3ra-1083/16 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- Legalitatea şi temeinicia hotărîrii
3ra-1083/16 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: T. Andronic nr. 3ra-1083/16
instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță
DECIZIE
27 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Valentina Clevadî
Tamara Chișca-Doneva
Oleg Sternioală
Ala Cobăneanu
examinând recursul declarat de Iacob Condrea, reprezentat de avocatul
Mihail Gavriliță
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iacob Condrea
împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Gaz Natural Fenosa Furnizare
Energie” cu privire la contestarea actelor administrative
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, prin care a
fost respins apelul declarat de Iacob Condrea și menținută hotărârea Judecătoriei
Strășeni din 08 decembrie 2015 prin care acțiunea a fost respinsă
constată:
La 30 martie 2015, Iacob Condrea a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SRL „Gas Natural Fenosa Furnizarea Energie” cu privire la contestarea
actelor administrative.
În motivarea acțiunii a invocat că în baza actului nr. C 028574 din
03 februarie 2015, a Actului de control al echipamentului de măsurare și a facturii
cu simbolul 1340060164 din 17 februarie 2015, a fost obligat să plătească
furnizorului suma de 12448,82 lei, pe care o consideră ilegală.
Menționează că la 26 februarie 2015 a depus o cerere prealabilă către
emitent prin care a solicitat anularea actelor contestate, însă în loc de răspuns a
primit o altă factură cu simbolul variabil 1340060165 din 17 martie 2015, prin care
de rând cu facturarea consumului curent de energie electrică, din nou i s-a cerut să
achite amenda stabilită.
Indică că la momentul controlului consumului de energie electrică
echipamentul era sigilat de către furnizor. Nici un control precedent nu a depistat
careva consum fraudulos a energiei electrice, deoarece achită costul energiei
consumate conform datelor culese de către reprezentantul furnizorului și indicate
în facturile de plată.
1
Susține că contrar prevederilor art. 163 din Regulamentul pentru furnizarea
și utilizarea energiei electrice, agentul constatator a denaturat faptele când a indicat
că controlul este efectuat în prezența dânsului, apoi indicând că ar fi refuzat să dea
explicații.
Afirmă că personalul furnizorului au controlat tot domiciliul, le-a oferit
posibilitatea pentru a efectua controlul efectiv și a-i demonstra mecanismul
fraudării și consumului fraudulos de energie electrică, ceea ce reprezentanții
pârâtului nu au efectuat, deși dispozițiile art. 165 și 94 din Regulamentul indicat
supra, prevede expres acest fapt.
Totodată relevă că a refuzat să semneze actul de depistare a încălcărilor
clauzelor contractuale, însă reprezentanții furnizorului nu au respectat prevederile
art. 165 alin. (2) din Regulament și nu au indicat motivul refuzului lui de a semna
actul.
În context menționează că reprezentantul furnizorului a ignorat totalmente
prevederile art. 165 din Regulament, nu a demonstrat fapta consumatorului, nu a
indicat și alte date obligatorii precum: modalitatea în care consumatorul final a
încălcat clauzele contractuale care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea
incompletă a cantității de energie electrică consumată, nu a indicat în act faptul și
motivele refuzului consumatorului.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 3, 5, 16, 17, 25 din Legea
contenciosului administrativ, art. 176, 177, 277, 278 CPC.
Solicită anularea actului nr. B 027140 din 25 ianuarie 2015, și a facturii cu
simbolul 1333605169 din 02 februarie 2015 și actul nr. C 028574 din 03 februarie
2015, Actului de control al echipamentului de măsurare și facturii cu simbolul
1340060164 din 17 februarie 2015, a scrisorii de însoțire cu nr. de ieșire
0505/06930-20150216 emise în privința dânsului, cât și încasarea din contul
pârâtului în beneficiul lui a cheltuielilor de judecată suportate și a prejudiciului
moral în sumă de 50000 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 08 decembrie 2015 acțiunea a fost
respinsă ca nefondată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, a fost respins apelul
declarat de către Iacob Condrea și menținută hotărârea primei instanțe.
La 30 mai 2016, prin intermediul Oficiului Poștal, Iacob Condrea,
reprezentat de avocatul Mihail Gavriliță a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței
de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe.
Indică că instanța de apel nu s-a condus în deplină măsură de prevederile
normelor de drept material, de procedură civilă și explicațiile Plenului Curții
Supreme de Justiție nr. 6 din 11 noiembrie 2013, potrivit căreia în cazul respingerii
apelului, instanța de apel urmează să expună în decizie concluzia cu privire la toate
2
argumentele invocate de apelant, să întemeieze motivele în legătură cu care
argumentele apelantului din cererea de apel au fost recunoscute ca neîntemeiate.
Instanța de apel nu se va referi la simpla constatare a faptului netemeiniciei
apelului, deoarece în acest caz decizia apare ca neîntemeiată.
Obiectează că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au dat apreciere
probelor prezentate de către el și nu s-au expus cu privire la majoritatea
argumentelor de el invocate.
Afirmă că în compartimentul „A” al actului din 03 februarie 2015 este
indicat că contorul de măsurare a energiei electrice nu este defectat, iar sigiliile
instalate de către furnizor în anul 2006 și la 05 ianuarie 2015 sunt integre, la
momentul controlului echipamentul de control a consumului de energie electrică
lucra iar energia electrică consumată se evidenția.
