2ra-2560/16 — încasarea prejudiciului moral și material cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și procuratură

2ra-2560/16 — încasarea prejudiciului moral și material cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și procuratură (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2ra – 2560/16

prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău

Judecător: Cojocaru O.

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Guzun M., Nogai A., Brașoveani Vl.

D E C I Z I E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî, Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic, Oleg Sternioală

examinând cererile de recurs declarate de către Doni Ștefan și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Doni Ștefan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului material

și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și procuraturii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2016, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Doni Ștefan, Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 aprilie 2016,

c o n s t a t ă :

La 02 februarie 2016, Doni Ștefan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală și procuraturii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 02 februarie 2012,

procurorul în Procuratura raionului Hîncești, Victor Cazacu a emis ordonanța de

punere sub învinuire în privința sa, fiindu-i incriminat comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (1) al Codului penal. Ulterior, prin încheierea Judecătoriei

Hîncești din 27 aprilie 2012, i-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest

Pagină 1 din 20

preventiv pe un termen de 30 de zile, cu eliberarea mandatului de arest nr. 12 –

28/12.

În continuare, reclamantul relatează că, la 29 noiembrie 2012, a fost reținut în

orașul Brescia de către autoritățile Republicii Italiană în baza mandatului de arest

din 27 aprilie 2012, emis de Judecătoria Hîncești. Ca urmare, la 28 ianuarie 2013, a

fost adus în Republica Moldova. Totodată, prin încheierea Curții de Apel Chișinău

din 07 februarie 2013, au fost respinse recursurile declarate de avocatul Gafton

Vasile împotriva încheierii Judecătoriei Hîncești din 27 aprilie 2012 privind

aplicarea arestului. Mai târziu, prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 26 februarie

2013, a fost prelungită măsură preventivă în privința lui Doni Ștefan pe un termen

de 90 de zile, până la 28 mai 2013, fiind menținută prin decizia instanței de apel.

În desfășurarea acțiunii, se precizează că, la 03 mai 2013, Judecătoria Hîncești

l-a achitat pe reclamant de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute în art. 145

alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. La fel,

a fost revocată măsură preventivă, fiind eliberat din starea de arest din sala de

ședință. Sentința a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24

ianuarie 2014. Se arată că, la 08 iulie 2014, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție a admis recursurile ordinare ale procurorului și succesorului părții

vătămate și a casat decizia instanței de apel din 24 ianuarie 2014, restituind cauza la

rejudecare în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet. În rezultat, după o

nouă reexaminare la Curtea de Apel Chișinău, la 26 mai 2015, Curtea Supremă de

Justiție a decis admiterea recursurilor ordinare, declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău și de succesorii părții vătămate, din

alte motive a casat parțial sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, a

rejudecat cauza și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care Doni Ștefan Gheorghe se

consideră achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În aceste circumstanțe, Doni Ștefan sugerează că, prin acțiunile ilegale ale

Procuraturii Hîncești, care a exercitat nemijlocit urmărirea penală în privința sa, i-a

fost încălcat dreptul fundamental la viața privată, la libertate și dreptul de a nu fi

urmărit penal ilegal.

În retrospectivă, explică că, la momentul pornirii urmării penale și reținerii

sale, se afla în or. Brescia, Republica Italiană, unde a emigrat împreună cu toată

familia sa. La fel, relevă că a fost angajat în calitate de muncitor la compania

„Lonati” S.p.A, cu un salariu de 1 665, 66 EURO.

Precizează că infracțiunea de care a fost învinuit, în condițiile art. 16 din

Codul penal, se califică ca infracțiune deosebit de gravă.

Susține că prin acțiunile ilegale comise de organele de drept ale Republicii

Moldova i-a fost cauzat prejudiciu material și moral.

Pagină 2 din 20

Astfel, prejudiciul material constituie 105 953 lei și 11 748, 27 EURO, care se

descifrează în felul următor: suma de 96 000 lei a fost achitată avocatului Gafton

Vasile pentru serviciile de apărare și acordare de asistență juridică în instanțele de

fond și apel; suma de 1000 EURO constituie cheltuieli pentru serviciile avocatului

Andrea Ingenito, acordate la Curtea de Apel Brescia, iar suma de 1929,61 EURO a

fost plătită avocatului Alberto Scapaticci pentru serviciile legate de procedura de

extrădare. De asemenea, a suportat cheltuieli de 337 EURO pentru traducerea din

limba italiană în limba română a scrisorii de angajare și contractului de ucenicie a

companiei „Lonati” S.p.A. În aceeași ordine, a indicat că venitul ratat la locul de

muncă pentru perioada de 5 luni aflate sub arest preventiv este de 8328,30 EURO.

În final, a remarcat că pentru deplasările din Republica Italiană în Republica

Moldova a cheltuit 9 953 lei.

Cu privire la prejudiciul moral, reclamantul Doni Ștefan a invocat că suma de

2 000 000 lei ar reprezenta o compensație echitabilă și suficientă pentru arestul

preventiv cu durata de 154 zile, din 29 noiembrie 2012 până la 03 mai 2013 și

pentru cele 1211 zile aflat sub urmărire penală, din 02 februarie 2012 până la 26 mai

2015.

Solicită Doni Ștefan, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova a prejudiciului material în sumă de

105 953 lei, care constituie onorariul avocatului Gafton Vasile și plata pentru

biletele de transport; suma de 2929 EURO, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

achitate avocaților Andrea Ingenito și Alberto Scapaticci; suma de 337 EURO,

pentru traducerea din limba italiană în limba română a scrisorii de angajare și

contractului de ucenicie a companiei „Lonati” S.p.A; suma de 8328,30 EURO, cu

titlu de venit ratat la locul de muncă.

În același timp, a cerut încasarea prejudiciului moral în cuantum de 2 000 000

lei și a cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauza.

