3ra-1110/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: Gh.Bîrnaz dosarul nr. 3ra-1110/16

instanța de apel: N.Traciuc, Iu.Cotruță, Șt.Niță

Î N C H E I E R E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală și Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

societatea cu răspundere limitată ,,Furnimob – Grup”,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către societatea

cu răspundere limitată ,,Furnimob – Grup” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat

pe mun. Chișinău privind contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Furnimob – Grup”

și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 mai 2015,

c o n s t a t ă:

La 03 iulie 2013, SRL ,,Furnimob – Grup” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva IFS pe mun. Chișinău privind contestarea actelor

administrative.

În motivarea acțiunii SRL ,,Furnimob – Grup” a indicat că, prin decizia

nr.1744/3/12 din 25.04.2013, IFS pe mun.Chișinău a aplicat întreprinderii în baza

prevederilor art.253 alin.(l) din Titlui V al Codului Fiscal, pentru neprezentarea la

prima cerere a documentelor, amendă în sumă de 10 000 lei.

Afirmă că, decizia enunțată a fost adoptată în baza Actului de control nr.1-

612152 din 05.04.2013, prin care s-a stabilit că, în secția comercială amplasată în

mun. Chișinău, str.21, agentul economic a încălcat art.17 alin.(l) din Legea

contabilității, pct.ll cap.IV din Hotărîrea Guvernului nr.1068 din 20.10.2000, prin

faptul că, nu dispune de documente de proviniență a mărfurilor supuse

comercializării și anume, accesorii pentru mobilă.

Susține reclamanta că, copia deciziei sus-numite a recepționat-o prin poștă la

data de 07.05.2013, motiv pentru care la data de 08.05.2013 a depus în adresa IFS

pe mun. Chișinău cerere prealabilă, solicitînd anularea atît a actului de control nr.1-

612152 din 05.04.2013 cît și a deciziei nr.1744/3/12 din 25.04.2013, însă pînă în

prezent nu a primit nici un răspuns.

1

Invocă reclamanta că, la data de 04.06.2013 a recepționat de la pîrît decizia

nr.463 din 04.06.2013 privind prelungirea termenului de examinare a contestației

cu 20 zile, iar la data de 20.06.2013 a primit decizia nr.496 din 20.06.2013 privind

prelungirea termenului de examinare a contestației cu pînă la 10 de zile.

Astfel, pîrîtul a încălcat și termenul de examinare a cererii prealabile -

contestația și oferirea răspunsului în termen de 30 de zile stabilit de art.14 al Legii

contenciosului administrativ.

A mai menționat reclamanta că, imediat după întocmirea actului de control,

tot la data de 05.04.2013, directorul întreprinderii reclamantă a prezentat

colaboratorilor IFS pe mun.Chișinău explicații precum că, societatea nu a comis

careva încălcări din cele invocate și că toate documentele de proviniență a mărfii se

află în contabilitatea întreprinderii.

În acest context, indică că, la data de 19.04.2013, SRL ,,Furnimob – Grup” a

depus contestația la Actul de control sus-numit și a expus dezacordul său

argumentat în scris, iar la 25.04.2013, la solicitarea colaboratorului Dobuș Maria,

întreprinderea a prezentat șapte facturi fiscale care atestă procurările de marfa în

perioada 19.12.2012 – 29.03.2013, însă documentele și argumentele prezentate de

firmă au fost respinse și nu au fost luate în considerație de IFS pe mun.Chișinău ca

temei juridic de clasare a cazului.

Consideră reclamanta că, decizia IFS pe mun.Chișinău nr.1744/3/12 din

25.04.2013, este nefondată pe motivele expuse în explicațiile directorului din

05.04.2013 și contestația-dezacord din 19.04.2013.

În afară de cele expuse, mai invocă că colaboratorii IFS mun.Chișinău, au

întocmit actul de control nr. 1-612152 din 05.04.2013 pe o adresa inexistentă

(mun. Chișinău, str. 21).

Este de menționat și faptul că, colaboratorii IFS pe mun. Chișinău, nu au

supus controlului evidența contabilă a întreprinderii SRL „Furnimob-Grup” pentru

a afirma că activele deținute de întreprindere nu sunt reflectate în evidența

contabilă.

Prin urmare, este nefondată concluzia colaboratorilor IFS pe mun. Chișinău

privind încălcarea de către firmă a prevederilor art.17 alin.(l) din Legea

contabilității.

