2ra-1767/16 — repararea prejudiciului material și moral cauzet prin atragerea ilegală la răspunderea penală

prima instanță: D. Dulghieru dosarul nr. 2ra-1767/16

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

03 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii: Ion Druță, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Calmoi Cezar

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Întreprinderii de Stat „CRIS

„Registru”, intervenient accesoriu Procuratura sect.Buiucani mun.Chișinău, cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin atragerea ilegală la

răspundere penală, anularea ordinului cu privire la transferul salariaților la o altă

muncă, restabilirea în funcție, anularea acordului suplimentar la contractul

individual de muncă și repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile

angajatorului și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova, admis apelul declarat de Calmoi Cezar,

casată în parte hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chuișinău din 06 noiembrie

2015 cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a pretenției, în rest

hotrîrea primei instanțe menținută,

c o n s t a t ă:

La data de 08.12.2014 Calmoi Cezar a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerul Justiției al Republicii Moldova, ÎS „CRIS „Registru”,

intervenient accesoriu Procuratura sect.Buiucani mun.Chișinău, cu privire la

repararea prejudiciului material în cuantum de 19000 lei și al celui moral în

cuantum de 500 000 lei cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală, anularea

ordinului ÎS „CRIS „Registru” nr.87p din 15.02.2012 cu privire la transferul

salariaților la o altă muncă, restabilirea în funcția deținută anterior transferării,

anularea acordului suplimentar la contractul individual de muncă nr.2835/2 din

15.02.2012, încasarea prejudiciului material în cuantum de 89 182 lei și al celui

moral în cuantum de 500 000 lei cauzat prin acțiunile angajatorului ÎS „CRIS

„Registru” și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin sentința Judecătoriei

Buiucani, mun.Chișinău din 29.05.2013, menținută prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 03.12.2013 și decizia Curții Supreme de Justiție din 29.05.2013, a fost

achitat de la învinuirea săvîrșirii infracțiunii prevăzută de 290 Cod penal, pe motivul

lipsei faptului infracțiunii.

Susține că prin acțiunile organului de urmărire penală, inclusiv prin

percheziția efectuată în biroul de serviciu și la domiciliu, prin emiterea ordonanței

de aducere forțată în fața procurorului, prin punere sub învinuire, a fost înjosit în

fața colegilor de serviciu și a familiei.

Afirmă că în rezultatul punerii sub învinuire, la 15.02.2012 a fost forțat să

semneze acordul de transfer la altă funcție sub condiția eliberării din serviciu în caz

de refuz de a fi transferat, iar drept rezultat al transferului din funcția de șef de

secție cu salariul de 6000 lei în funcția de inspector cu salariul de 3377 lei, în

perioada 15.12.2014 pînă la data depunerii acțiunii i-a fost cauzat prejudiciu în

cuantum de 89182 lei, totodată indicînd asupra prejudiciului cauzat sănătății

provocat de transfer și urmărirea penală la care a fost supus.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 06 noiembrie 2015

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul

lui Calmoi Cezar suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretențiile

privind repararea prejudiciului moral în partea ce ține de suma restantă în valoare de

470 000 lei au fost respinse ca fiind neîntemeiate. S-au respins pretențiile lui

Calmoi Cezar împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului material în mărime de 19000 lei. S-au respins pretențiile lui

Calmoi Cezar împotriva ÎS „CRIS „Registru” cu privire la anularea ordinului IS

„CRIS „Registru” nr.87p din 15.02.2012 cu privire la transferul salariaților la o altă

muncă, restabilirea în funcția deținută anterior transferării, anularea acordului

suplimentar la contractul individual de muncă nr.2835/2 din 15.02.2012 ca fiind

depuse cu omiterea termenului de prescripție, iar în partea încasării prejudiciului

material și al celui moral cauzat prin acțiunile angajatorului IS „CRIS „Registru” s-

au respins ca fiind neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova, precum și Calmoi

Cezar au declarat apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 au fost respinse

apelurile declarate de Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Procuratura

Generală a Republicii Moldova, admis apelul declarat de Calmoi Cezar, casată în

parte hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 noiembrie 2015, cu

2

emiterea în această parte a unei noi hotărîr, prin care s-a încasat din contul bugetului

de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui

Calmoi Cezar suma de 19 000 lei cu titlu de prejudiciu material suportat la

examinarea cauzei penale pentru plata serviciilor de apărător. S-a încasat din contul

bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul lui Calmoi Cezar suma totală de 8500 lei cu titlu de asistență juridică

suportate pentru judecarea prezentei cauze, constituite din suma de 500 lei pentru

înaintarea cererii de chemare în judecată, suma de 5000 lei pentru serviciile de

asistență juridică în instanța de fond și suma de 3 000 lei pentru judecarea cauzei în

ordine de apel. În rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

Instanța de apel a apreciat justă concluzia instanța de fond că, pentru perioada

de 07.02.2012-29.05.2013, apelantului-reclamant Calmoi Cezar i-a fost atribuit

nefondat statut de învinuit și de inculpat, în lipsa unor probe pertinente care ar sta la

baza învinuirii în comiterea infracțiunii imputate, acesta a fost supus procedurilor de

percheziție, iar prin sentința de achitare, fiind constatată cu certitudine împrejurarea

că, în acțiunile lui nu există fapta infracțiunii, prin urmare atestîndu-se că acțiunile

procuraturii, organul exclusiv abilitat cu atribuții de punere sub învinuire,

manifestate prin atragerea la răspundere penală a lui Calmoi Cezar, urmează a fi

calificate drept erori în corespundere cu prevederile art.2 din Legea nr.1545 din

25.02.1998.

