2rac-269/16 — recunoașterea dreptului de proprietate, recunoșaterea nulității contractului de vînzare-cumpărare, încasarea mijloacelor bănești

2rac-269/16 — recunoașterea dreptului de proprietate, recunoșaterea nulității contractului de vînzare-cumpărare, încasarea mijloacelor bănești (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: R. Țurcanu dosarul nr. 2rac-269/16

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitriu Mardari

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea Comercială ,,Infraservice” Societate cu Răspundere Limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea

Comercială ,,Infraservice” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Casei de

Comerț „Codru Market” Societate cu Răspundere Limitată, Societății pe Acțiuni

„Union Fenosa”, Întreprinderii cu Capital Străin „RE Chișinău” Societate pe Acțiuni,

Societății pe Acțiuni „Orange Moldova” cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate, recunoașterea nulității contractului de vînzare-cumpărare, încasarea

mijloacelor bănești și restabilirea situației existente,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016 prin care a

fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială ,,Infraservice” Societate cu

Răspundere Limitată și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din

07 septembrie 2012, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 17 ianuarie 2011, SC ,,Infraservice” SRL a depus cererea de chemare în

judecată împotriva CC „Codru Market” SRL, SA „Union Fenosa”, ÎCS „RE Chișinău”

SA, SA „Orange Moldova” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate,

recunoașterea nulității contractului de vînzare-cumpărare, încasarea mijloacelor bănești

și restabilirea situației existente (f. d. 3-4, vol. I).

În motivarea acțiunii reclamantul SC ,,Infraservice” SRL a indicat că la data de

03 august 2004 a cumpărat la licitație de la SA „Codru”, în procedură de lichidare

infrastructura de producție compusă din rețelele electrice, termice, de gaze, de apă și

canalizarea, căile ferate de acces și alte bunuri.

Invocă că data de 01 noiembrie 2004, a încheiat cu SA „Union Fenosa”

contractul de arendă a estacadei nr. 9-01-11/2004 pe care trec țevile rețelelor termice,

iar prin anexele din 01 noiembrie 2005 și din 01 noiembrie 2006, termenul de

valabilitate a contractului a fost prelungit pînă la data de 01 noiembrie 2007, astfel din

partea reclamantului contractul și acordurile adiționale au fost semnate de fostul

director executiv Lența Maria, în baza procurii eliberată de fostul director al

reclamantului Șoimu Veaceslav.

Menționează reclamantul că Șoimu Veaceslav a fost eliberat din funcție prin

hotărîrea instanței de judecată la data de 07 august 2006, iar Lența Maria la data de

09 aprilie 2007, făcînd abuz de încredere a noului director, samavolnic a introdus în

carnetul de muncă înscrierea cu privire la eliberarea ei de la întreprinderea acestuia și

în aceiași zi a fost primită la serviciu în calitate de director al pîrîtului, iar la data de

10 septembrie 2007, Lența Maria deja în calitate de director al pîrîtului a întocmit cu

SA „Codru” contractul fictiv nr. 10-09/2007 de vînzare-cumpărare repetată a estacadei

și o parte din conducta de gaze.

În acest sens susține că din partea SA „Codru”, contractul a fost semnat de către

administratorul procedurii de lichidare Plăcintă Melinte, fiind în același timp și

proprietarul CC „Codru Market” SRL și reprezentantul fostului administrator a

reclamantului Șoimu Veaceslav, în baza procurii generale.

Relevă că prin scrisoarea nr. 0506/00278-20100113, SA „Union Fenosa” a

informat că din 01 iunie 2008, achită plata de arendă a estacadei pîrîtului în baza

contractului de arendă nr. 8 s 17508 încheiat cu acesta, temei pentru încheierea

contractului de arendă cu pîrîtul fiind un contractul fals de vînzare-cumpărare a

estacadei, prezentat de pîrît și explicația acestuia precum că reclamantului sub

pretextul rețelelor termice exterioare au fost vîndute numai țevile.

Insistă că în componența rețelelor termice ca bun indivizibil intră și estacada,

mai ales că conform hotărîrii comitetului creditorilor SA „Codru”, toată infrastructura

de producție s-a vîndut prin un singur lot nr. 45, iar suma plății lunare pentru arenda

estacadei, intervenientul accesoriu a refuzat să le comunice, constituind secret

comercial, însă reclamantul a stabilit că pîrîtul încasa lunar pentru arenda estacadei

suma de 500-800 lei.

Prin urmare, afirmă că în perioada 01 iunie 2008 pînă la 31 decembrie 2010,

pîrîtul SA „Codru” a primit de la copîrît SA „Union Fenosa”, aproximativ de la 15 500

lei pînă la 24 800 lei, constituind o îmbogățire fără justă cauză.