La 01 aprilie 2016, prima instanța a admis demersul Ministerului Justiției al

RM și a atras în calitate de intervenient accesoriu pe Procuratura Generală a

Republicii Moldova. (f. d. 225 – 226, volumul I)

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 aprilie 2016, s-a

admis parțial acțiunea și a fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Doni Ștefan prejudiciul

moral în sumă de 15 000 lei, prejudiciul material în mărime de 28 000 lei, cu titlu de

cheltuieli pentru asistență juridică, compus din 25 000 lei (pentru examinarea cauzei

penale) și 3 000 lei, cheltuieli pentru asistență juridică suportate la judecarea

prezentei cauze. Totodată, s-a încasat în folosul reclamantului prejudiciul material în

cuantum de 2 929, 61 EURO, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică acordată

Pagină 3 din 20

în Republica Italiană și suma de 337 EURO, ce constituie cheltuieli pentru

traducerea înscrisurilor. (f. d. 11, 20 – 25, volumul II)

În rest, au fost respinse pretențiile lui Doni Ștefan cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral. (f. d. 11, 20 – 25, volumul II)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2016, au fost respinse

apelurile declarate de către Doni Ștefan, Ministerul Justiției al Republicii Moldova

și Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 aprilie 2016. (f. d. 62 – 71, volumul II)

La 28 iulie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia deciziei integrale

din 12 iulie 2016 în adresa participanților la proces. (f. d. 72, volumul II)

La 06 septembrie 2016, Doni Ștefan a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 12 iulie 2016, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiune

să fie admisă integral.

Ulterior, împotriva deciziei instanței de apel, la 15 septembrie 2016,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus cerere de recurs, prin care a

solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2016 și hotărârii

primei instanței, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă, ca

neîntemeiată. Cu titlu secundar, a cerut modificarea deciziei instanței de apel și

hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 aprilie 2016, în sensul

diminuării prejudiciului moral acordat.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunțate, instanța de recurs constată că recursul

declarat de către Doni Ștefan la 06 septembrie 2016 este depus în termen.

În același timp, din materialele cauzei, rezultă că Ministerul Justiției al

Republicii Moldova a primit copia de pe actul contestat la 09 august 2016. Prin

urmare, instanța de recurs a stabilit că cererea de recurs a fost depusă la 15

septembrie 2016, cu respectarea termenului prevăzut în art. 434 alin.(1) Codul de

procedură civilă. (f. d. 92, volumul II)

În motivarea recursului, Doni Ștefan afirmă că instanțele judecătorești nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat legea și au apreciat

arbitrar probele, iar erorile comise de instanțe au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, invocând prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) și

c), alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În explicitarea poziției sale, recurentul precizează că, la adoptarea hotărârii,

Curtea de Apel Chișinău nu a respectat cerințele art. 130 alin. (1) și (4) din Codul de

procedură civilă, întrucât în situația în care instanțele cercetau nemijlocit toate

probele din dosar în ansamblu și sub toate aspectele, fiind apreciate nepărtinitor,

Pagină 4 din 20

precum și aplicau corect normele de drept material, urmau să caseze hotărârea

primei instanțe, care este una ilegală și neîntemeiată.

În opinia sa, art. 7 lit. e) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, nu indică expres că

instanța poate interveni în compensarea cheltuielilor de asistență juridică, fiind

necesar de a ține cont de complexitatea cauzei, volumul de lucru și rezultatul

obținut. Respectiv, admiterea parțială a capătului de cerere privind compensarea

cheltuielilor de judecată la examinarea cauzei penale în instanța de fond, instanța de

apel și instanța de recurs nu are un suport legal. Totodată, consideră că reducerea

compensării de la 96 000 lei până la 25 000 este una ilegală, atâta timp cât

cheltuielile de asistență juridică în Republică Italiană în sumă de 2 292, 61 au fost

admise integral, aplicând corect norma sus citată.

Susține că soluția instanțelor cu privire la respingerea sumei de 8328,30

EURO, ce constituie titlu de venit ratat la locul de muncă, contravine dispozițiilor

art. 7 lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998. Subliniază că nu a solicitat

acordarea unui concediu din cont propriu benevol, dar a fost impus de circumstanțe.

De fapt, a remarcat că angajatorul din Republica Italiană i-a acordat un concediu

neplătit în perioada cât s-a aflat ilegal sub arest, pentru a-i păstra locul de muncă.

În continuare, recurentul a invocat că nu pot fi reținute argumentele cu privire

la respingerea încasării cheltuielilor de deplasare în cuantum de 9 953 lei. Astfel,

acestea mijloace bănești au fost necesare pentru a se prezenta la ședințele de

judecată la Curtea de Apel Chișinău. Din acest considerent, ele urmau a fi încasate

în temeiul art. 7 lit. g) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998.

În argumentarea ilegalității deciziei contestate, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova a specificat că instanța de apel a interpretat eronat dreptul

material, care reglementează aprecierea prejudiciului material și moral. Astfel, din

interpretarea art. 3 alin. (1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, distinge că angajarea răspunderii statutului pentru

prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală sunt necesare unele

condiții speciale, și anume existența faptei ilicite, respectiv nu orice acțiune a

organelor de drept atrage răspunderea statului. Este important și necesar să se

constatate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept, numai în

această situație apare dreptul de despăgubire indiferent de faptul dacă este vinovată

sau nu persoana.

Se menționează că intimatul Doni Ștefan nu a fost atras ilegal la răspundere

penală și nici nu a avut statut de condamnat, fiind doar în calitate de bănuit/învinuit

de comiterea unei infracțiuni în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale.

Pagină 5 din 20

Totodată, nu au fost prezentate probe, care ar confirma că bănuială sa i-ar fi lezat

reputația.

Într-un alt punct de vedere, recurentul accentuează că examinarea

corectitudinii procedurilor de arestare, temeinicia deciziei de reținere sau gradul de

motivare al actului prin care a fost dispusă arestare, nu ține de competența instanței

civile, deoarece aceste chestiuni urmează a fi decise în cadrul procedurilor penale.

