2ra-1539/16 — anularea ordinului, restabilirea în funcție

2ra-1539/16 — anularea ordinului, restabilirea în funcție (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: O.Cojocaru

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) dosarul nr.2ra-1539/16

instanța de apel: N.Budăi, I.Muruianu, V.Efros

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de avocatul

Iachimova Cristina în interesele recurentului Manolache Valeriu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Manolache

Valeriu împotriva Societății pe Acțiuni „Aroma” în procedura planului cu privire

la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea plăților

salariale și a prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Aroma”, casată hotărîrea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17 noiembrie 2015, fiind emisă o nouă

hotărîre de respingere integrală a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 13 octombrie 2015 Manolache Valeriu s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată către SA ”Aroma” în procedura planului

cu privire la anularea ordinului nr. 66 din 11 septembrie 2015, prin care Manolache

Valeriu a fost concediat din funcția de vânzător al produselor alimentare în

magazinul specializat al firmei SA ”Aroma” nr. 2, situat în mun. Chișinău, str.

Petru Movilă, 37, restabilirea la locul de muncă începând cu 11 septembrie 2015,

încasarea salariului pentru absența forțată începând cu 11 septembrie 2015 și

compensarea cheltuielilor de judecată.

La 30 octombrie 2015 reclamantul și-a concretizat pretențiile, solicitând

inclusiv compensarea prejudiciului moral în mărime de 30000 lei și a cheltuielilor

de asistență juridică în sumă de 2600 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, ordinul nr. 66 din 11

septembrie 2015, prin care SA „Aroma” dispune concedierea salariatului

Manolache Valeriu, este ilegal și urmează a fi anulat, având în vedere faptul că,

salariatul a fost concediat în lipsa acordului preliminar al organului sindical, al

cărui membru este Manolache Valeriu, încălcând astfel prevederile art. 87 din

Codul muncii.

1

Pretinde că, în temeiul art. 89 alin. (2) Codul muncii, este în drept să pretindă

restabilirea în funcția deținută, angajatorul fiind obligat să repare și pagubele

provocate salariatului în temeiul art. 90 din Codul muncii.

Invocă inclusiv calificarea înaltă deținută și stagiul de muncă de 26 ani în

cadrul SA „Aroma”, perioadă în care nu a admis în activitatea sa careva încălcări,

fiind posesorul mai multor diplome, premii, mențiuni pentru munca depusă.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 noiembrie 2015

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a anulat ordinului nr. 66 din 11 septembrie 2015, prin care Manolache

Valeriu a fost concediat începând cu 11 septembrie 2015.

S-a restabilit Manolache Valeriu în funcția de vânzător produse alimentare în

cadrul SA „Aroma”.

S-a încasat din contul SA „Aroma” în beneficiul lui Manolache Valeriu suma

de 5038,78 lei cu titlu de salariu mediu pentru absența forțată de la muncă.

S-a încasat din contul SA „Aroma” în beneficiul lui Manolache Valeriu suma

de 500 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică.

În rest, pretențiile reclamantului cu privire la compensarea prejudiciului moral

au fost respinse ca neîntemeiate.

S-a încasat din contul SA „Aroma” în beneficiul statului suma de 351,16 lei.

S-a dispus executarea imediată a hotărîrii privind restabilirea la lucrul și

încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 18 noiembrie 2015 SA

„Aroma” a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 17 noiembrie 2015, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 s-a admis apelul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Aroma”, fiind casată hotărîrea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 17 noiembrie 2015, și emisă o nouă hotărîre de

respingere integrală a pricinii civile la cererea de chemare în judecată depusă de

Manolache Valeriu împotriva Societății pe Acțiuni „Aroma” în procedura planului

cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

plăților salariale și a prejudiciului moral.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, prin ordinul nr. 66 din 11

septembrie 2015, Manolache Valeriu a fost concediat din funcția de vânzător al

produselor alimentare în magazinul specializat al firmei SA ”Aroma” nr. 2, situat

în mun. Chișinău, str. Petru Movilă, 37, începând cu 11 septembrie 2015, în

legătură cu comiterea acțiunilor culpabile constatate, care au dus la pierderea

încrederii angajatorului față de angajat în temeiul art. art. 86 alin. (1) lit. k), 5 lit.

o), 9 alin. (2) lit. a), d, f, i, 10 alin. (1), 81 alin. (1) lit. b), alin. (3), 87 alin. (1) și

(3), 201, 206 alin. (1) lit. d), 207 alin. (1) și (3), 208, 209 alin. (1) și art. 210 din

Codul muncii, cu dispunerea efectuării de către contabilitate a decontărilor de

rigoare în privința lui Manolache Valeriu (f. d. 10 inclusiv pe verso).

Examinând procesul verbal nr. 1 din 11 septembrie 2015, semnat de

reprezentatul angajatorului și cel al organului sindical, instanța de apel a constatat

că salariatul Manolache Valeriu a refuzat să confirme prin semnătură comunicarea

ordinului de concediere nr. 66 din 11 septembrie 2015 (f. d. 19).

