2ra-1726/16 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești și prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

2ra-1726/16 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești și prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: E. Cojocari dosarul nr. 2ra-1726/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

ÎNCHEIERE

03 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii: Ion Druță, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursurilor declarate de Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Manea Leonid

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești și repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2016, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 17 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 19 iunie 2015 Manea Leonid a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești și repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești.

În motivarea acțiunii a menționat că la data de 19.07.2010 de către

Procuratura Buiucani a fost intentată cauza penală nr.2010031158 pe semnele

componenței de infracțiune în baza art.361 alin.(2) lit.b) Cod Penal, unde la 15

aprilie 2011 a fost recunoscut în calitate de bănuit și interogat pe marginea

obiectului cauzei penale menționate.

În pofida inexistenței probelor, la 18.09.2012 a fost pus sub învinuire, fiindu-i

imputată comiterea infracțiunii statuate de art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal,

pornindu-se astfel o cauză penală asupra unei persoane absolut nevinovate, care

avea să deruleze pe parcursul a 3 ani (începând cu 15 aprilie 2011 și finalizându-se

pe 22.01.2015 cu decizia Curții Supreme de Justiție).

În acest sens menționează că prin sentința Judecătoriei Buiucani din

23.05.2013 a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.361

alin.(2) lit.b) Cod penal, iar procesul penal a fost încetat în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12.09.2013, a fost casată sentința

Judecătoriei Buiucani din 23.05.2013 și pronunțată sentința de achitare, dînsul fiind

găsit nevinovat de acuzațiile imputate.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22.01.2015 recursurile în anulare

declarate de Procurorul General și partea vătămată Victor Vașciaev au fost

declarate inadmisibile.

Menționează că urmare a eforturile depuse pe parcursul a 3 ani de la prima

audiere și până la ultima sentință de achitare s-a demonstrat că dînsul nu este

vinovat, deoarece nu a realizat latura obiectivă a componenței de infracțiune

statuate la art. 361 Cod Penal.

În consecință, prin punerea sub urmărire penală, a suportat inevitabil un șir de

consecințe defavorabile, fiindu-i afectat în mod direct viața privată prin pierderea

timpului de muncă și a timpului liber și fiind nevoit să se deplaseze dintr-o instanță

în altă să achite costul asistenței juridice, acestea provocându-i stări de stres și

suferințe psihice.

Totodată, consideră că în cazul dat, durata procedurii litigioase, care a

început la 15 aprilie 2011, este excesivă și nu corespunde cerinței „termen

rezonabil”, deoarece situația de incertitudine a sa fără nici o justificare rezonabilă s-

a derulat pe parcursul a 3 ani.

Solicită încasarea de la pîrît în beneficiul său a sumei de 15000 lei cu titlu de

compensație pentru prejudiciului material și a sumei de 400 000 lei cu titlu de

prejudiciul moral cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și

ale procuraturii manifestate prin supunere neîntemeiată la urmărire penală în cadrul

cauzelor penale, precum și prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 17 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Manea Leonid suma de 3 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat conform Legii nr. 1545 din 25.02.1998. În rest, cerința cu

privire la repararea prejudiciului material și constatarea încălcării dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cauzei penale și încasarea prejudiciului material și

moral cauzat prin această încălcare a fost respinsă.

2

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova au declarat apel

împotriva hotărîrii primei instanțe.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2016 au fost respinse

apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura

Generală a Republicii Moldova și menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit conform materialelor

dosarului că reclamantul-intimat Manea Leonid a fost atras la răspundere penală

ilegal, obținînd calitatea de inculpat în cadrul unui proces penal pornit de organul de

urmărire penală, situație care cade sub incidența prevederilor art. 6 din Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din

25.02.1998, astfel concluzionînd că Manea Leonid dispune de dreptul de reparare a

prejudiciului moral cauzat în legătură cu tragerea ilegală la răspunderea penală.

Totodată, instanța de apel a reținut că estimarea de către reclamant a

prejudiciului moral în sumă de 400 000 lei este exagerată, considerînd rezonabilă

suma de 3000 lei dispusă spre încasare de prima instanță cu titlu de prejudiciu

moral.

Referitor la cerința reclamantului privind încasarea prejudiciului material în

sumă de 15000 lei, instanța de apel menționează că prima instanță întemeiat a

respins-o din motiv că reclamantul nu a prezentat probe în confirmarea acestui fapt,

or, sarcina de a dovedi cauzarea prejudiciului material cauzat în urma acțiunilor

ilicite de către organul de urmărire penală, suportarea costurilor și cheltuielilor de

judecată îi revine reclamantului în sensul articolului 4 a Legii nr. 1545 din

25.02.1998.

