de intimați, care nu poartă

răspundere pentru acest obstacol creat și pentru paguba adusa recurentului, ca

rezultat al deteriorării autoturismului.

Conform art. 13 alin. (3) din Legea drumurilor, nr.509 din 22.06.1995,

proprietarul sau administratorul drumului nu poartă răspundere pentru

obstacolele create circulației și pentru pagubele aduse participanților la trafic

din motive independente de el.

Potrivit punctului 45 al. (1) si (2) din Regulamentul Circulației Rutiere:

Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteza

stabilita, ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologica

ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; starea tehnica a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; situația rutiera.

Alin. (2) aceluiași articol, prevede că, în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza

sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Astfel, reieșind din încheierea din 02.03.2008 întocmită de ofițerul CPR

Cantemir V. Butuc rezultă că, Culeva Valadimer nu a ținut cont de condițiile

rutiere și intrând într-o curbă nu s-a isprăvit cu volanul, a părăsit partea

carosabila și s-a inversat.

Cu referire la argumentele recurentului Culeva Vladimir, privind faptul, că

instanțele ierarhic inferioare eronat a aplicat și a tălmăcit legea, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

Un factor ce a influențat producerea accidentului rutier din 29 februarie

2008, a fost scurgerea uleiului tehnic pe partea carosabila, însa nu a fost

demonstrat că scurgerea uleiului tehnic pe carosabil, a avut loc din motive

dependente de Societatea pe Acțiuni „Drumuri Cahul” ( fosta Societate pe

Acțiuni „Drumuri Cantemir”) .

Or, potrivit art. 5 Legii drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995, administrarea

drumurilor are ca obiect proiectarea, construirea. modernizarea, reabilitarea,

repararea și întreținerea drumurilor. Administrarea drumurilor naționale se

asigură de către organul central de specialitate în domeniul drumurilor.

Administrarea drumurilor locale, comunale și a străzilor se asigură de către

autoritățile administrației publice locale. Administrarea drumurilor private se

asigură de către persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în

administrare.

5

Mai mult ca atât, și martorii Cevdari Nicolai, Tonu Petru, Verșină Vasile au

confirmat faptul că pe o porțiune însemnată de drum a traseului R-34, 34km în

apropierea orașului Cantemir a avut loc o scurgere de ulei tehnic de la un alt

mijloc de transport, însă, îndată cum a fost adusă la cunoștință această

informație au fost întreprinse toate măsurile pentru lichidarea incidentului

respectiv.

Or,potrivit art.8 alin.(1) al legii drumurilor, - drumurile, inclusiv lucrările

de artă, amenajările și echipamentele aferente, trebuie să fie menținute într-o

stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță.

Iar, potrivit alin.(7) aceluiași articol, regulile de înlăturare a obstacolelor

pentru circulație, apărute în urma avariilor, calamităților naturale, schimbării

bruște a condițiilor climaterice sau altor cazuri fortuite pe drumuri, se stabilesc

de Guvern.

În pct. 8 din anexa nr.2 la hotărârea Guvernului nr.247 din 03.05.1996,

este indicat, în cazul apariției obstacolelor în urma accidentelor rutiere

cauzate de deteriorarea mijloacelor de transport, descărcarea samavolnică

sau spontană a diverselor materiale sau construcții de mijloacele de transport,

mașinile și mecanismele lăsate de partea carosabilă a drumului, administrația

serviciului rutier este obligată să întreprindă, în coordonare

cu Poliția Rutieră, măsuri urgente pentru eliberarea părții carosabile de

obiectele menționate.

Astfel, agentul constatator urma să constate și să stabilească persoana

vinovată pentru scurgerea uleiului tehnic, fapt ce nu a fost executat de ultimul.

Or, potrivit art. 1416 alin.(2) Cod Civil, instanța de judecată, adoptând

hotărâre cu privire la reparația prejudiciului, obligă autorul prejudiciului să

pună la dispoziție un bun de același gen și de aceeași calitate, să repare bunul pe

care l-a deteriorat ori să compenseze integral prin echivalent bănesc prejudiciul

cauzat.

Ca urmare, în speța dată nu și-a găsit confirmare faptul că, vinovat de

producerea accidentului rutier care a avut loc pe traseului R-34, 34km în

apropierea orașului Cantemir, cu implicarea automobilului de model Ford

Galaxy, n.i. CH AW 067, la volanul ceruia se afla Culeva Vladimir, se face

intimații.

Or, recurentul personal indică că, a observat o pată pe carosabil ( deși nu

cunoștea că este de ulei) undeva la o distanță de 30 km de la locul producerii

accidentului, dar a continuat traficul și nu a înștiințat organele despre acest

fapt, astfel, continuând deplasarea pe porțiunea dată de drum, ultimul și-a

asumat propria răspundere pentru consecințele survenite.

Mai mult ca atât, Colegiu remarcă faptul că, reclamantul în acțiunea sa face

trimitere la condițiile art.1398 Cod Civil - temeiul și condițiile răspunderii

delictuale. Competența delictului civil include următoarele elemente, denumite

și condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și

vinovăția.

6

În speța dată lipsește raportul cauzal dintre faptă ( acțiune sau inacțiune

S.A. „Drumuri Cahul”) și prejudiciu. Or, este stabilit cert prin procesul verbal a

contravenției administrative nr. 247786 din 29.02.2008 ( f. d 15 vol. I), că

accidentul rutier s-a produs din vina șoferului – Culeva Vladimir, care nu a

ținut seama de condițiile rutiere, nu s-a isprăvit cu volanul, părăsind partea

carosabilă a drumului.

Adică, prejudiciul în mărime de 48249 lei – deteriorarea automobilului, s-a

produs în rezultatul acțiunilor incorecte a șoferului Culeva Vladimir, care nu a

ținut seama de condițiile rutiere.

În circumstanțele enunțate și în contextul normelor de drept citate supra,

instanța de recurs consideră că instanțele ierarhic inferioare corect au apreciat

probele, au acordat o apreciere juridică corespunzătoare a prejudiciului material

suportat în urma accidentului rutier în mărime de 48249 lei , ceea ce servește

drept temei de menținere a hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de

apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat

într-o manieră certă aprecierea corectă a legislației în vigoare și a probelor

prezentate de către instanțele ierarhic inferioare, nu necesită corectări de către

instanța de recurs, prin emiterea unei noi hotărâri.

Astfel, reieșind din cele menționate Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a respinge recursul declarat de către Culeva Vladimir, menține hotărârea

Judecătoriei Cantemir din 30.09.2015 și decizia Curții de Apel Cahul din

02.02.2016.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Culeva Vladimir.

Se menține hotărârea Judecătoriei Cantemir din 30.09.2015 și decizia

Curții de Apel Cahul din 02.02.2016, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Culeva Vladimir împotriva S.A. „Drumuri Cahul” ( fosta S.A.

„Drumuri Cantemir”), cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii: Iuliana Oprea

Ion Druță

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

7

8