Consideră că instanțele judecătorești au dispus neîntemeiat încasarea

prejudiciului moral în sumă de 15 000 lei, întrucât achitarea persoanei constituie

prin sine o remediere echitabilă. Mai mult ca atât, intimatul nici nu a fost supus

condamnării cu închisoare nici pe o zi. În plus, a precizat că suma admisă de către

instanță este una vădit disproporționată cu realitatea economică și socială, care

există la moment în Republica Moldova.

Cu privire la prejudiciul material sub forma cheltuielilor de asistență juridică,

a invocat că prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 sunt inaplicabile. În

esență, intimatul nu a prezentat o listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de

avocat și a timpului aferent acestora sale întru încasarea cheltuielilor de asistență

juridică.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 30 septembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces cererile de recurs cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței timp de o lună de la data primirii scrisorii. (f. d. 96, volumul II)

La 04 noiembrie 2016, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus

referință în întâmpinarea recursului, solicitând admiterea cererii de recurs înaintate

de către Ministerul Justiției și respingerea cererii de recurs depuse de către Doni

Ștefan.

Până la data examinării pricinii, Doni Ștefan și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu au depus referință, prin care să-și expună opinia cu referire

la recursurile declarate.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2016, recursurile

declarate de Doni Ștefan și Ministerul Justiției al Republicii Moldova au fost

considerate admisibile. (f. d. 101, volumul)

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În corespundere cu art. 444 Codul de procedură civilă, instanța de recurs a

dispus posibilă examinarea recursului fără înștiințarea participanților la proces, fiind

Pagină 6 din 20

inoportun invitarea acestora. Or argumentele expuse în cererile de recurs au fost

formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate.

Judecând recursurile declarate în limitele invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

depus de Doni Ștefan întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea parțială a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărâri în partea anulată, iar recursul Ministerului Justiției urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În speță, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 02 februarie 2016

și depusă împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, recurentul Doni

Ștefan a solicitat încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova a prejudiciului material în sumă de 105 953 lei, care

constituie onorariul avocatului Gafton Vasile și plata pentru biletele de transport;

suma de 2929 EURO, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică achitate avocaților

Andrea Ingenito și Alberto Scapaticci; suma de 337 EURO, pentru traducerea din

limba italiană în limba română a scrisorii de angajare și contractului de ucenicie a

companiei „Lonati” S.p.A; suma de 8328,30 EURO, cu titlu de venit ratat la locul

de muncă. (f. d. 4 – 21, volumul I)

În același timp, a cerut încasarea prejudiciului moral în cuantum de 2 000 000

lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 33 716 lei. (f. d. 246, volumul I)

La 01 aprilie 2016, Judecătoria Buiucani mun. Chișinău a admis demersul

Ministerului Justiției al RM și a atras în calitate de intervenient accesoriu pe

Procuratura Generală a Republicii Moldova. (f. d. 225 – 226, volumul I)

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei pricini, a admis parțial

acțiunea și a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul lui Doni Ștefan prejudiciul moral în sumă de

15 000 lei, prejudiciul material în mărime de 28 000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru

asistență juridică, compus din 25 000 lei (pentru examinarea cauzei penale) și 3 000

lei, cheltuieli pentru asistență juridică suportate la judecarea prezentei cauze.

Totodată, s-a încasat în folosul reclamantului prejudiciul material în cuantum de

2 929, 61 EURO, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică acordată în

Republica Italiană și suma de 337 EURO, ce constituie cheltuieli pentru traducerea

înscrisurilor. (f. d. 11, 20 – 25, volumul II)

În rest, au fost respinse pretențiile lui Doni Ștefan cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral. (f. d. 11, 20 – 25, volumul II)

Pagină 7 din 20

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2016, au fost respinse

apelurile declarate de către Doni Ștefan, Ministerul Justiției al Republicii Moldova

și Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 aprilie 2016. (f. d. 62 – 71, volumul II)

La adoptarea acestor soluții, ambele instanțe au ajuns la concluzia că, în urma

pronunțării deciziei Curții Supreme de Justiție din 26 mai 2015 de achitare a lui

Doni Ștefan, dânsul a fost ilegal atras la răspundere penală, iar din acest motiv are

dreptul să pretindă despăgubiri conform Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicitate ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Astfel, având în vedere principiul compensării echitabile și rezonabile a

prejudiciului moral, suferințele morale cauzate recurentului ce constau în stare de

stres și frustrare în urma aflării nelegitime în stare de arest în perioada 29 noiembrie

2012 – 03 mai 2013, precum și gravitatea faptelor imputate, pronunțarea unei

sentințe de achitare, instanțele au dispus încasarea cu titlu de prejudiciu moral a

sumei de 15 000 lei. La fel, au stabilit că acesta a suportat cheltuieli pentru

traducerea înscrisurilor necesare pentru examinarea pricinii în mărime de 337

EURO.

Potrivit facturilor nr. 97 din 30 noiembrie 2012, nr. 99 din 06 decembrie

2012, nr. 18 din 07 februarie 2013, instanțele ierarhic inferioare au constatat că Doni

Ștefan a suportat cheltuieli pentru asistența juridică în Republica Italiană în legătură

cu cauza penală intentată în privința sa, precum și procedura de extrădare în mărime

de 2 929,61 EURO, considerându-le reale, necesare, rezonabile și justificate. În

privința compensării cheltuielilor de judecată în cuantum de 96 000 lei pentru

examinarea cauzei penale în Republica Moldova s-a conchis despre necesitatea

diminuării sumei pretinse până la 25 000 lei, deoarece cuantumul onorariului nu a

fost justificat, iar simpla prezentare a bonului de plată este insuficientă pentru

admiterea integrală a pretenției.