Examinînd pretențiile reclamantului referitoare la constatarea încălcării

termenului rezonabil de examinare a cauzei penale și încasarea în această parte

prejudiciului, instanța de apel a le-a calificat drept neîntemeiate.

În susținerea acestei poziții instanța de apel a invocat că instanțele

judecătorești au examinat cauza penală din speța principală în decurs de 2 ani de

zile, or, respectarea întocmai a procedurii din partea instanței de judecată naționale,

cu respectarea drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept

„tergiversare a examinării cauzei”.

La 02 iunie 2016 Procuratura Generală a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea lui și modificarea hotărîrilor judecătorești prin

micșorarea cuantumului prejudiciului moral dispus spre încasare pînă la o sumă

rezonabilă.

3

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișină a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat de Procuratura

Generală se consideră a fi depus în termen.

În motivarea recursului recurentul a invocat aplicarea de către instanțe a

normelor de drept material.

Susține că prejudiciul moral încasat de către instanțe este exagerat, or, Manea

Leonid nu a fost reținut sau arestat, în privința nefiindu-i aplicată nici o măsură

preventivă.

La data de 11 iulie 2016 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și

emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acțiunea.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișină a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat de Ministerul Justiției

se consideră a fi depus în termen.

În motivarea recursului, Ministerul Justiției a indicat că instanța de apel și

instanța de fond au aplicat eronat normele de drept material cu privire la

determinarea aplicabilității prevederilor Legii nr.l545 din 25.02.1998.

În acest sens recurentul invocă că într-adevăr, instanța de fond corect a

constatat că în privința lui Leonid Manea a fost emisă sentință de achitare în

săvîrșirea infracțiunii imputate, din motivul lipsii laturii obiective a componenței de

infracțiuni, această împrejurare neffind negată de către Ministerul Justiției.

Totuși, motivarea instanței de apel precum că Leonid Manea este în drept să

solicite compensarea prejudiciului cauzat în conformitate cu prevederile Legii

nr.1545, deoarece Leonid Manea a fost atras la răspundere penală ilegal, obținînd

calitatea e inculpat în cadrul unui proces penal pornit de organul de urmărire penală,

este nefondată și eronată, prin prisma prevederilor art.3, alin.(l) din Legea nr. 1545,

conform căruia nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage

răspunderea Statului.

În sensul prevederilor menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii

statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt

necesare unele condiții speciale, și anume existența faptei ilicite. Iar, la materialele

4

cauzei nu există nici un act procedural definitiv și irevocabil al instanței de judecată

(ex. încheiere interlocutorie), sau a organului ierarhic superior, prin care s-a stabilit

ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală.

La fel, susține că instanța de fond absolut neîntemeiat și contrar prevederilor

legale a constatat ilegalitatea acțiunilor organelor de drept, fapt ce nu poate intra în

sarcina instanțelor civile, or, litigiu de judecată întemeiat în baza Legii. 1545 este cu

caracter civil și nu ține de competența instanței de judecată de a se expune pe

marginea circumstanțelor ce țin de desfășurarea urmării penale.

Al treilea argument în favoarea netemeiniciei actului judecătoresc contestat

recurentul îl invocă faptul că instanța de fond și instanța de apel nu a constatat și nu

a elucidat circumstanțele importante pricinii pe deplin, precum și si-a bazat decizia

pe fapte neprobate și declarative, în partea ce ține de constatarea faptului precum că,

ca consecință a cauzei penale, reclamantul Leonid Manea a avut de

suportat careva suferințe fizice și psihice, frustrări și lezare a reputației persoanele.

La acest capitol, reține că nu au fost prezentate probe concludente, utile, veridice și

legale în justificarea celor invocate, fapt ce contravine reglementărilor art.118 CPC.

În final, recurentul menționează că instanța de fond nejustificat și exagerat a

dispus încasarea în beneficiului reclamantului Leonid Manea suma de 3000 lei cu

titlu de prejudiciu moral, în condițiile în care nu există nici un temei de acordarea a

despăgubirii bănești, întrucît nu au fost constatate drept ilegale acțiunile organelor

de drept, precum și nu a fost probat prin probe pertinente, concludente și argumente

justificative suportarea suferințelor morale.

Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recursuri se limitează

la situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de

fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare

5

argumentelor invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse

asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Iurie Bejenaru

6