La fel, menționează că în prezent, lucrătorii SA „Orange Moldova” fără acordul

reclamantului SC ,,Infraservice” SRL și în lipsa contractului corespunzător pentru

folosirea bunului acestuia, samavolnic îl folosește pentru montarea cablului, bazîndu-

se pe contractul încheiat cu pîrîtul SA „Codru”, iar pretenția înaintată de

SC ,,Infraservice” SRL față de SA „Orange Moldova” la 16 noiembrie 2011, a fost

lăsată fără răspuns și satisfacere.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. 216, art. 219, art. 227, art. 228,

art. 231, art. 619, art. 1389, art. 1395, art. 1397 din Codul civil.

Solicită, inclusiv prin cererea de concretizare și completare a cernitelor din

01 aprilie 2011: recunoașterea după SC ,,Infraservice” SRL a dreptului de proprietate

asupra întregii rețele termice, care anterior a aparținut SA ,,Codru” și care a fost

cumpărată de către reclamant la licitație din 03 august 2004, conform contractului nr.

25-08/2004-7 din 25 august 2004 și recunoașterea dreptului de proprietate asupra

estacadei, ca un bun destinat în mod permanent întrebuințării economice a rețelei

termice (bun principal) și legat de acesta prin destinație comună și este partea

componentă (bun accesoriu) a rețelei termice; recunoașterea nulității în baza art. 228,

art. 231 din Codul Civil a contractului nr. 10-09/2007 din 10 septembrie 2007 de

vînzare-cumpărare repetată a estacadei încheiat între SA ,,Codru” și CC ,,Codru-

Market” SRL; recunoașterea mijloacelor bănești primiți de către pîrît de la copîrîți

pentru folosirea estacadei rețelelor termice ca o îmbogățire fără justă cauză și încasarea

acestora de la pîrît în beneficiul reclamantului, inclusiv și taxa de stat; obligarea

copîrîților la restabilirea situației inițiale existente pînă la încălcarea dreptului

reclamantului, prin demontarea rețelelor de comunicație și a altor bunuri care au fost

instalate pe estacadă (f. d. 24-25, vol. I).

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 07 septembrie 2012,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f. d. 244-246, vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2014, a fost respins apelul

declarat de SC „Infraservice” SRL și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău din 07 septembrie 2012 (f. d. 150-158, vol. II).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 02 aprilie 2015, recursul declarat

de SRL ,,Profiform-Codru” a fost considerat inadmisibil (f. d. 225-229, vol. II).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 aprilie 2015, recursul declarat de

SC „Infraservice” SRL a fost admis, casată decizia Curții de Apel Chișinău din

16 octombrie 2014, și remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată (f. d. 233-238, vol. II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, a fost respins apelul

declarat de către SC ,,Infraservice” SRL și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău din 07 septembrie 2012 (f. d. 73-83, vol. III).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 291 alin. (2) și

alin. (3), art. 292 alin. (1) și alin. (2) din Cod civil, care reglementează, aspecte ce țin

de bunurile divizibile și indivizibile, bunul principal și bunul accesoriu, care indică că

este indivizibil bunul ale cărui părți, în urma divizării, pierd calitățile și destinația lui.

Prin act juridic, un bun divizibil prin natura sa poate fi considerat indivizibil. Bunul

destinat în mod permanent întrebuințării economice unui alt bun (principal) și legat de

acesta prin destinație comună este un bun accesoriu atît timp cît satisface această

întrebuințare. Toate celelalte bunuri sînt principale. Destinația comună poate fi

stabilită numai de proprietarul ambelor bunuri dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Cu referire la nomele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanțele

judecătorești au ajuns la concluzia respingerii pretențiilor SC „Infraservice” SRL, din

motivul lipsei a probelor care ar confirma că prin contractul nr. 2508/2004-7 din

25 august 2004 alături de rețelele termice a fost procurată și construcția accesorie-

estacadă, precum și faptul că contractul de vînzare-cumpărare a estacadei nr. 09/2007

din 10 septembrie 2007 dintre SA „Codru” în proces de lichidare și CC „Codru

Market” SRL a fost încheiat ilegal cu derogări de la normele, considerînd, astfel,

neîntemeiate argumentele precum că prima instanță fără careva temei a reținut că prin

contractul de vînzare-cumpărare nr. 25-08/2004-7 din 25 august 2004, SA „Codru”, în

proces de lichidare a vîndut numai rețelele termice fără estacadă, care împreună

constituie un bun integru.