Mai indică că nici un control precedent nu a depistat vreo încălcare de
consum fraudulos, iar el achita costul energiei consumate conform indicațiilor
culese de către reprezentantul furnizorului și indicate în factura de plată.
În acest sens relevă că din facturile prezentate instanței rezultă că cantitatea
de energie de el consumată până la control nu diferă de cea de după control.
Astfel, susține că deși ambele instanțe au constatat aceste fapte, le-au dat o
apreciere nemotivată, limitându-se la obligațiunile consumatorului prevăzute de
pct. 49 lit. b), i), j), k) din Regulamentul de furnizare și utilizare a energiei electrice
nr. 393 din data de 15 decembrie 2010 și nu au motivat respingerea lor.
Suplimentar a menționat că instanța de apel în decizia sa a indicat că:
„studiind materialele pricinii consideră apelul ca fiind întemeiat” ca mai apoi în
dispozitivul deciziei să respingă cererea de apel și să mențină hotărârea primei
instanțe.
Totodată, a relatat că atât prima instanță cât și instanța de apel nu au dat
răspuns argumentului precum că măsurările și filmările efectuate la momentul
constatării faptei au avut loc cu ajutorul aparatelor fără certificare metrologică.
Mai invocă că deși reprezentantul intimatului a solicitat amânarea examinării
cauzei, instanța de apel a concluzionat greșit că reprezentantul nu s-a prezentat din
motive necunoscute și, de aceea, a dispus examinarea cauzei în lipsa acestuia.
La fel, susține că deși instanța de apel a dispus examinarea apelului în lipsa
lui, aceasta nu s-a expus în niciun mod despre motivele neprezentării sale și
posibilitatea examinării cauzei în lipsa sa.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele cauzei rezultă că deși prin scrisoarea de însoțire este
menționat că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților, inclusiv a
recurentului, din conținutul acesteia nu rezultă data expedierii (f. d. 79).
Ca urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul la 08 iunie 2016, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
07 aprilie 2016 în termenul legal.
În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea
participanților la proces.
3
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi
admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și restituirea pricinii spre
rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă
recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de
apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care
eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Înaintând acțiunea în judecată împotriva SRL „Gaz Natural Fenosa
Furnizare Energie”, Iacob Condrea a solicitat anularea actului nr. B 027140 din
25 ianuarie 2015, și a facturii cu simbolul 1333605169 din 02 februarie 2015 și
actul nr. C 028574 din 03 februarie 2015, a Actului de control al echipamentului de
măsurare și facturii cu simbolul 1340060164 din 17 februarie 2015, a scrisorii de
însoțire cu nr. de ieșire 0505/06930-20150216 emise în privința dânsului, cât și
încasarea din contul pârâtului în beneficiul lui a cheltuielilor de judecată suportate
și a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.
Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la
concluzia netemeiniciei acțiunii, respingând-o integral, soluție menținută și de
către instant de apel.
Conform art. 239 CPC hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și
întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate
nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.
Totodată hotărârea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă,
convingătoare și concretă. Circumstanțele și probele constatate în cauză urmează
să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică. De asemenea, concluziile
instanței expuse în partea motivată a hotărârii, trebuie să coincidă cu concluziile
instanței din partea dispozitivă a hotărârii.
La fel, și prevederile art. 241 alin. (6) CPC stipulează că dispozitivul
hotărârii cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau
respingerea integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată,
calea și termenul de atac al hotărârii.
Ca urmare, în sensul normelor enunțate este cert de înțeles că concluziile
instanței expuse în partea motivată a hotărârii, trebuie să coincidă cu soluția
instanței cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Or, în caz contrar hotărârea este lovită
de nulitate.
După cum rezultă însă din dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău din
07 aprilie 2016, instanța de apel cu referire la prevederile art. 385 alin. (1) lit. a)
CPC a decis de a respinge apelul depus de Iacob Condrea și de a menține hotărârea
Judecătoriei Strășeni din 08 decembrie 2015 (f. d. 70, 78).
În același timp, în partea de motivare a deciziei, instanța de apel indică că,
studiind materialele pricinii, consideră apelul ca fiind întemeiat, în acest sens
făcând referire la prevederile art. 385 alin. (1) lit. c) CPC, potrivit cărora instanța
de apel, după ce judecă apelul, este în drept să admită apelul și să caseze integral
sau parțial hotărârea primei instanțe, emițând o nouă hotărâre.
4
Astfel fiind, este evident că concluziile instanței de apel expuse în decizia
recurată sunt contradictorii, fapt inacceptabil conform legislației procedurale.
Distinct de cele menționate mai sus, Colegiul Civil și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, conchide că recursul urmează a fi
admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea pricinii spre rejudecare în
instanța de apel, or eroarea menționată nu poate fi corectată de instanța de recurs.
La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele
menționate și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se admite recursul declarat de Iacob Condrea, reprezentat de avocatul Mihail
Gavriliță.
Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, în pricina
civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iacob Condrea împotriva Societății
cu Răspundere Limitată „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” cu privire la
contestarea actelor administrative, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea
de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președinte, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Valentina Clevadî
Tamara Chișca-Doneva
Oleg Sternioală
Ala Cobăneanu
5