3ra-1031/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1031/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: V. Ciumac dosarul nr. 3ra-1031/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

21 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Iurie Bejenaru, Sveatoslav Moldovan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tudor Malai

și reprezentantul său, avocatul Valentin Găină,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Malai și

reprezentantul său, avocatul Valentin Găină împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016

c o n s t a t ă:

La data de 01 septembrie 2015 Malai Tudor și reprezentantul său, avocatul

Valentin Găină au depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului

Ecologic de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii au invocat că, prin ordinul Comitetului de Stat al R.S.S.M.

pentru ocrotirea naturii și gospodăriei nr.11-k din 01 noiembrie 1988, a fost angajat în

funcție de președinte al Comitetului raional Criuleni pentru protecția naturii și ulterior

pînă la 18 iulie 2011, a activat în cadrul subdiviziunilor Ministerului Mediului.

Menționează că, prin ordinul Inspectoratului Ecologic de Stat nr. 485-p din 18 iulie

2011 a fost suspendat din funcția de inspector-șef al Inspecției Ecologice Criuleni, în

legătură cu alegerea în funcție de demnitate publică, pînă la expirarea perioadei

exercitării mandatului de vicepreședinte al raionului Criuleni, iar la data de 05 iulie

2015, a demisionat din funcția de vicepreședinte al raionului Criuleni în legătură cu

expirarea mandatului Consiliului raional Criuleni.

Susține că, la 06 iulie 2015, s-a adresat cu o cerere către șeful Inspectoratului

Ecologic de Stat, solicitînd reîncadrarea în funcția publică de conducere de șef al

Direcției Inspecției ecologice Criuleni, funcție care se echivalează cu cea deținută

anterior – inspector-șef al Inspecției Ecologice Criuleni, începînd cu 06 iulie 2015.

Ulterior, la data de 14 iulie 2015, în mod repetat, a expediat cerere Inspectoratului

Ecologic de Stat, solicitînd reîncadrarea în funcția anterior deținută, începînd cu 06 iulie

2015.

Afirmă că, prin ordinul Inspectoratului Ecologic de Stat nr.l27-p din 03 august

2015 a fost reîncadrat în funcția publică de conducere al Direcției Inspecției ecologice

Criuleni, începînd cu 04 august 2015, cu stabilirea gradului de salarizare 8, treapta de

1

salarizare IV, fiind informat despre aceasta la 04 august 2015.

Menționează că, prin ordinul Inspectoratului Ecologic de Stat nr.131-p din 04

august 2015 a fost încetat raportul de serviciu în legătură cu împlinirea vîrstei necesară

obținerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, începînd cu 07 august 2015.

Consideră că, la angajarea în funcție urma a-i fi stabilit treapta de salarizare VII,

reieșind din prevederile pct. 11 subpct. 4) din Hotărîrea Guvernului nr.331 din 28 mai

2012, deoarece a acumulat o vechime în muncă în serviciul public realizată după 27

august 1991, de peste 19 ani și 10 luni.

Susține că, vîrsta necesară obținerii dreptului la pensie pentru limita de vîrstă (62

de ani) a dobîndit-o la data de 28 iunie 2014, iar relațiile de muncă cu Inspectoratul

Ecologic de Stat erau suspendate la data respectivă, însă încetarea raporturilor de muncă

pentru acest motiv putea fi aplicat numai în cazul în care activa efectiv în funcție, iar

angajatorul nu mai era în drept să emită actul administrativ de încetare a raporturilor de

muncă.

Evidențiază că, Inspectoratul Ecologic de Stat era obligat să examineze cererea

înaintă la data de 06 iulie 2015 și să-l reîncadreze în funcția deținută anterior din data

înaintării cererii.

Menționează că, nu puteau fi încetate raporturile de muncă în temeiul împlinirii

vîrstei necesare obținerii dreptului la pensie pentru limită de vîrsta începînd cu 07

august 2015, deoarece la data respectivă se afla în concediu medical, fapt confirmat prin

certificatul de concediu medical seria 01 nr.2086495, eliberat pentru perioada 04 – 09

august 2015.