Totodată, instanța de apel a remarcat că estacada a fost construită pentru a fi

instalate rețelele termice și ele nu pot funcționa fără estacadă, însă a considerat necesar

de a evidenția că la momentul procurării de către SC „Infraservice” SRL a rețelelor

termice, ele nu funcționau. Astfel, fiind expuse la licitație și supuse evaluării numai

rețelele termice, fiind divizate de estacadă.

Or, rețelele termice funcționale după natura sa nu pot să-și îndeplinească

destinația sa economică de transportare a agentului termic la consumatorii finali, în

cazul dat, fără utilizarea estacadei, iar odată cu pierderea statutului de rețele termice

funcționale și odată cu demontarea lor începînd cu anul 2000, rețelele termice și-au

pierdut destinația sa economică de transportator, concluzionînd că rețelele termice-țevi

pot exista fără estacadă și nu mai formează cu estacadă un bun complex și indivizibil

conform art. 291 alin. (2) și alin. (3) Cod Civil, cu atît mai mult că proprietarul le-a

divizat prin actul de divizare din 18 iunie 2003.

În același timp, instanța de apel a constatat că odată ce construcția gazoductului,

funcțional, de către SA „Codru” în proces de lichidare, care nu poate fi utilizat fără

estacadă, fiind și proprietarul estacadei, bunul accesoriu (estacada) urmează situația

juridică a bunului principal (gazoductului funcționala) după cum au convenit părțile

SA „Codru” în proces de lichidare și CC „Codru Market” SRL, conform contractului

de vînzare-cumpărare nr. 10-09/2007 din 10 septembrie 2007.

La 20 aprilie 2016, SC ,,Infraservice” SRL a declarat recurs nemotivat, iar la

03 iunie 2016 și recurs motivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanție de apel și a hotărîrii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă (f. d. 87-89, f. d.

93-100, vol. III).

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerînd-o neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept

material și procesual, invocînd că nu a fost aplicată Legea insolvabilității nr. 632 din

14 noiembrie 2001, or potrivit acestei legi a fost efectuată formarea, evaluarea și

separarea bunului ce constituie obiect al litigiu.

Menționează că rețele termice exterioare au fost vîndute SC ,,Infraservice” SRL

cu același număr de inventar, după care se enumera și estacada, în bilanțul contabil SA

,,Codru”, pînă a intra în filament, și în hotărîrea adunării creditorilor SA ,,Codru”

(procesul-verbal nr. 23 din 03 octombrie 2003, anexa nr. 3) cu privire la formarea

lotului nr. 45.

Cu toate acestea, de către instanța de apel nu au fost clarificată situația de ce

estacada care a fost vîndută, se presupune că, SRL ,,Codru-Market”, în general nu are

numărul de inventar, ori potrivit art. 117 alin. (1) din Legea insolvabilității,

administratorul trebuie să întocmească un inventar al tuturor bunurilor (corporale și

incorporale) care aparțin masei debitoare.

Susține că instanța de apel eronat a considerat că în registrul vînzărilor au fost

făcute mențiuni doar pînă în anul 2006, iar estacada a fost vîndută în anul 2007, astfel

reținînd neîntemeiate argumentele apelantului că estacada nu a fost vîndută SRL

,,Codru Market”, deoarece în registrul vînzărilor din 10 octombrie 2007 există

înscrierea despre vînzrea SRL ,,Profiform Codru” a cotei din capitalul social în

mărime de 850 000 lei.

Cu referire la prevederile art. 78 alin. (4) din Legea insolvabilității, apreciază ca

fiind greșită și concluzia instanței de apel precum că administratorul din anul 2006, era

în drept să vîndă bunurile din masa debitoare fără a face mențiuni în registru de

vînzări.

La fel, indică că SRL ,,Codru-Market” nu a prezentat careva probe referitoare la

transferurile bănești prin intermediul contului bancar care se află în gestiunea

administratorului, pentru achitarea estacadei.

Afirmă că de către instanță nu a fost stabilit faptul existenței acordului

comitetului creditorilor la vînzarea estacadei și că aceasta face parte din bunurile de

valoare mică (inventarul), or potrivit art. 124 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 632

din 14 noiembrie 2001, cu acordul adunării creditorilor, administratorul poate vinde

bunurile de valoare mică (inventarul) fără a organiza licitații, în baza contractului de

vînzare-cumpărare.

Mai invocă, că instanța de apel la emiterea deciziei nu s-a bazat pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor.

În contextul enunțat, afirmă că nu a fost stabilit cu certitudine ce anume a fost

vîndut recurentului la licitație din 2004 de către SA ,,Codru”.