În acest sens, instanța de apel a menționat că instanța de fond temeinic a

concluzionat că Calmoi Cezar a fost tras ilegal la răspundere penală în cauza penală,

fiind echitabilă compensarea prejudiciului moral cauzat acestuia prin încasarea în

beneficiul lui a echivalentului bănesc în cuantum de 30 000 lei.

Concomitent, instanța de apel a menționat că conform bonurilor de plată

anexate la dosar reclamantul a suportat prejudiciu material la examinarea cauzei

penale, necesar pentru plata serviciilor de apărător, în mărime de 19000 lei, or, în

baza prevederilor Legii nr. 1545 din 25.02.1998, privind modul de reparație a

prejudicului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prin dispozițiile art. 7 lit. e) în cazurile

menționate la art. 3 alin. (1), persoanele fizice sau juridice li se compensează sau se

restituie sumele plătite de ea pentru asistența juridic. În opinai instanței de apel

instanța de fond eronat și fără temei legal a exclus aceste sume și a respins cererea

de reparare.

Totodată, instanța de apel a remarcat că prima instanță just a respins, ca fiind

neîntemeiate, argumentele apelantului-reclamant referitor la prejudiciul moral

cauzat în partea ce constituie suma de 470 000 lei, or, pentru repararea prejudiciului

moral cauzat prin încălcarea dreptului, în speță, dînsul urma să dovedească

cuantumul prejudiciului moral prin care probe convingătoare.

3

În opinia instanței de apel, prima instanță just a respins argumentele privind

anularea ordinului ÎS „CRIS „Registru” nr.87p din 15.02.2012 cu privire la

transferul salariaților la o altă muncă, restabilirea în funcția deținută anterior

transferării, anularea acordului suplimentar la contractul individual de muncă

nr.2835/2 din 15.02.2012. Or, reprezentantul pîrîtului ÎS „CRIS „Registru” a

invocat termenul de prescripție în instanța de fond, iar instanța de judecată, în

temeiul art. 355 alin. (1) lit. a) Codul Muncii, corect a respins acțiunea în partea

indicată ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

În acest sens, instanța de apel a susținut că apelantul-reclamant Calmoi Cezar,

la data de 15.02.2012, a luat cunoștință de actele angajatorului vizate mai sus, iar în

condițiile în care s-a considerat vătămat în drepturi urma să le conteste nu mai tîrziu

decît în termen de 3 luni, însă acestea au fost contestate la data de 18.12.2014 cu

omiterea vădită a termenului de prescripție, fără a solicita repunerea în termen a

cererii în acest capăt al pretențiilor.

Referitor la partea cerințelor de reparare a prejudiciului material în mărime de

89 182 lei sub formă de salariu ratat în legătură cu transferare la altă funcție și al

celui moral în mărime de 500000 lei, instanța de apel, de asemenea le-a considerat,

ca neîntemeiate, or, în raport cu cerințele de anulare a actelor angajatorului IS

„CRIS „Registru” , în circumstanțele în care reclamantul-apelant a cunoscut despre

transferul său la o altă funcție, a acceptat această stare de fapt, nu a contestat aceste

acte în termenul indicat de lege și nu a întreprins alte acțiuni de rigoare în sensul

relevat, certă fiind prezumția ilegalității actelor vizate și lipsa izvorului de

producere a prejudiciului material și moral în acest sens. Or, reclamantul-apelant

indică drept izvor al producerii prejudiciului material în cuantum de 89182 lei și al

celui moral în mărime de 500000 lei anume transferarea pretinsă a fi ilegală de la o

funcție la alta.

Cu privire la cheltuielile de judecată instanța de apel a reținut că analizînd

aportul avocatului la soluționarea speței, timpul și munca depusă de avocat,

justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză, astfel suma totală

de 8500 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate pentru judecarea

prezentei cauze, constitui din suma de 500 lei pentru înaintarea cererii de chemare

în judecată, suma de 5000 lei pentru serviciile de asistență juridică în instanța de

fond și suma de 3000 lei pentru judecarea cauzei în ordine de apel, este necesară,

echitabilă, reală și rezonabilă, pe măsura complexității cauzei și lucrului prestat de

avocat.

La 16 mai 2016 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acțiunii.

4

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat se consideră a fi depus

în termen.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanța de apel, verificînd

legalitatea și temeinicia hotărîii primei instanțe, eronat a interpretat normele de

drept material privind repararea prejudiciul moral, susținînd că suma încasată de

instanțe nu poate fi considerată ca o reparație echitabilă în sensul art. 41 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Susține că de către reclamant nu a fost

probat faptul prejudicierii sale considerabile.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3)

și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a

cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare argumentelor

invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra

circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

5

recurate și urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii: Ion Druță

Iurie Bejenaru

6