3ra-1083/16 — contestarea actelor administrative

prima instanță: T. Andronic nr. 3ra-1083/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

DECIZIE

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Oleg Sternioală

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Iacob Condrea, reprezentat de avocatul

Mihail Gavriliță

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iacob Condrea

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Gaz Natural Fenosa Furnizare

Energie” cu privire la contestarea actelor administrative

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Iacob Condrea și menținută hotărârea Judecătoriei

Strășeni din 08 decembrie 2015 prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 30 martie 2015, Iacob Condrea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Gas Natural Fenosa Furnizarea Energie” cu privire la contestarea

actelor administrative.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza actului nr. C 028574 din

03 februarie 2015, a Actului de control al echipamentului de măsurare și a facturii

cu simbolul 1340060164 din 17 februarie 2015, a fost obligat să plătească

furnizorului suma de 12448,82 lei, pe care o consideră ilegală.

Menționează că la 26 februarie 2015 a depus o cerere prealabilă către

emitent prin care a solicitat anularea actelor contestate, însă în loc de răspuns a

primit o altă factură cu simbolul variabil 1340060165 din 17 martie 2015, prin care

de rând cu facturarea consumului curent de energie electrică, din nou i s-a cerut să

achite amenda stabilită.

Indică că la momentul controlului consumului de energie electrică

echipamentul era sigilat de către furnizor. Nici un control precedent nu a depistat

careva consum fraudulos a energiei electrice, deoarece achită costul energiei

consumate conform datelor culese de către reprezentantul furnizorului și indicate

în facturile de plată.

1

Susține că contrar prevederilor art. 163 din Regulamentul pentru furnizarea

și utilizarea energiei electrice, agentul constatator a denaturat faptele când a indicat

că controlul este efectuat în prezența dânsului, apoi indicând că ar fi refuzat să dea

explicații.

Afirmă că personalul furnizorului au controlat tot domiciliul, le-a oferit

posibilitatea pentru a efectua controlul efectiv și a-i demonstra mecanismul

fraudării și consumului fraudulos de energie electrică, ceea ce reprezentanții

pârâtului nu au efectuat, deși dispozițiile art. 165 și 94 din Regulamentul indicat

supra, prevede expres acest fapt.

Totodată relevă că a refuzat să semneze actul de depistare a încălcărilor

clauzelor contractuale, însă reprezentanții furnizorului nu au respectat prevederile

art. 165 alin. (2) din Regulament și nu au indicat motivul refuzului lui de a semna

actul.

În context menționează că reprezentantul furnizorului a ignorat totalmente

prevederile art. 165 din Regulament, nu a demonstrat fapta consumatorului, nu a

indicat și alte date obligatorii precum: modalitatea în care consumatorul final a

încălcat clauzele contractuale care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea

incompletă a cantității de energie electrică consumată, nu a indicat în act faptul și

motivele refuzului consumatorului.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 3, 5, 16, 17, 25 din Legea

contenciosului administrativ, art. 176, 177, 277, 278 CPC.

Solicită anularea actului nr. B 027140 din 25 ianuarie 2015, și a facturii cu

simbolul 1333605169 din 02 februarie 2015 și actul nr. C 028574 din 03 februarie

2015, Actului de control al echipamentului de măsurare și facturii cu simbolul

1340060164 din 17 februarie 2015, a scrisorii de însoțire cu nr. de ieșire

0505/06930-20150216 emise în privința dânsului, cât și încasarea din contul

pârâtului în beneficiul lui a cheltuielilor de judecată suportate și a prejudiciului

moral în sumă de 50000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 08 decembrie 2015 acțiunea a fost

respinsă ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Iacob Condrea și menținută hotărârea primei instanțe.

La 30 mai 2016, prin intermediul Oficiului Poștal, Iacob Condrea,

reprezentat de avocatul Mihail Gavriliță a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe.

Indică că instanța de apel nu s-a condus în deplină măsură de prevederile

normelor de drept material, de procedură civilă și explicațiile Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 6 din 11 noiembrie 2013, potrivit căreia în cazul respingerii

apelului, instanța de apel urmează să expună în decizie concluzia cu privire la toate

2

argumentele invocate de apelant, să întemeieze motivele în legătură cu care

argumentele apelantului din cererea de apel au fost recunoscute ca neîntemeiate.

Instanța de apel nu se va referi la simpla constatare a faptului netemeiniciei

apelului, deoarece în acest caz decizia apare ca neîntemeiată.

Obiectează că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au dat apreciere

probelor prezentate de către el și nu s-au expus cu privire la majoritatea

argumentelor de el invocate.

Afirmă că în compartimentul „A” al actului din 03 februarie 2015 este

indicat că contorul de măsurare a energiei electrice nu este defectat, iar sigiliile

instalate de către furnizor în anul 2006 și la 05 ianuarie 2015 sunt integre, la

momentul controlului echipamentul de control a consumului de energie electrică

lucra iar energia electrică consumată se evidenția.