În susținerea poziției sale, indică că suporturi și estacade reprezintă construcții

destinate pentru instalarea conductelor tehnologice (п. 1.2. Пособия к СНиП 2.09.03-

85), fapt care se confirmă prin raportul de expertiză nr. 749 din 14 aprilie 2014 și

scrisoarea ÎSP ,,Industrialproiect” nr. 20 din 06 august 2010.

Respectiv, nu poate fi separată în calitate de bun individual rețeaua termică

exterioară fără estacadă, deoarece estacada constituie elementul rețelei termice care

trece deasupra solului (СНиП III, Г. 6-62 ,,Теплоснабжение. Наружные сети.

Правила организации строительства, производства строительных работ и

приемки в эксплуатацию” последующих СНиП III-30-74, СНиП 3.05.03-85, CН

108-60 ,,Технтческие условия на производство и приемку работ по устройству

теплових сетей”, СНиП 3.01.03-84, СНиП III-4-80).

În același timp consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel că la

momentul vînzării, rețelele termice nu au fost funcționale și nu au putut fi utilizate

conform destinației și țevile rețelei termice puteau fi separate de estacadă ori la

materialele dosarului nu sunt probe care ar demonstra contrariul, astfel instanța a

apreciat eronat prevederile art. 291 alin. (2) și alin. (3) din Codul civil și nu a aplicat

prevederile art. 292 alin. (3) și alin. (5) din Codul civil.

Sub acest aspect menționează că la momentul vînzării rețele termice erau în

stare funcțională, însă nu erau conectate la sistemul de încălzire.

Totodată, relatează că instanța de apel nu a satisfăcut solicitarea recurentului

privind reclamarea de la SA ,,Union Fenosa” a corespondenței avute cu toți arendatorii

estacadei din anul 2004 pînă în prezent fiind încălcate prevederile art. 119 CPC.

În afară de aceasta, este de părerea că în procesul examinării cauzei în instanța

de apel au fost încălcate prevederile art. 233, art. 234 și art. 384 CPC.

De asemenea, s-a arătat că pîrîții au prezentat instanței de judecată acte fictive

întocmite cu data ulterioară, deoarece reprezentanții pîrîtului în perioada anilor 2004-

2007 lucrînd la SA ,,Codru”, concomitent administrau și societatea recurentului, fiind

împuterniciți de directorul Șoimu Veaceslav în bază de procură.

Față de aceste considerente, susține că toate documentele prezentate instanțelor

de judecată de către reprezentanții pîrîtului nu corespund cu documentele în cauza

civilă cu privire la lichidarea SA ,,Codru”.

La fel, relevă că instanța de apel, a aplicat eronat prevederile art. 292 alin. (2)

din Codul civil în privința CC ,,Codru-Market” SRL, considerînd greșit că rețeaua de

gaze SRL ,,Codru-Market” nu poate exista fără estacadă.

La 30 iunie 2016, CC „Standard-Vin Plus” SRL a depus referință prin care a

invocat caracterul neîntemeiat al recursului și legalitatea deciziei instanței de apel,

solicitînd respingerea recursul declarat de către SC ,,Infraservice” SRL ca inadmisibil

și menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe.

În motivarea referinței a invocat că rețelele termice funcționale după natura sa

nu pot să-și îndeplinească destinația sa economică de transportare a agentului termic la

consumatorii finali (în cazul dat) fără utilizarea estacadei, iar odată cu pierderea

statutului de rețele termice funcționale și odată cu demontarea lor începînd cu anul

2000, rețelele termice și-au pierdut destinația sa economică de transportator, deci

rețelele termice-țevi amplasate pe șos. Muncești, 799, pot exista fără estacadă și nu

mai formează cu estacadă un bun complex și indivizibil conform art. 291 alin. (2) și

alin. (3) din Codul civil.

De altfel, odată ce construcția gazoductului, funcțional, de către SA „Codru” în

proces de lichidare, care nu poate fi utilizat fără estacadă, fiind și proprietarul

estacadei, bunul accesoriu (estacadă) urmează situația juridică a bunului principal

(gazoductului funcționala) după cum au convenit părțile SA „Codru” în proces de

lichidare și CC „Codru Market” SRL conform contractului de vînzare-cumpărare nr.

10-09/2007 din 10 septembrie 2007.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 17 februarie 2016, a

fost expediată în adresa recurentului SC ,,Infraservice” SRL la data de 31 martie 2016,

fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 17742 (f. d. 84, vol. III).

Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 20 aprilie 2016, în termen.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către SC ,,Infraservice” SRL este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC ,,Infraservice” SRL nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de

către SC ,,Infraservice” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SC ,,Infraservice” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea Comercială ,,Infraservice” Societate cu

Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari