2ra-1910/16 — cu privire la încasarea sumei

prima instanță: V. Pădurari dosar nr. 2ra-1910/16

instanța de apel: A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș

ÎNCHEIERE

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni „Moldasig”

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Moldasig” împotriva lui Nicolai Nicola cu privire la încasarea sumei

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat Societatea pe Acțiuni „Moldasig” și menținută hotărârea

primei instanțe

constată:

La data de 10 aprilie 2015, Societatea pe Acțiuni „Moldasig” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Nicolai Nicola cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 18 august 2014 Edgar Alic Moraru a

depus o cerere de achitare a despăgubirii de asigurare pentru cazul asigurat,

invocând că din vina locatarilor apartamentului nr. 69 din str. Coneva, 40 din

mun. Bălți a fost inundat apartamentul său.

Având în vedere că apartamentul nr. 65 din str. Coneva, 40 din mun. Bălți,

deținut în proprietate de reclamant și asigurat de „Moldasig” SA, conform

contractului de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor fizice seria ABC/14

nr. 1367, valabil din 21 martie 2014 până la 20 martie 2015, compania la 18 august

2014 a deschis dosar de daune înregistrat cu nr. D/ABC14-22.

În urma examinării cererii și a materialelor a fost întocmit actul de

despăgubiri nr. D/ABC/14-22, prin ce s-a calcula suma prejudiciului cauzat

persoanei vătămate în mărime de 5843,81 de lei.

Afirmă că la data de 05 septembrie 2014, suma respectivă a fost achitată

beneficiarului de despăgubire – BC Mobiasbanca Groupe Societe Generale SA, în

baza ordinului directorului general nr. ABC/14-22 din 04 septembrie 2014, fapt

care a preluat dreptul de regres față de proprietarul apartamentului nr.69, Nicolai

Nicola.

1

Menționează că în scopul soluționării amiabile a litigiului a fot expediată în

adresa pârâtului pretenția nr. 105 din 13 februarie 2015, cu propunerea achitării

benevole a prejudiciului material în mărime de 5843,81 de lei, care însă a rămas

fără răspuns.

Indică dispozițiile art. 1329 alin. (1) Cod civil, care prevede că asigurătorul

care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume, dreptul la

creanță pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de

asigurare îl deține în raport cu terțul responsabil de producerea pagubei, cât și la

prevederile art. 1415 alin. (1) Cod civil, care specifică că persoana care a reparat

prejudiciul cauzat de o altă persoană are dreptul la o acțiune de regres împotriva

acesteia în mărimea despăgubirii plătite persoanei vinovate.

Solicită admiterea acțiunii și încasarea de la Nicolai Nicola suma de

5843,81 lei ce constituie prejudiciul material și cheltuielile de judecată în mărime

de 270 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 14 decembrie 2015, acțiunea a fost

respinsă, a fost încasat de la „Moldasig” SA în beneficiul lui Nicolai Nicola

cheltuielile de judecată în mărime de 4000 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de SA „Moldasig” și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 22 iunie 2016, Societatea pe Acțiuni „Moldasig” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o neîntemeiată și nefondată, pasibilă de a fi anulată, statuând că

instanțele inferioare au încălcat normele de drept material și procedural prin

neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, interpretarea eronată a legii și

ignorarea probelor.

Consideră că instanțele inferioare greșit au stabilit circumstanțele pricinii

prin faptul că nu a fost demonstrată legătura cauzală între faptul inundării

apartamentului nr. 65 din str. Conev nr.40, mun. Bălți și acțiunile sau inacțiunile

intimatului Nicolai Nicola.

Obiectează că instanțele inferioare nu au examinat și nu au dat o apreciere

obiectivă explicațiilor lui Nicola Nicolai Ilie, care este tatăl intimatului Nicolai

Nicola, și care a susținut că a fost chemat de vecini din cauza scurgerii apei din

apartamentul de care dispun și venind la fața locului a observat acea scurgere, iar

un alt careva apartament din care ar fi avut loc scurgerea nu a fost stabilit de către

organele abilitate sau de ultimul.

Susține că în ședința de judecată Nicolai Nicola, reprezentat de avocatul

Tatiana Guțu a remarcat că apartamentul nu are careva rețele de comunicație, totul

aflându-se în dulapul din hol, iar în interiorul apartamentului există doar țeava care

alimentează cu apă potabilă, neavând instalate la capete robinete sau

întrerupătoare.

Remarcă că însuși intimatul a recunoscut că în ziua inundației nu era apă în

bloc, iar cineva posibil a deschis robinetul țevilor care intră în apartament, ultimul

2

învinuind existența unor cauze străine, în acest sens făcând referire la dispozițiile

art. 123, art. 131 alin. (4) CPC.

Referindu-se la prevederile art. 6, art. 13, art. 1 Protocolul adițional CEDO,

menționează că raporturile de reparare a prejudiciului delictual se naște prin

încălcarea drepturilor absolute a asiguratului, apărute ca urmare a lezării

drepturilor subiective, care revin tuturor, de a nu leza drepturile altora prin fapte

ilicite.

Afirmă că intimatul poartă răspundere pentru deteriorarea interiorului

bunului asigurat, deoarece ocrotirea contoarelor, țevilor, instalarea robinetelor sau

întrerupătoarelor la capetele țevilor din apartamentul ultimului nu se echivalează

cu o inacțiune din partea acestuia pentru a evita careva neplăceri și că toate

sistemele de comunicare pornesc din coridorul comun, cu acces nelimitat al

locatarilor.

Face referire recurentul la stipulările art. 315 alin. (6) Cod civil, anexa nr. 2

la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie

2002.

În context, menționează că conform actului de primire-predare între ÎCS

„Ennsgern” SRL și intimat a fost stabilit că ap. 69 din str. Conev nr. 40, mun. Bălți

a fost amenajat cu toate condițiile auxiliare stipulate în contractul investiție.

Subliniază că răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin scurgere, constituie

o răspundere obiectivă, angajându-se indiferent de vinovăția posesorului bunului

imobil, iar ultimul se poate exonera de răspundere probând existența unor cauze

străine care au dus la cauzarea prejudiciului, forța majoră sau vina persoanei

prejudiciate, însă acestea nu au fost demonstrate de intimat, fapt ce determină pe

ultimul de a repara prejudiciul cauzat vecinilor și ulterior să demonstreze vinovăția

unui terț, cu dreptul de a înainta o acțiune în regres.

Mai indică că la data producerii inundației nu exista președinte al Asociației

Coproprietarilor în Condominiu nr. 03/07 din care considerente lipsesc actele

întocmite de reprezentanții acestora, probă rămasă neexaminată.

Însă din procesul-verbal de cercetare la fața locului din 19 ianuarie 2014, ora

00:10, întocmit de IP mun. Bălți – organul abilitat la acel moment, rezultă că a fost

efectuată o descriere asupra inundației și a apartamentului nr. 65, în prezența

persoanelor cointeresate, fiind însoțit și de un tabel fotografic.

Își întemeiază recursul în baza art. 166, 167, 429, 437, 445 CPC, Legea

nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 20 aprilie 2016, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

nr.8637 (f. d. 143) și recepționată de către recurent la 26 aprilie 2016, ce se atestă

prin avizul de recepție (f. d. 145).

3

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 martie 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Moldasig” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldasig” ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldasig” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

5