Klemm împotriva Croației

Publicat la 12 decembrie 2022 SECȚIUNE DE CAUZĂ Cererea nr. 16272/21 Josip KLEMM împotriva Croației depusă la 15 martie 2021 a comunicat la 22 noiembrie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la plângerea reclamantului că a fost judecat de două ori pentru aceeași infracțiune.

În 2012, reclamantul a fost considerat vinovat și condamnat să plătească o amendă în valoare de 10 000 kuna croată (HRK) în procedurile fiscale administrative pentru infracțiunile minore în temeiul Legii privind impozitul pe valoarea adăugată privind deducerea TVA pentru servicii fictive de către societăți terțe în 2006 și 2007. În cadrul procedurii penale ulterioare, în ceea ce privește care ancheta a început în 2014, la 3 iulie 2017, reclamantul a fost considerat vinovat și condamnat la un an de închisoare pentru abuz de încredere în tranzacțiile de afaceri și a prejudiciat propria sa companie prin a plăti servicii fictive societăților terțe între 2005 și 2007. Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, că a fost pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune.

Întrebarea către părți a fost pedepsită de două ori pentru aceeași infracțiune pe teritoriul statului contestat, astfel cum este interzisă în art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție (a se vedea A și B v. Norvegia [GC], nr. 24130/11 și 29758/11, §§ 101-134, 15 Noiembrie 2016; Johannesson și alții v. Islanda , nr. 22007/11, § 53, 18 mai 2017; și Milošević v. Croația , nr. 12022/16, § 27 și seq., 31 august 2021?

Published on 12 December 2022

SECOND SECTION

Application no. 16272/21 Josip KLEMM against Croatia lodged on 15 March 2021 communicated on 22 November 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s complaint that he has been tried twice for the same offence. In 2012 the applicant was found guilty and convicted to pay a fine in the amount of 10,000 Croatian kunas (HRK) in administrative tax proceedings for the minor-offence under the Value Added Tax Act of deducting VAT for fictitious services by third companies in 2006 and 2007. In the subsequent criminal proceedings, in respect of which the investigation had started in 2014, on 3 July 2017 the applicant was found guilty and sentenced to one year’s imprisonment for abuse of trust in business dealings and damaging his own company by paying fictitious services to third companies between 2005 and 2007. The applicant complains, under Article 4 of Protocol No. 7 to the Convention, that he was punished twice for the same offence.

QUESTION TO THE PARTIES

Has the applicant been punished twice for the same offence in the territory of the respondent State, as prohibited by Article 4 § 1 of Protocol No. 7 to the Convention (see A and B v. Norway [GC], nos. 24130/11 and 29758/11, §§ 101-134, 15 November 2016; Jóhannesson and Others v. Iceland , no. 22007/11, § 53, 18 May 2017; and Milošević v. Croatia , no. 12022/16, §§ 27 et seq., 31 August 2021)?