Mai indică că nici un control precedent nu a depistat vreo încălcare de

consum fraudulos, iar el achita costul energiei consumate conform indicațiilor

culese de către reprezentantul furnizorului și indicate în factura de plată.

În acest sens relevă că din facturile prezentate instanței rezultă că cantitatea

de energie de el consumată până la control nu diferă de cea de după control.

Astfel, susține că deși ambele instanțe au constatat aceste fapte, le-au dat o

apreciere nemotivată, limitându-se la obligațiunile consumatorului prevăzute de

pct. 49 lit. b), i), j), k) din Regulamentul de furnizare și utilizare a energiei electrice

nr. 393 din data de 15 decembrie 2010 și nu au motivat respingerea lor.

Suplimentar a menționat că instanța de apel în decizia sa a indicat că:

„studiind materialele pricinii consideră apelul ca fiind întemeiat” ca mai apoi în

dispozitivul deciziei să respingă cererea de apel și să mențină hotărârea primei

instanțe.

Totodată, a relatat că atât prima instanță cât și instanța de apel nu au dat

răspuns argumentului precum că măsurările și filmările efectuate la momentul

constatării faptei au avut loc cu ajutorul aparatelor fără certificare metrologică.

Mai invocă că deși reprezentantul intimatului a solicitat amânarea examinării

cauzei, instanța de apel a concluzionat greșit că reprezentantul nu s-a prezentat din

motive necunoscute și, de aceea, a dispus examinarea cauzei în lipsa acestuia.

La fel, susține că deși instanța de apel a dispus examinarea apelului în lipsa

lui, aceasta nu s-a expus în niciun mod despre motivele neprezentării sale și

posibilitatea examinării cauzei în lipsa sa.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că deși prin scrisoarea de însoțire este

menționat că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților, inclusiv a

recurentului, din conținutul acesteia nu rezultă data expedierii (f. d. 79).

Ca urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 08 iunie 2016, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

07 aprilie 2016 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

3

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și restituirea pricinii spre

rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva SRL „Gaz Natural Fenosa

Furnizare Energie”, Iacob Condrea a solicitat anularea actului nr. B 027140 din

25 ianuarie 2015, și a facturii cu simbolul 1333605169 din 02 februarie 2015 și

actul nr. C 028574 din 03 februarie 2015, a Actului de control al echipamentului de

măsurare și facturii cu simbolul 1340060164 din 17 februarie 2015, a scrisorii de

însoțire cu nr. de ieșire 0505/06930-20150216 emise în privința dânsului, cât și

încasarea din contul pârâtului în beneficiul lui a cheltuielilor de judecată suportate

și a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii, respingând-o integral, soluție menținută și de

către instant de apel.

Conform art. 239 CPC hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Totodată hotărârea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă,

convingătoare și concretă. Circumstanțele și probele constatate în cauză urmează

să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică. De asemenea, concluziile

instanței expuse în partea motivată a hotărârii, trebuie să coincidă cu concluziile

instanței din partea dispozitivă a hotărârii.

La fel, și prevederile art. 241 alin. (6) CPC stipulează că dispozitivul

hotărârii cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau

respingerea integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată,

calea și termenul de atac al hotărârii.

Ca urmare, în sensul normelor enunțate este cert de înțeles că concluziile

instanței expuse în partea motivată a hotărârii, trebuie să coincidă cu soluția

instanței cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Or, în caz contrar hotărârea este lovită

de nulitate.

După cum rezultă însă din dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău din

07 aprilie 2016, instanța de apel cu referire la prevederile art. 385 alin. (1) lit. a)

CPC a decis de a respinge apelul depus de Iacob Condrea și de a menține hotărârea

Judecătoriei Strășeni din 08 decembrie 2015 (f. d. 70, 78).

În același timp, în partea de motivare a deciziei, instanța de apel indică că,

studiind materialele pricinii, consideră apelul ca fiind întemeiat, în acest sens

făcând referire la prevederile art. 385 alin. (1) lit. c) CPC, potrivit cărora instanța

de apel, după ce judecă apelul, este în drept să admită apelul și să caseze integral

sau parțial hotărârea primei instanțe, emițând o nouă hotărâre.

4

Astfel fiind, este evident că concluziile instanței de apel expuse în decizia

recurată sunt contradictorii, fapt inacceptabil conform legislației procedurale.

Distinct de cele menționate mai sus, Colegiul Civil și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, conchide că recursul urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea pricinii spre rejudecare în

instanța de apel, or eroarea menționată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Iacob Condrea, reprezentat de avocatul Mihail

Gavriliță.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iacob Condrea împotriva Societății

cu Răspundere Limitată „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” cu privire la

contestarea actelor administrative, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Oleg Sternioală

Ala Cobăneanu

5