În această ordine de idei, instanța de apel a considerat întemeiată poziția

instanței de fond în partea respingerii cerinței privind încasarea salariului și

cheltuielilor de deplasare. Astfel, în primul caz, în perioada 29 noiembrie 2012 până

la 15 mai 2013, Doni Ștefan s-a aflat în concediu fără plată și nu a probat că aceasta

era unica modalitate de a-și păstra locul de muncă, având posibilitatea legală de a

suspenda contractul individual de muncă. În al doilea caz, s-a reținut că recurentul

prestează munca sa în afara teritoriului republicii, ce reprezintă exteriorizarea

dreptului de a-și alege locul de muncă și dreptul la libera circulație, care nu i-au fost

încălcate și nu a fost necesar de a încasat despăgubiri în acest sens.

Într-un final, reieșind din acțiunile întreprinse de către avocatul Gafton Vasile,

numărul ședințelor de judecată, lipsa raportului motivat în vederea justificării

Pagină 8 din 20

cuantumului onorariului cerut, instanțele au considerat că suma de 3 000 lei

reprezintă o compensație rezonabilă și echitabilă de asistență juridică suportate de

către Doni Ștefan.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanțele judecătorești, la adoptarea concluziilor

sus indicate, nu au aplicat legea care trebuia aplicată, au interpretat în mod eronat

legea și au apreciat arbitrar probele administrate în cadrul examinării pricinii civile.

Conform art. 1405 alin. (1) din Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice

prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a

măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de

a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a

arestului, muncii neremunerate în folosul comunității se repară de către stat integral,

indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

Actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de

răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite

comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de

procuratură și de instanțele judecătorești constituie Legea nr. 1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, dreptul la

repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în

cazul: a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

Din analiza deciziei contestate sub aspectul legalității sale în raport cu

argumentele invocate în recursuri, rezultă că, prin ordonanța din 07 octombrie 2011,

prim – adjunctul al Procurorului General, Pântea Andrei a dispus anularea

ordonanțelor de neîncepere a urmării penale din 01 octombrie 2010 și din anul 2004,

cu pornirea urmăririi penale în baza art. 145 alin. (1) din Codul penal. (f. d. 24 – 25,

volumul I)

La 02 februarie 2012, procurorul în Procuratura raionului Hîncești, Victor

Cazacu a emis ordonanța de punere sub învinuire în privința lui Doni Ștefan,

incriminându-i comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) al Codului

penal. (f. d. 27, volumul I)

Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 27 aprilie 2012, i-a fost

aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe un termen de 30 de zile,

cu eliberarea mandatului de arest nr. 12 – 28/12. (f. d. 37 – 42, volumul I)

Potrivit scrisorii nr. 7 – 374/12 – 6818 din 03 decembrie 2012, BNC Interpol

în Republica Moldova a comunicat că la 29 noiembrie 2012 a fost reținut Doni

Ștefan de către autoritățile italiene în orașul Brescia, Republica Italiană. Ca urmare,

Pagină 9 din 20

prin raportul din 28 ianuarie 2013, întocmit de inspectorul superior a SPC a CPR

Hîncești, Ureche Alexandru se confirmă că, la 28 ianuarie 2013, orele 19.10, a fost

primit Doni Ștefan pe teritoriul Aeroportului Chișinău, fiind extrădat din Republica

Italiană. (f. d. 72 – 73, volumul I)

Colegiul lărgit notează că, prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 26

februarie 2013, a fost prelungită măsură preventivă în privința lui Doni Ștefan pe un

termen de 90 de zile, până la 28 mai 2013, și a fost menținută prin decizia instanței

de apel. (f. d. 108 – 115, volumul I)

La 03 mai 2013, Judecătoria Hîncești a hotărât achitarea lui Doni Ștefan de

învinuirea în comiterea infracțiunii încadrate în baza art. 145 alin. (1) Cod Penal, pe

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Concomitent, a fost revocată

măsură preventivă sub formă arest preventiv aplicată în privința recurentului, fiind

eliberat din sala de ședințe. (f. d. 121 – 128, volumul I)

Instanța de recurs relevă că sentința de achitare a fost menținută prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2014. (f. d. 129 – 136, volumul I)

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 08 iulie 2014 s-a dispus admiterea

recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel, Djulieta Devder și succesorul părții vătămate Nazari Ecaterina, cu casarea

deciziei instanței de apel din 24 ianuarie 2014, restituind cauza la rejudecare în

ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet. (f. d. 137 – 149, volumul I)

Astfel, după reexaminarea cauzei penale la Curtea de Apel Chișinău, la 12

decembrie 2014 s-a decis respingerea apelului procurorului, ca nefondat, și s-a

menținut sentința primei instanțe fără modificări. (f. d. 150 – 156, volumul I)

La 26 mai 2015, Curtea Supremă de Justiție a dispus admiterea recursurilor

ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău

și de succesorii părții vătămate, din alte motive a casat parțial sentința primei

instanțe și decizia instanței de apel, a rejudecat cauza și a pronunțat o nouă hotărâre,

prin care Doni Ștefan Gheorghe se consideră achitat de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat. (f. d. 157 – 172, volumul I)

În lumina celor relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție apreciază că instanțele judecătorești

au constatat corect că Doni Ștefan are dreptul la repararea prejudiciului material și

moral, în mărime și în modul stabilit de lege, în urma acțiunilor ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.

Astfel, argumentul invocat de către Ministerul Justiției al RM și susținut prin

referință de către Procuratura Generală a RM privind lipsa în speță a condițiilor de

aplicare a art. 3 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 în vederea angajării

răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire

Pagină 10 din 20

penală, este unul neîntemeiat. Or, în temeiul art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545

din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului apare în cazul devenirii

definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

Cu toate că, încheierea Judecătoriei Hîncești din 26 februarie 2013, prin care a

fost prelungită măsură preventivă în privința lui Doni Ștefan pe un termen de 90 de

zile, până la 28 mai 2013, nu a fost casată de instanța ierarhic superioară, această

măsură a încetat de drept înainte de expirare, prin pronunțarea sentinței de achitare

din 03 mai 2013.