Solicită anularea pct.1 al ordinului Inspectoratului Ecologic de Stat nr.127-p din 03

august 2015 în partea ce ține de data reîncadrării reclamantului în funcție cu obligarea

emitentului de a-l reîncadra în funcția publică de conducere de șef al Direcției Inspecției

ecologice Criuleni începînd cu 06 iulie 2015;

- anularea pct.2 din același ordin în partea stabilirii treptei de salarizare IV, cu

obligarea emitentului de a-i stabili treapta de salarizare VII, și modificarea cuantumului

salariului de funcție de la suma de 4140 de lei la suma de 4680 de lei, reieșind din

gradul de salarizare 8, conform prevederilor anexei nr.1 la Legea nr. 48 din 22 martie

2012 privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici;

- anularea ordinului Inspectoratului Ecologic de Stat nr. 131-p din 04 august 2015;

- încasarea despăgubirilor pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă

de la Inspectoratul Ecologic de Stat în beneficiul său a unui salariu mediu lunar de șef al

Direcției Inspecției ecologice Criuleni, ce constituie suma lunară de 5055 de lei (salariul

lunar total calculat constituit din 4680 de lei - salariul de funcție și 375 de lei - sporul

pentru gradul de calificare), începînd cu 06 iulie 2015 pînă la 03 august 2015 precum și

pentru perioada de la 07 august 2015 pînă la data pronunțării hotărîrii instanței de

judecată;

- obligarea Inspectoratului Ecologic de Stat de a recalcula și achita salariul

neacordat pentru perioada 04 august 2015 – 07 august 2015, reieșind din salariul de

funcție corespunzător gradului de salarizare 8 și treptei de salarizare VII, ce constituie

suma de 4680 de lei și a diferenței sumei achitate pentru incapacitatea temporară de

muncă;

- încasarea de la Inspectoratul Ecologic de Stat în beneficiul său a sumei în mărime

de 5 salarii medii lunare în sumă de 25275 de lei, în calitate de prejudiciu moral;

2

- încasarea de la Inspectoratul Ecologic de Stat în beneficiul său a compensației

suplimentare în corespundere cu prevederile art. 90 alin. (4) din Codul muncii, în locul

restabilirii în funcția anterior deținută, în mărime de 23 de salarii medii lunare, în sumă

de 116265 de lei, reieșind din salariul mediu lunar de 5055 de lei, ce ar constitui salariul

pentru 23 de luni, perioada de la data pronunțării hotărîrii instanței de judecată pînă la

data de 28 noiembrie 2017 (atingerea vîrstei de 65 ani);

- constatarea încetării raporturilor de serviciu prin demisia sa din funcția de șef al

Direcției Inspecției ecologice Criuleni în cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat, în

temeiul art. 65 din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public și art. 85 alin. (2) din Codul muncii, din momentul

pronunțării hotărîrii instanței de judecată, cu obligarea Inspectoratului Ecologic de Stat

de a emite actul administrativ respectiv;

- obligarea Inspectoratului Ecologic de Stat să anuleze înscrierile în carnetul de

muncă cu nr.25 din 04 august 2015 în partea ce ține de data reîncadrării, substituind-o

cu data de 06 iulie 2015, și nr.26 din 07 august 2015 privind anularea ordinului

Inspectoratului Ecologic de Stat nr. 131-p din 04 august 2015 cu efectuarea înscrierii de

încetare a raporturilor de serviciu prin demisie, din momentul pronunțării hotărîrii

instanței de judecată;

- obligarea Inspectoratului Ecologic de Stat de a efectua calculul și achitarea

definitivă în privința sa, în legătură cu încetarea raporturilor de serviciu și anume: a

indemnizației unice în proporție de 15 % din salariul de funcție, determinat conform

gradului și treptei de salarizare deținute de 4680 de lei, în mărimea cuvenită pentru 2 ani

compleți de vechime în serviciul public după perioada pentru care a fost achitată

indemnizația unică anterioară (28 noiembrie 2009 – 18 iulie 2011 și 06 iulie 2015 - pînă

la data pronunțării hotărîrii instanței de judecată), în temeiul art. 42 alin. (3) din Legea

nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, a

compensației pentru concediul nefolosit cu durata de 19 zile calendaristice, pentru

perioada de activitate în anul 2015 (06 iulie 2015 - pînă la data pronunțării hotărîrii

instanței de judecată), în corespundere cu prevederile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 158

din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, a

ajutorului material pentru anul 2015, reieșind din perioada 06 iulie 2015 - pînă la

pronunțării hotărîrii instanței de judecată, în corespundere cu prevederile art. 1651 din

Codul muncii;

- încasarea de la Inspectoratului Ecologic de Stat în beneficiul său a cheltuielilor de

judecată, constituite din cheltuielile de transport în sumă de 1090 de lei și de asistență

juridică în sumă de 3000 de lei;

- obligarea Inspectoratul Ecologic de Stat să calculeze și să-i achite la începutul

anului 2016 premiul anual egal cu 10 % din salariul anual total, proporțional cu timpul

considerat efectiv lucrat în anul 2015 (și anume pentru perioada 06 iulie 2015 - la data

pronunțării hotărîrii instanței de judecată), în temeiul art. 10 al Legii nr. 48 din 22

martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici;

- dispunerea executării imediate a hotărîrii în partea încasării de la Inspectoratul

Ecologic de Stat în beneficiul său a unui salariu mediu lunar în sumă de 5055 de lei, în

conformitate cu prevederile art. 356 din Codul muncii și art.256 din Codul de procedură

civilă, cu eliberarea titlului executoriu respectiv.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 decembrie 2015 s-a

3

respins acțiunea, ca nefondată.

