3ra-1139/16 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1139/16

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău – Gh. Plămădeală

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Ciugureanu, G. Dașchevici, E. Fistican

Î N C H E I E R E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte completului Svetlana Filincova,

judecători Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

avocatul Leșan Nicolae în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Voiajorcom” în

pricina civilă la acțiunea Societății pe Acțiuni „Mașrut” împotriva Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu Societatea cu

Răspundere Limitată „Voiajorcom” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 16 martie 2016,

C O N S T A T Ă:

SA „Mașrut” la data de 21 mai 2013 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, intervenient

accesoriu SRL „Voiajorcom”, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 255 din 09

octombrie 2012, obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor de a

retrage dreptul de deservire a rutei Codreanca – Chișinău de la SRL „Voiajorcom” ( f.d.

1-2).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 09 octombrie 2012

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a emis ordinul nr. 255 cu privire

la operările modificărilor în rețeaua de rute regulate, prin care s-a deschis cursele Chișinău

12.30, 17.30 – Codreanca 08:30, 14:30, atribuindu-se pentru deservire SRL

„Voiajorcom”. Ruta a început să activeze la data de 18 februarie 2013, cu întîrziere.

La data de 18 februarie 2013 SA „Mașrut” s-a adresat cu cerere către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor cu privire la eliberarea actelor în baza cărora

a fost deschisă ruta. Actele solicitate au fost recepționate de către SA „Mașrut” la data de

11 martie 2013.

La data de 09 aprilie 2013 SA „Mașrut” s-a adresat Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor cu cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinului,

retragerea dreptului de deservire a rutei din motivul neînceperii activității timp de o lună

de la data deschiderii, însă prin răspunsul din 07 mai 2013 Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor a respins cererea.

Reclamanta a mai menționat, că în direcția s. Codreanca există mai multe rute

deservite de SA „Mașrut”, iar la deschiderea noii rute Ministerul Transporturilor și

1

Infrastructurii Drumurilor a ignorat prevederile Regulamentului transportului auto de

călători și bagaje, care obligă autoritatea ca înainte de deschiderea rutei noi să fie analizat

fluxul de călători, să fie analizată activitatea celorlalți transportatori în direcția dată, să

fie respectat intervalul de curse.

În opinia reclamantei ordinul nr. 255 din 09 octombrie 2012 îi cauzează daune

materiale, ce sunt compuse din diminuarea venitului societății, ori aceasta deja deservește

mai multe rute din raionul Strășeni, inclusiv ruta locală Strășeni-Codreanca, iar fluxul de

călători nu permite deschiderea unei rute noi.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 27 mai 2015 s-a admis

cererea de chemare în judecată, s-a anulat ordinul nr. 255 din 09 octombrie 2012 cu

obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor să retragă dreptul de

deservire a rutei Codreanca – Chișinău de la SRL „Voiajorcom” ( f.d. 135).

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 01 iunie 2015 avocatul

Leșan Nicolae a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu emiterea

unei hotărîri noi de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată ( f.d. 142-143).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 16 martie 2016 s-a respins apelul

declarat de către SRL „Voiajorcom”, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din data de 27 mai 2015 ( f.d. 177-184).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că prin ordinul nr. 255 din 09

octombrie 2015 „cu privire la operarea modificărilor în rețeaua de rute regulate”

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a deschis cursele Chișinău

12.30,17.30–Codreanca 08:30, 14:30, atribuindu-le pentru deservire SRL „Voiajorcom”.

Potrivit art. 14 alin. 1 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000 „persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege,

printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice

emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în

parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel”.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul apelantului cu privire la depunerea

cererii prealabile cu omiterea termenului, ori potrivit materialelor dosarului SA „Mașrut”

a primit ordinul contestat la data de 11 martie 2013, iar cererea prealabilă a depus-o la

data de 09 aprilie 2013, în termenul prevăzut de art. 14 al Legii contenciosului

administrativ.

Potrivit pct. 21 al Hotărîrii Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006 cu privire la

aprobarea regulamentului transporturilor auto de călători și bagaje „În cazul atribuirii

dreptului de deservire a rutei (cursei) regulate, agentul transportator perfectează

documentele necesare și, în comun cu autoritățile administrației publice locale de nivelul

al doilea sau organul de specialitate al administrației publice centrale, reieșind din

competențele acestora, stabilește data începerii deservirii rutei, dar nu mai tîrziu de 30

de zile din data primirii înștiințării. În caz contrar, el pierde dreptul de a deservi ruta

(cursa) atribuită”.

La caz, SRL „Voiajorcom” urma să înceapă activitatea în termen de 30 zile de la

data emiterii ordinului, însă din informația ÎS „Gările și Stațiile Auto” nr. 653 din 24 iunie

2013 rezultă, că ruta Chișinău- Codreanca a început activitatea abia la data de 04 februarie

2013, adică cu depășirea termenului.

În conformitate cu prevederile pct. 22, lit. f) al Hotărîrii Guvernului nr. 854 din 28

iulie 2006 cu privire la aprobarea regulamentului transporturilor auto de călători și bagaje,

2

temei pentru retragerea dreptului de deservire a rutelor ( curselor) regulate servește

„încălcarea cerințelor stipulate la punctul 21 alineatul unu din prezentul Regulament”.

Mai mult ca atît, emitentul actului administrativ a recunoscut faptul unor omisiuni

la emiterea acestui act ( f.d. 61).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel din data de 16 martie 2016, avocatul

Leșan Nicolae a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea deciziei recurate și a hotărîrii

primei instanțe cu emiterea unei hotărîri noi privind respingerea acțiunii ca fiind tardivă.

În motivarea recursului SRL „Voiajorcom” a indicat, că instanței de fond și instanței

de apel au fost prezentate și au fost constatate mai multe circumstanțe de fapt aferente

pricinii, acre au semnalat imperativ că acțiunea depusă de către SA „ Mașrut” este una

neîntemeiată – declarativă și tardivă.

În conformitate cu art. 434 alin. 1 CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 16

martie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal, confirmare privind

recepționarea acesteia la materialele dosarului lipsește ( f.d. 185).

În aceste circumstanțe recursul depus la 16 mai 2016 se consideră a fi depus în

termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii

civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către avocatul Nicolae Leșan în

interesele SRL „Voiajorcom” este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul

indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele judecătorești au apreciat

înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de

admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în

recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de

drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele judecătorești

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la verificarea

tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat

de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă

recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul

exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art.

432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

3

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat,

iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3 constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de

către avocatul Nicolae Leșan în interesele SRL „Voiajorcom” asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către avocatul Nicolae Leșan în interesele SRL „Voiajorcom”

inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Nicolae Leșan în

interesele SRL „Voiajorcom” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie

2016, în pricina civilă la acțiunea Societății pe Acțiuni „Mașrut” împotriva Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu Societatea cu

Răspundere Limitată „Voiajorcom” cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

4