În esență, potrivit art. 390 alin. (3) din Codul de procedură penală, sentința de

achitare duce la reabilitarea deplină a inculpatului. La acest capitol, instanța reține

că natura juridică a unei sentințe de achitare constă în restabilirea în drepturi a

persoanei supuse ilegal urmăririi penale. Din acest raționament, este adevărat că

Doni Ștefan nu a avut statut de condamnat, însă menținerea lui în stare de arest

accentuează ingerința asupra libertății și inviolabilității persoanei și este echivalentă

cu situația juridică prevăzută în art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Corespunzător, la caz, instanțele judecătorești au decis corect aplicarea art. 7

din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, în partea ce ține de încasarea de la bugetul

de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui

Doni Ștefan a prejudiciul material în cuantum de 2 929, 61 EURO, cu titlu de

cheltuieli pentru asistența juridică acordată în Republica Italiană.

Conform art. 7 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, în cazurile menționate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se

compensează sau i se restituie: e) sumele plătite de ea pentru asistența juridică.

Din analiza acestui articol, instanța de recurs subliniază că legislatorul a

prevăzut modalitate de compensare și de restituire a sumelor solicitate. De regulă, în

partea cheltuielilor pentru serviciile avocațiale instanța compensează sumele,

întrucât prin admiterea acestor cerințe instanțele verifică dacă ele au fost realmente

angajate, necesare și rezonabile ca mărime. Suplimentar, aceste cheltuieli sunt

proporționale cu complexitatea cauzei și efortul apărătorului în cadrul examinării

acesteia.

Prin prisma acestei norme, Colegiul reiterează că, la 29 noiembrie 2012, a fost

reținut Doni Ștefan de către autoritățile italiene în orașul Brescia, Republica Italiană,

ca ulterior, să fie extrădat în Republica Moldova la 28 ianuarie 2013. (f. d. 72 – 73,

volumul I)

Astfel, facturile nr. 97 din 30 noiembrie 2012, nr. 99 din 06 decembrie 2012,

nr. 18 din 07 februarie 2013 confirmă că recurentul a beneficiat de a asistență

Pagină 11 din 20

juridică în cauza penală intentată în privința sa de către autoritățile moldovenești,

atât în momentul reținerii, cât și la efectuarea procedurii de extrădare. Din

înscrisurile menționate se atestă că suma de 1000 EURO, constituie cheltuieli pentru

serviciile avocatului Andrea Ingenito, acordate la Curtea de Apel Brescia (f. d. 183

– 184, volumul I), iar suma de 1929,61 EURO a fost plătită avocatului Alberto

Scapaticci pentru serviciile legate de procedura de extrădare (f. d. 185, volumul I).

În aceste circumstanțe și având în vedere informația de care dispune, criteriile

de mai sus și complexitatea procedurilor, Colegiul consideră că a fost corect încasat

suma de 2 929, 61 EURO, cu titlu de prejudiciu material suportat de către Doni

Ștefan.

În privința cheltuielilor de judecată în cuantum de 96 000 lei, suportate de

către Doni Ștefan pe parcursul examinării cauzei penale intentate în privința sa,

Curtea de Apel Chișinău a confirmat poziția primei instanțe privind încasarea sumei

de 25 000 lei, întrucât cuantumul onorariului nu a fost justificat, iar simpla

prezentare a bonului de plată este insuficientă pentru a stabili necesitatea

cheltuielilor și încasarea integrală a acestora.

Este adevărat că Doni Ștefan a fost reprezentat de avocatul Gafton Vasile pe

cauza penală menționată supra, pentru suma de 96 000 lei. (f. d. 222, volumul I)

Colegiul relevă că suma onorariului indicat a fost achitată de către Doni

Ștefan avocatului Gafton Vasile pentru participarea acestuia în instanța de fond, care

a judecat cauza în perioada 18 februarie 2013 – 03 mai 2013, instanța de apel în

perioadele 30 mai 2013 – 24 ianuarie 2014 și 25 august 2014 – 12 decembrie 2013

și Curtea Supremă de Justiție în perioadele 16 aprilie 2014 – 08 iulie 2014 și 02

martie 2015 – 26 mai 2015.

În realitate, din conținutul actelor judecătorești pronunțate pe marginea cauzei

penale de învinuire a lui Doni Ștefan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (1) Cod penal, se observă că avocatul Gafton Vasile a participat la examinarea

cauzelor. (f. d. 121 – 172, volumul I)

Mai mult ca atât, avocatul recurentului a depus diligență suficientă în apărarea

drepturilor lui Doni Ștefan în cadrul urmării penale, prin contestarea ordonanțelor

procurorilor emise în privința clientului său, precum și a încheierii instanței

judecătorești de aplicare a măsurii preventive sub formă de arest. (f. d. 43, 45 – 47,

49 – 51, 53 – 56, 59 – 62, 65 – 68, 74 – 76, 81 – 98, volumul I)

În dezvoltarea acestei idei, instanța de recurs decelează că Doni Ștefan a fost

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, care

constituie prin prisma art. 16 al Codului penal – infracțiune deosebit de gravă.

Astfel, se conturează că este o cauză penală complexă, care a fost rejudecată de 3

ori, ceea ce determină dificultatea întrebărilor juridice ridicate în speță. Din

succesiunea această de idei, se atestă că avocatul Gafton Vasile a dat dovadă

Pagină 12 din 20

de aptitudine speciale și necesare pentru a acorda asistență juridică, iar în rezultatul

muncii depuse Doni Ștefan a fost achitat de către instanțele naționale. În plus, natura

relației dintre avocat și client a fost una de lungă durată (din anul 2012 – 2015) și

bazată pe profesionalism și încredere reciprocă.