Prima instanță a reținut că, legea nu prevede obligația imediată a autorității publice

și termenul exact de efectuare a reîncadrării funcționarului public în funcția deținută

anterior, iar Inspectoratul Ecologic de Stat și-a îndeplinit obligația impusă de lege după

încetarea motivelor ce au provocat suspendarea raporturilor de muncă, ordinul nr.127-p

din 03 august 2015 fiind emis în conformitate cu legea. Prima instanță a conchis că,

pct.11 subpct. 4 din Hotărîrea Guvernului privind salarizarea funcționarilor publici nr.

331 din 28 mai 2012 la care face referire reclamantul nu este aplicabil speței.

Prima instanță a mai reținut că, Inspectoratul Ecologic de Stat a fost în

imposibilitate de a dispune la momentul împlinirii vîrstei necesare obținerii a dreptului

la pensie pentru limită de vîrstă pentru Tudor Malai, însă această modalitate a apărut la

momentul reîncadrării în serviciul public a reclamantului. Mai mult, concedierea

ulterioară a acestuia la data de 07 august 2015 a fost efectuată cu respectarea normelor

legale, reieșind din faptul că lui Tudor Malai i s-a adus la cunoștință ordinul nr.131-p

din 04 august 2015 la data emiterii acestuia.

Prima instanță a conchis că, ordinele Inspectoratului Ecologic de Stat nr.127-p din

03 august 2015 și nr.131-p din 04 august 2015 au fost emise conform legislației, iar

celelalte solicitări fiind condiționate de constatarea legalității ordinelor emise, au fost

respinse ca nefondate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016 s-a respins apelul declarat

de Tudor Malai și reprezentantul său, avocatul Valentin Găină, s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 decembrie 2015.

La data de 20 mai 2016 Tudor Malai și reprezentantul său, avocatul Valentin

Găină, au depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22

martie 2016 solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului au invocat motivele de fapt ale pricinii susținînd că,

instanțele inferioare au dat o apreciere eronată probelor, au constatat greșit

circumstanțele de fapt ale pricinii și au aplicat eronat normele de drept material.

Consideră că, urma a fi reîncadrat în funcție în ziua imediat următoare a expirării

termenului de suspendare a raporturilor de serviciu, făcînd referire la prevederile art. 55

alin. (2), art.42 alin.(5) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică

și statutul funcționarului public (în continuare – Legea nr.158/2008), susținînd că, în

lipsa unui temei specificat la art.27 din legea sus-menționată și neindicarea în ordinul de

angajare a perioadei determinate în care urma să activeze, se prezumă că a fost

reîncadrat în serviciu pînă la atingerea vîrstei de 65 de ani.

Menționează că, instanțele inferioare au interpretat eronat prevederile art.15

alin.(6) din Legea nr.48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a

funcționarilor publici (în continuare – Legea nr.48/2012) și art.9 alin.(1) și (21) din

Legea nr.317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului și ale altor

autorități ale administrației publice centrale și locale (în continuare – Legea

nr.317/2003), reieșind din faptul că acestea se referă în general la persoanele care se vor

încadra în funcție publică după punerea în vigoare a prezentei legi, dar nu vizează

situația prezentului litigiului, căci raporturile de serviciu cu Tudor Malai nu au fost

încetate, dar suspendate, iar pct.11 subpct.4 din Hotărîrea Guvernului nr.331 din 28 mai

2012 privind salarizarea funcționarilor publici (în continuare – Hotărîrea Guvernului

4

nr.331/2012) este aplicabil speței, deoarece aceasta a fost adoptată cu scopul de a

reglementa situațiile care nu au fost prevăzute în lege.

