3ra-1229/16 — cu privire la anularea actului administrativ

prima instanță: R. Popescu-Balta dosar nr. 3ra-1229/16

instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu

ÎNCHEIERE

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Consiliul sătesc Floreni, raionul Anenii Noi

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul

teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului sătesc Floreni,

raionul Anenii Noi cu privire la anularea actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Oficiul teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat, casată

hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii

constată:

La 09 iunie 2015, Oficiul teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare împotriva Consiliului sătesc Floreni, raionul Anenii Noi,

intervenient accesoriu Nadejda Veșca cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că urmare a efectuării controlului sub

aspectul legal al deciziei Consiliului sătesc Floreni, raionul Anenii Noi nr. 2/10 din

12 februarie 2015 „Cu privire la permisiunea legalizării reconstrucției casei de

locuit cu extinderea suprafeței amplasată din str. Mihail Groza,. 17 sat. Floreni”,

prin notificarea nr. 1304/OT -190 din 25 martie 2015 a solicitat Consiliului sătesc

3

Floreni, raionul Anenii Noi abrogarea deciziei notificate, în termen de 30 de zile.

Afirmă că prin decizia Consiliului sătesc Floreni, raionul Anenii Noi nr. 4/07

din 22 aprilie 2015, a fost respinsă notificarea și menținută în vigoare decizia

nr. 2/10 din 12 februarie 2015.

Consideră că decizia nr. 2/10 din 12 februarie 2015 contravine dispozițiior

art. 28 din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor

de construcție, art. 41, 42 alin. (2) din Legea nr. 835 din 17 mai 1996 privind

principiile urbanismului și amenajării teritoriului, art. 2 alin. (1), 18 alin. (1),

21 alin. (3) din Legea nr. 721 din 02 februarie 1996 privind calitatea în construcții,

art. 9 alin. (2) din Legea nr.317 din 187 iulie 2003 privind actele normative ale

Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale și

1

pct.1, 8 din Regulamentul de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996.

Indică că procedura de recepție a construcțiilor este reglementată pri

Regulamentul de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996

Astfel, conform pct. 1 al acestui regulament, recepția constituie o

componență a sistemului calității în construcție și este actul prin care comisia de

recepție declară că acceptă și prea lucrarea definitivată de construcție și instalațiile

aferente acesteia, cu sau fără rezerve, și că aceasta poate fi dată în folosință.

Iar pct. 8 din acest regulament indică că comisiile de recepție a construcțiilor

și a instalațiilor aferente acestora vor fi desemnate de către investitor într-o

componență de cel puțin 5 persoane. În componența lor vor fi incluși

reprezentantul investitorului, reprezentantul administrației publice locale în

teritoriul căreia este situată construcția, specialiști notorii din domeniul vizat.

Prin urmare, consideră că legalizarea construcției casei de locuit, prin

deciziei nr. 2/10 din 12 februarie 2015, cu extinderea asupra unor construcții

construite neautorizat este vădit contrară legii.

Își întemeiază pretențiile în baza prevederilor art. 6 alin. (6) din Legea nr.

780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, art. 3 alin. (1) lit. a), art. 5

lit. b), art. 17, art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000, art. 166, 167, 192 alin. (2), 277-278 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei Consiliului sătesc Floreni,

raionul Anenii Noi nr. 2/10 din 12 februarie 2015 „Cu privire la permisiunea

legalizării reconstrucției casei de locuit cu extinderea suprafeței, amplasat pe str.

Mihail Groza nr. 17, s. Floreni”.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 23 decembrie 2015, acțiunea a

fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, a fost admis apelul

declarat de Oficiul teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat, casată hotărârea primei

instanțe și pronunțată o nouă hotărâre de admitere a acțiunii și a fost anulată

decizia Consiliului sătesc Floreni, raionul Anenii Noi nr.2/10 din 12 februarie

2015.

La data de 29 iunie 2016, Consiliul sătesc Floreni, raionul Anenii Noi a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat eronat legea,

deoarece prin decizia Consiliului sătesc Floreni, raionul Anenii Noi nr. 2/10 din

12 februarie 2015 a fost permisă inițierea procesului de legalizare a reconstrucției

casei de locuit.

Obiectează că instanța de apel a concluzionat greșit că reconstrucția

imobilului situat în raionul Anenii Noi satul Floreni, str. Mihail Groza,17 a fot

efectuat în lipsa certificatului de urbanism și a autorizației de construcție, deoarece

Nadejda Veșca adresându-se Consiliului sătesc Florei a depus o cerere prin care a

solicitat legalizarea reconstrucției casei de locuit cu extinderea suprafeței, anexând

în acest sens certificatul de urbanism informativ din 03 februarie 2015, certificatul

2

de la ÎS Cadastru filiala Anenii Noi nr. 19424 din 18 august 2014 despre rezultatele

inspectării bunului imobil și planul geometric a bunului imobil.

Astfel susține că prevederile art. 41, 42 alin. (1) din Legea nr. 835 din 17 mai

1996 privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului nu pot fi aplicate în

speță, deoarece certificatul de urbanism a fost eliberat.

Remarcă că sunt exceptate de la prevederile Legii nr. 721 din 02 februarie

1996 privind calitatea în construcții clădirile de locuit cu un nivel, pentru una sau

două familii, și anexele gospodărești ale acestora situate în localitățile rurale,

precum și construcțiile provizorii cu suprafețe mai mici de 150 m. p., reieșind din

dispozițiile legii citate și a Regulamentului de recepție a construcțiilor și

instalațiilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996.

Suplimentar invocă că a fost efectuat Raportul de expertiză nr. 8094-04-15/T

din 23 aprilie 2015, în baza căruia s-a eliberat certificatul de urbanism informativ

nr. 10 din 05 mai 2015 prin care s-a indicat că reconstrucția obiectului nu

contravine normelor antiincendiare în vigoare, sanitare și de proiectare, iar pe

parcursul anilor s-a creat o practică prin care organele de resort nu încep

legalizarea construcțiilor până când administrația publică nu emite decizie în acest

sens.

Își întemeiază recursul pe prevederile art. 429, 430, 432, 434, 437, 445 CPC.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 28 aprilie 2015, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

nr. 18701-4 din (f. d. 73), însă date care ar confirma recepționarea de către recurent

a deciziei, la dosar lipsesc.

Astfel, completul consideră ca fiind depus în termen recursul împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, în condițiile în care din

materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a

deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul sătesc

Floreni, raionul Anenii Noi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de Consiliul sătesc Floreni, raionul Anenii Noi, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Consiliul sătesc Floreni, raionul Anenii Noi ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Consiliul sătesc Floreni, raionul Anenii Noi se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Ion Druță

4