Aspectele reținute de Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție implică

modificarea prejudiciul material sub formă de 25 000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată admis de instanța de apel și prima instanța prin hotărârile sale, încasând

integral suma de 96 000 lei de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Doni Ștefan.

Recurentul Doni Ștefan a susținut că soluția instanțelor cu privire la

respingerea sumei de 8328,30 EURO, ce constituie titlu de venit ratat la locul de

muncă, contravine dispozițiilor art. 7 lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie

1998, iar cheltuielile de deplasare în cuantum de 9 953 lei urmau a fi încasate în

temeiul art. 7 lit. g) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Ministerul Justiției al RM și Procuratura General a RM au specificat că nu pot

fi încasate aceste sume, atâta timp cât nu au fost întrunite condițiile art. 3 al Legii

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Argumentul

acestora a fost respins supra de către Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție.

Suplimentar, în limitele invocate în recurs, se observă că Doni Ștefan a

sugerat că administrarea probelor în susținerea acestor pretenții de către instanțele

ierarhic inferioare a fost una arbitrară.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din CPC, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară.

Din interpretarea acestei norme legale, se distinge că aprecierea arbitrară a

probelor este atunci când este realizată fără respectarea regulilor prevăzute la art.

130 CPC și anume, în cazul în care instanța nu respectă condițiile privind

legalitatea, veridicitatea, pertinența și caracterul concludent al acestora.

În această ordine de idei, instanța de recurs se va expune pe marginea fiecărui

înscris respins de către instanțele ierarhic inferioare.

Potrivit scrisorii de angajare și contractului de ucenici la locul de muncă din

29 septembrie 2011, precum și declarației din 28 iulie 2015, se adeverește că Doni

Ștefan este angajat la societatea „Lonati” S.p.A din data de 03 octombrie 2011, în

calitate de muncitor. La fel, în legătură cu faptul că salariatul și-a luat concediu fără

plată, în perioada de la 29 noiembrie 2012 până la 15 mai 2013, se calculează că

acesta nu a perceput un venit net de 6 700 EURO. (f. d. 179 – 182, volumul I)

Pagină 13 din 20

Sub aceste aspect, este evident că, în perioada de la 29 noiembrie 2012 până

la 15 mai 2013, recurentul s-a aflat în stare de arest pe cauza penală sus menționată.

Respectiv, se acceptă obiecția expusă în cererea de recurs, potrivit căreia, Doni

Ștefan a fost impus de circumstanțe pentru a-și lua concediu neplătit pentru perioada

în care s-a aflat în arest preventiv, pentru a nu-și pierde locul de muncă. De fapt,

prin reținerea acestuia de către autoritățile italiene la 29 noiembrie 2012 și

extrădarea lui în Republica Moldova, iar ulterior achitarea acestuia la 03 mai 2013,

se atestă fără nici un dubiu că a fost lipsit forțat de dreptul de muncă de către

organele procuraturii și instanțele judecătorești.

În consecință, instanțele ierarhic inferioare aveau obligația de a aplica

întocmai art. 130 alin. (3) din CPC, și anume declarația angajatorului din 28 iulie

2015 trebuia apreciată în legătură reciprocă cu circumstanța reținerii și eliberării de

sub arest al recurentului, ce constituie un moment decisiv pentru soluționarea

corectă a cauzei.

Față de cele ce preced, pretenția lui Doni Ștefan în această parte este

admisibilă în principiu, însă contrar conținutului din înscrisului administrat în speță,

el solicită încasarea salariului brut în mărime de 8328,30 EURO. Spre deosebire de

cele invocate de el și din cercetarea declarației din 28 iulie 2015, anexate la f. d. 182

(volum I), instanța de recurs reține că în perioada de la 29 noiembrie 2012 până la

15 mai 2013, Doni Ștefan nu a perceput un venit net de 6 700 EURO, care urmează

a fi încasată prin prisma art. 7 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În același context, Colegiul notează că la administrarea înscrisurilor, atașate

de către recurent la f. d. cu nr. 189 – 194 (volumul I), care adeveresc deplasările din

Republica Italiană în Republica Moldova, instanțele au apreciat aceste probe separat

fără a ține cont de legătură acestora cu situația de fapt din speță.

Prin urmare, instanța de recurs învederează că recurentul a anexat 5 bilete de

avion, eliberate pe numele lui, dar a solicitat încasarea sumei de 9 953 lei, pentru 3

deplasări, care sunt confirmate prin cecuri, anexate la fiecare bilet. (f. d. 189 – 190,

volumul I)

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că Doni Ștefan a emigrat

împreună cu toată familia sa în or. Brescia, Republica Italiană. (f. d. 11, volumul I)

Astfel, potrivit biletului (f. d. 189, volumul), achitat cu 2376 lei, la 10 mai

2013, Doni Ștefan s-a deplasat pe itinerarul „Kiev – Chișinău, Moldova” – „VRN –

VERONA, Italy”. Această împrejurare în raport cu sentința Judecătoriei Hîncești

din 03 mai 2013, prin care a fost achitat și eliberat din stare de arest în sala de

judecată, confirmă că el a plecat înapoi la familia sa și la locul de muncă, pe care-l

ocupa până la momentul reținerii și extrădării în Republica Moldova.