La fel, a mai indicat reclamanta că, colaboratorii fiscali nu au solicitat acte din

contabilitatea întreprinderii și nici nu s-au deplasat la locul aflării acestor

documente pentru a face cunoștință cu ele, iar la data de 25.04.2013, ziua numită

pentru examinarea cazului, toate documentele ce confirmă proviniență mărfurilor

au fost prezentate în original către IFS pe mun.Chișinău, însă fără careva rezultat.

În asmenea circumstanțe, consideră că nu este fondată concluzia

colaboratorilor IFS pe mun.Chișinău privind încălcarea de către societate a

prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 1068 din 20.10.2000 cu privire la

recepționarea mărfurilor.

Pe cale de consecință, a menționat că, faptul încălcării prevederilor pct.19 din

Regulile de funcționare a rețelei de comerț ambulant, aprobate prin Hotărîrea

Guvernului nr.517 din 18.09.1996 și a Regulilor de comerț în piețele din Republica

2

Moldova, nu există, pentru că vînzătorul mărfii este SRL „Furnimob-Grup", care la

data de 25.04.2013, fiind citată pentru examinarea cazului, a prezentat toate

documentele de proviniență a mărfurilor, iar la solicitarea colaboratorului fiscal a

prezentat și cele șapte copii de pe facturile fiscale ce confirmă procurările legale

ale mărfii.

Astfel, formularea în decizia nr. 1744/3/12 a concluziilor privind încălcarea

altor reguli de comerț, prevăzute de art.21 alin.(l) din Legea nr. 231 din

23.09.2010, depășește atribuțiile organelor de control fiscal, pentru că prevederile

acestui articol se referă exclusiv la documentele ce atestă conformitatea mărfii

regulamentelor tehnice în vigoare aprobate pentru circulația mărfurilor pe teritoriu

Republicii Moldova, iar aceste documente nu sunt documente fiscale.

Prin urmare, Inspectoratul Fiscal nu face parte din lista organelor de control,

stabilite în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 231 din 23.09.2010,

motiv pentru care a fost sesizată instanța de contencios administrativ cu prezenta

acțiune.

Solicită reclamanta SRL ,,Furnimob – Grup”, anularea deciziei IFS pe

mun.Chișinău nr.1744/3/12 din 25.04.2013 și a actului de control nr.1-612152 din

05.04.2013.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 mai 2015, acțiunea

depusă de către SRL ,,Furnimob – Grup” a fost respinsă ca fiind nefondată.

Nefiind de acord cu hotărîrea enunțată, SRL ,,Furnimob – Grup” a declarat

apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016, a fost respins

apelul declarat de SRL ,,Furnimob – Grup” și menținută hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 21 mai 2015.

Invocînd ilegalitatea deciziei enunțate, la 06 iunie 2016, SRL ,,Furnimob –

Grup” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea actelor judecătorești

cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea privind contestarea actelor

administrative să fie admisă în sensul declarat.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanțele de

judecată au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii.

La fel s-a indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.

În rezultat, instanțele ierarhic inferioare s-au eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat

superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat

toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și

neîntemeiate de respingere a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul

la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.117-119).

La 11 iulie 2016, IFS pe mun.Chișinău a prezentat referință la recursul

declarat de către SRL ,,Furnimob – Grup”, în care a invocat caracterul neîntemeiat

al acestuia, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

3

Susține reprezentantul intimatului că, recurenta SRL ,,Furnimob – Grup” nu a

invocat careva temeiuri care să se încadreze în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC, considerând decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe

întemeiate și legale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată a fost pronunțată la 14 ianuarie

2016 (f.d.108), iar recursul a fost depus la 06 iunie 2016 (f.d.117), însă la dosar nu

există date referitoare la recepționarea de către recurentă a deciziei motivate a

Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanța de recurs

constată că recursul depus de către SRL ,,Furnimob – Grup” a fost declarat în

termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii și a referinței

depuse de către IFS pe mun.Chișinău, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat

de către SRL ,,Furnimob – Grup” urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un

judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului enunțat prevede expres că, săvîrșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

4

Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

SRL ,,Furnimob – Grup” este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate

a deciziei instanței de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a

constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a),

care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de SRL ,,Furnimob – Grup”,

poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate

al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziția articolului 13 din Convenția

Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît

în practică, cît și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime" conform Convenției (a se vedea c.

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII, c.

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991 și c. Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL ,,Furnimob – Grup”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Furnimob –

Grup”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

5