Susține că, la momentul împlinirii vîrstei necesare obținerii dreptului la pensie

pentru limita de vîrstă, 28 noiembrie 2014, relațiile de muncă erau suspendate și nu era

posibil încetarea de fapt al raportului de serviciu, și nici nu putea fi folosită ca temei

legal pentru viitor de către angajator, considerîndu-se fapt consumat.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

5

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen reieșind din faptul că

decizia recurată datează cu 22 martie 2016 (f.d.131-140), iar cererea de recurs fiind

depusă la data de 20 mai 2016 (f.d.142-152), prin urmare calea de atac a fost

exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, recurentul urma a fi reîncadrat în

funcție în ziua imediat următoare a expirării termenului de suspendare a raporturilor de

serviciu, făcînd referire la prevederile art. 55 alin. (2), art.42 alin.(5) din Legea

nr.158/2008, susținînd că, în lipsa unui temei specificat la art.27 din legea sus-

menționată și neindicarea în ordinul de angajare a perioadei determinate în care urma să

activeze, se prezumă că a fost reîncadrat în serviciu pînă la atingerea vîrstei de 65 de

ani, nu pot fi reținute, deoarece art. 55 alin.(2) din Legea nr.158/2008 prevede că

reîncadrarea funcționarului public în funcția publică înainte de expirarea perioadei

pentru care a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu se face la cererea

acestuia, depusă cu cel puțin 14 zile înainte de reîncadrare, iar dispozițiile art. 42

alin.(5) din legea menționată stipulează că, la împlinirea vîrstei necesare obținerii

dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, funcționarul public poate fi numit, la decizia

persoanei/organului care are competență legală de numire în funcție, pe perioade

determinate, dar care cumulativ nu vor depăși 3 ani, în aceeași funcție publică, în

funcție echivalentă sau în funcție de nivel inferior, primind pensia și salariul conform

legislației. Numirea în funcție se face doar cu acordul funcționarului public, dacă

acesta îndeplinește condițiile prevăzute la art.27, cu excepția alin.(1) lit.d).

Completul reține că, dispozițiile art. 55 alin.(2) din Legea nr.158/2008 impune un

termen de cel puțin 14 zile funcționarului public suspendat din funcție pentru a depune

cerere de reîncadrare în serviciul public, însă nu impune un interval de timp strict

determinat persoanei/organului care are competență legală de numire în funcție.

La caz, cererea de reîncadrare în serviciu a fost recepționată la 16 iulie 2015 de

către Inspectoratul Ecologic de Stat (f.d.19), ultimul după expirarea a cel puțin 14 zile

de la momentul recepționării cererii de reîncadrare în funcție, a emis ordinul nr.127-p

din 03 august 2015. Astfel, instanțele inferioare just au apreciat și interpretat normele

respective la care face referire recurentul.

Susținerile recurentului că, instanțele inferioare au interpretat eronat prevederile

art.15 alin.(6) din Legea nr.48/2012 și art.9 alin.(1) și (21) din Legea nr.317/2003,

reieșind din faptul că acestea se referă în general la persoanele care se vor încadra în

funcție publică după punerea în vigoare a prezentei legi, dar nu vizează situația

prezentului litigiului, căci raporturile de serviciu ale recurentului nu au fost încetate, dar

suspendate, iar pct.11 subpct.4 din Hotărîrea Guvernului nr.331/2012 este aplicabil

speței, deoarece aceasta a fost adoptată cu scopul de a reglementa situațiile care nu au

fost prevăzute în lege, Completul nu poate reține acestea, deoarece dispoziția art. 15

alin.(6) din Legea nr.48/2012 expres prevede că, pentru funcționarii publici care se vor

reîncadra în funcție publică după punerea în vigoare a prezentei legi, treapta de

salarizare se acordă la decizia conducătorului, ținînd cont de evaluarea anterioară a

performanțelor profesionale individuale, dar nu mai înaltă de treapta IV, or suspendarea

recurentului din funcție a avut loc sub imperiul legii vechi, instanța aplicînd elocvent

6

dispoziția legii citate.

Alegațiile recurentului precum că, la momentul împlinirii vîrstei necesare obținerii

dreptului la pensie pentru limita de vîrstă, 28 noiembrie 2014, relațiile de muncă erau

suspendate și nu era posibil încetarea de fapt al raportului de serviciu, și nici nu putea fi

folosită ca temei legal pentru viitor de către angajator, considerîndu-se fapt consumat,

nu pot fi reținute, or art. 42 alin.(5) din Legea nr.158/2008 prevede discreția

decizională a angajatorului de numire în funcție a funcționarului public.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenții nu au invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Tudor Malai și reprezentantul său,

avocatul Valentin Găină, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Tudor Malai și reprezentantul său, avocatul Valentin Găină

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iurie Bejenaru

Sveatoslav Moldovan

7