Pagină 14 din 20

În același timp, conform deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău

din 12 decembrie 2014, judecarea apelului a avut loc în perioada de la 25 august

2014 până la 12 decembrie 2014. (f. d. 150 – 156, volumul I)

În intervalul de timp de examinare a cauzei penale în ordine de apel, Doni

Ștefan a efectuat zboruri la 26 octombrie 2014 din Kiev în Verona, iar în perioada

din 30 octombrie 2014 – 01 noiembrie 2014, din „VRN – Verona, Italy” în „Kiev –

Chișinău, Moldova”, respectiv „Kiev – Chișinău, Moldova” – „VRN – Verona,

Italy”. În primul caz, el a achitat suma de 2968 lei, pe când îl al doilea caz, a plătit

4609 lei. (f. d. 190 – 191, volumul I)

Având în vedere cele indicate supra, Colegiul reține că suma de 9 953 lei

constituie cheltuielile lui Doni Ștefan efectuate în legătură cu chemările în instanța

de apel. În acest sens, argumentul primei instanțe și instanței de apel cu privire la

faptul că angajarea reclamantului în câmpul muncii într-o altă țară nu poate

determina obligația statului de a achita cheltuielile de deplasare nu a avut nici un

suport legal.

Or, după cum a fost menționat supra, sentința de achitare reabilitează în

drepturi pe inculpat, iar conform art. 7 lit. g) al Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în cazurile menționate la art.3, persoanei

fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: g) cheltuielile efectuate în

legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în

instanța judecătorească

În circumstanțele de drept și de fapt enunțate, instanța de recurs ajunge la

concluzia că instanțele ierarhic inferioare la adoptarea soluției în partea respingerii

cerinței recurentului privind încasarea salariului și cheltuielilor de deplasare în

mărime de 9953 lei nu au aplicat legea care trebuia aplicată și au apreciat arbitrar

probele, ceea ce implică casarea acestora cu pronunțarea unei noi soluții, prin care

pretențiile menționate vor fi admise în limitele dispuse în motivare.

Conform art. 10 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, dreptul persoanei

fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilite de prezenta

lege apare în cazurile specificate la art.6.

Potrivit art. 11 alin. (1) din legea citată, Mărimea compensației pentru

repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut

de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină luîndu-se în

considerare: a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvîrșire a fost învinuită persoana

respectivă; b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea

penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată; c) rezonanța pe care a

avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi

penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura

Pagină 15 din 20

dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele

fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația

bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării

nelegitime a persoanei în detenție.

Pentru început, instanța de recurs observă că Doni Ștefan a susținut pe

parcursul primei instanțe, în cererea de apel și cererea de recurs pretenția cu privire

la încasarea prejudiciului moral în valoare de 2 000 000 lei.

Contrar poziției acestuia, Ministerul Justiției al RM și Procuraturii Generale a

RM au precizat că prejudiciului moral încasat de instanțe în cuantum de 15 000 lei,

este unul exagerat și neîntemeiat, în condițiile în care intimatul nici nu a fost supus

condamnării cu închisoare nici pe o zi.

Din analiza acestor norme juridice în corelație cu argumentele invocate în

recursuri declarate de către Doni Ștefan și Ministerul Justiției, precum și în referința

Procuraturii Generale a RM, Colegiul consideră că în acest capăt de cerere,

instanțele ierarhic inferioare au aplicat în mod corect prevederile art. 1423 al

Codului civil și art. 10, 11 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, însă au stabilit

greșit cuantumul prejudiciului moral.

Aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu criteriile de apreciere a

acestuia, cum ar fi miza pentru recurent, buna – credința acestuia și durata deținerii

în arest. Se ia obligatoriu în considerație principiul general al echității și suma nu

trebuie să fie vădit disproporționată cu sumele acordate de Curtea Europeană în

spețele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama

recurentului și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în considerație

argumentele ambelor părți în proces și ecluzându-se pretenții excesive și vădit

exagerate.

În acest sens, se precizează că, potrivit jurisprudenței CEDO, repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, Legea nr.1545 din 25 februarie 1998

constituie de la 0 la 10 000 EURO, echivalentul în lei moldovenești.

Prin urmare, este adevărat că prin intentarea cauzei penale și aplicarea măsurii

preventive sub formă de arest pentru perioada din 29 noiembrie 2012 – 03 mai 2013,

recurentului Doni Ștefan i-a fost adusă atingere drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, dar și vieții sale private.

Colegiul remarcă că instanțele au decis just că suma de 2 000 000 lei,

solicitată de Doni Ștefan cu titlu de prejudiciu moral, este una excesivă și

disproporțională principiului compensării echitabile și rezonabile. În pofida acestui

fapt, prejudiciul moral în cuantum de 15 000 lei, admis de instanțe, reprezintă o

sumă, care nu corespunde circumstanțelor cauzei.

Pagină 16 din 20

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentului i s-a cauzat un anumit stres

și neliniște ca urmare a încălcărilor dreptului său la libertate și siguranță, garantate

de CEDO. Suferințele sale trebuiau să fi fost intensificate considerabil de condițiile

dure de detenție de la Penitenciarul nr. 13 în care el a fost deținut. Or, scrisoarea nr.

9/2216 din 06 martie 2013, eliberată de șeful acestei instituții, demonstrează că Doni

Ștefan a fost investigat la 06 martie 2013 și a fost stabilit diagnosticul „Bronșită

cronică în remisie incompletă”. S-a recomandat tratament ambulatoriu. (f. d. 120,

volumul I)

În atare ipoteză, luând în considerație cele expuse supra, Colegiul lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că acordarea unei sume cu titlu de prejudiciu

moral în sumă de 100 000 lei în această cauză este justificat.

În conformitate cu art. 82 din CPC, cheltuielile de judecată se compun din

taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii.

Potrivit art. 90 lit. i) și l) din CPC, din cheltuielile de judecare a pricinii fac

parte: cheltuielile de asistență juridică și alte cheltuieli necesare, suportate de

instanță și de participanții la proces.

În corespundere cu art. 94 alin. (1) din CPC, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut cîștig de

cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Probatoriul administrat în speță, atestă că Doni Ștefan a suportat cheltuieli

pentru traducerea înscrisurilor necesare în vederea examinării pricinii în mărime de

337 EURO, iar aceste au fost încasate legal în folosul acestuia de către instanțele

ierarhic inferioare. (f. d. 186 – 188, volumul I)

În conformitate cu art. 96 alin. (1) și (11) CPC, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare

și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut

câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Conform mandatului nr. 0544501 din 14 octombrie 2015, recurentul Doni

Ștefan a fost reprezentat în prima instanță, instanța de apel și instanța de recurs de

către avocatul Gafton Vasile (f. d. 3). În calitate de cheltuieli de asistență juridică,

recurentul a pretins suma de 33 716 leu, ce se confirmă prin ordinul de plată seria

DX nr. 400804 din 14 octombrie 2015. (f. d. 223, volumul I)

Astfel, reieșind din acțiunile întreprinse de către avocatul Gafton Vasile,

numărul ședințelor de judecată, lipsa raportului motivat în vederea justificării

cuantumului onorariului cerut, instanțele au considerat că suma de 3000 lei,

reprezintă o compensație rezonabilă și echitabilă pentru cheltuielile de asistență

Pagină 17 din 20

juridică suportate de către Doni Ștefan. Suplimentar, se atestă că prima instanță a

reținut că încasarea acestor sumei pentru viitor nu este posibilă, dat fiind faptul că

nu este cunoscut volumul acțiunilor care vor fi realizate ulterior, dând aprecierea

cuantumului onorariul avocatului doar pentru examinarea cererii de chemare în

judecată în instanța de fond.

Cu toate acestea, la stabilirea cuantumului pentru asistență juridică în instanța

de apel, Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani din 25

aprilie 2016, însă nu a aplicat alin. (3) al art. 96 din CPC, potrivit căruia, prevederile

alin.(1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor de judecată în

instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii.

Ministerul Justiției al RM nu a fost de acord cu suma pretinsă de recurent,

deoarece intimatul nu a prezentat o listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de

avocat și a timpului aferent acestora.

În același timp, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și

cheltuielilor doar dacă s-a dovedit faptul că ele au fost realmente angajate, necesare

și rezonabile ca mărime (Nilsen et Johnsen v. Norvège [GC], nr.23118/93, § 62,

CEDH 1999-VIII). În această privință, Curtea poate să se bazeze pe elemente

precum numărul de ore lucrate de avocat și tariful perceput de acesta pentru o oră de

lucru (Iatridis v. Grèce (satisfacția echitabilă) [GC], nr. 31107/96, § 55, CEDH

2000-XI).

Respectiv, instanța de recurs invocă hotărârea CtEDO din 20 aprilie 2004 în

cauza Amihalachioae v. Moldova (§ 47) și hotărârea din 4 octombrie 2005

pronunțată în cauza Șarban v. Moldova (§ 138 – 139).

În plus, pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CEDO, se

evidențiază necesitatea prezentării, de către partea care pretinde compensarea

cheltuielilor, a următoarelor documente: a) dovada achitării onorariilor avocaților

(copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată); b) copia de pe

facturile de strictă evidență, emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri

stabilite de legislație; c) listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a

timpului aferent acestora ( cu tariful și orarul).

Din cercetarea înscrisurilor anexate la materialele cauzei, Colegiul observă că

avocatul recurentului a anexat dovada achitării onorariului (f. d. 223, volumul I),

însă fără a prezenta o listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de el și a timpului

aferent acestora. În atare situație, este inadmisibil de a încasat integral sumă

solicitată.

Totuși, Colegiul susține că desfășurarea activității menționate în mandatul cu

nr. 0544501 din 14 octombrie 2015, eliberat pe numele avocatului Gafton Vasile,

implică nemijlocit și în mod special, studierea referințelor formulate de participanți

Pagină 18 din 20

și a actelor judecătorești pronunțate, documentarea juridică adecvată pentru apărarea

intereselor lui Doni Ștefan, tehnoredactarea cererii de chemare în judecată, cererii de

apel și cererii de recurs, precum și prezentarea în ședințele primei instanței și

instanței de apel.

Din aceste raționamente și luând în considerație complexitatea cauzei și faptul

că majoritatea pretențiilor formulate au fost admise, Colegiul acordă recurentului

Doni Ștefan pentru reprezentarea lui în prima instanță, instanța de apel și instanța de

recurs suma de 10 000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, casând în

această parte hotărârea primei instanțe din 25 aprilie 2016 și decizia instanței de apel

din 12 iulie 2016.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că

circumstanțele pricinii au fost constatate de prima instanță și de instanța de apel,

însă nu au aplicat legea care trebuia aplicată și au fost interpretate eronat normele de

drept material, iar probele au fost apreciate arbitrar, și nu este necesară verificarea

suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a

casa parțial hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel și de a pronunța o

nouă hotărâre în partea casării.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se respinge recursul declarat de Ministerului Justiției al Republicii Moldova.

Se admite recursul de declarat de către Doni Ștefan.

Se casează parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 aprilie 2016 în partea ce ține

respingerea încasării prejudiciului moral și prejudiciului material, compus din plățile

pentru biletele de transport și cheltuielile cu titlu de salariu ratat de la locul de

muncă, și se pronunță o nouă hotărâre pe aceste capete de cerere:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Doni Ștefan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului material

și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și procuraturii.

Se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul lui Doni Ștefan prejudiciul moral în cuantum de

100 000 (una sută mii) lei și prejudiciul material în mărime de 9 953 (nouă mii nouă

sute cincizeci și trei) lei, cu titlu de cheltuieli efectuate în legătură cu chemările în

Pagină 19 din 20

instanțele judecătorești și suma de 6 700 (șase mii șapte sute) EURO, cu titlu de

salariu.

Se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul lui Doni Ștefan prejudiciul material în mărime de

106 000 (una sută șase mii) lei, compus din 96 000 lei (pentru examinarea cauzei

penale) și 10 000 lei, cheltuieli pentru asistență juridică suportate la judecarea

prezentei cauze.

În rest, se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 aprilie 2016.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

Pagină 20 din 20