2

În drept, instanța de apel a reținut că, în temeiul art. 9 alin. (2) lit. a, d, f, i)

Codul muncii salariatul este obligat: să-și îndeplinească conștiincios obligațiile de

muncă prevăzute de contractul individual de muncă; să respecte disciplina muncii;

să manifeste o atitudine gospodărească față de bunurile angajatorului și ale altor

salariați; să îndeplinească alte obligații prevăzute de legislația în vigoare, de

contractul colectiv de muncă și de convențiile colective.

În temeiul art. 5 lit. o) din Codul muncii, unul dintre principiile de bază ale

reglementării raporturilor de muncă constă inclusiv în obligația părților la

contractele colective și individuale de muncă de a respecta clauzele contractuale,

inclusiv dreptul angajatorului de a cere de la salariat îndeplinirea obligațiilor de

muncă și manifestarea unei atitudini gospodărești față de bunurile angajatorului și,

respectiv, dreptul salariatului de a cere de la angajator îndeplinirea obligațiilor față

de salariați, respectarea legislației muncii și a altor acte ce conțin norme ale

dreptului muncii.

În temeiul art. 81 alin. (1) lit. b) Codul muncii, contractul individual de muncă

poate înceta la inițiativa uneia dintre părți (art.85 și 86 Codul muncii).

Conform art. 86 alin. (1) lit. k) Codul muncii, concedierea - desfacerea din

inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată de către

nedeterminată, precum și a celui pe durată determinată - se admite pentru

comiterea de către salariatul care mînuiește nemijlocit valori bănești sau materiale

a unor acțiuni culpabile dacă aceste acțiuni pot servi temei pentru pierderea

încrederii angajatorului față de salariatul respectiv.

În temeiul 87 alin. (1) și (4) Cod muncii, concedierea salariaților membri de

sindicat în cazurile stipulate la art. 86 alin. (1) lit. c), e) și g) poate avea loc doar cu

acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate. În

celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului

(organizatorului) sindical din unitate.

Organele sindicale (organizatorii sindicali) indicate la alin. (l)-(3) art. 87

Codul muncii își vor comunica acordul sau dezacordul (opinia consultativă)

argumentat în scris privind concedierea salariatului în termen de 10 zile lucrătoare

de la data solicitării acordului (opiniei consultative) de către angajator. În cazul în

care răspunsul nu a fost primit de angajator în acest termen, acordul (comunicarea

opiniei consultative) a organului respectiv se prezumă.

În temeiul art. 201 Codul muncii, disciplina muncii reprezintă obligația

tuturor salariaților de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în

conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative, cu convențiile colective, cu

contractele colective și cu cele individuale de muncă, precum și cu actele

normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern al unității.

Totodată, în temeiul art. 207 alin. (1) Codul muncii, sancțiunea disciplinară se

aplică de organul căruia i se atribuie dreptul de angajare (alegere, confirmare sau

numire în funcție) a salariatului respectiv.

Conform art. 206 alin. (1) lit. d) Codul muncii, pentru încălcarea disciplinei de

muncă, angajatorul are dreptul să aplice față de salariat concedierea în temeiurile

prevăzute la art.86 alin.(l) lit.g), r) din Codul muncii.

În temeiul art. 208 alin. (1) și (2) Codul muncii, pînă la aplicarea sancțiunii

disciplinare angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o explicație scrisă

privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă poate fi prezentată de către

salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta

3

explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant

al angajatorului și un reprezentant al salariaților.

În funcție de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să

organizeze și o anchetă de serviciu, a cărei durată nu poate depăși o lună. În cadrul

anchetei, salariatul are dreptul să-și explice atitudinea și să prezinte persoanei

abilitate cu efectuarea anchetei toate probele și justificările pe care le consideră

necesare.

Instanța de apel a invocat că, în ședința de judecată angajatorul SA „Aroma”

a demonstrat prin înscrisuri pertinente și concludente comiterea de către

Manolache Valeriu a încălcării obligațiilor de muncă, fiind astfel întemeiată

concedierea salariatului în legătură cu comiterea acțiunilor culpabile constatate

supra, care au dus la pierderea încrederii angajatorului față de angajat în temeiul

art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii.

Având în vedere faptul că, ordinul de concediere nr. 66 din 11 septembrie

2015, a fost emis de SA ”Aroma” în privința salariatului Manolache Valeriu cu

respectarea procedurii de concediere și este legal în fond, instanța de apel a ajuns

la concluzia că nu sunt întemeiate pretențiile înaintate de Manolache Valeriu

privind restabilirea la locul de muncă începând cu 11 septembrie 2015, încasarea

salariului pentru absența forțată începând cu 11 septembrie 2015 și compensarea

prejudiciului moral în mărime de 30000 lei, în temeiul art. 89 și 90 Codul muncii,

fiind astfel pasibile de respins inclusiv pretențiile de compensare a cheltuielilor de

judecată.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016 s-a

admis cererea SA „Aroma” privind emiterea unei decizii suplimentare.

S-a emis o decizie suplimentară a deciziei Curții de Apel Chișinău din 18

februarie 2016 prin care s-a admis pretențiile SA ”Aroma” înaintate către

Manolache Valeriu privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

S-a încasat din contul lui Manolache Valeriu în beneficiul SA „Aroma” suma

de 8000 (opt mii) lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

La 30 martie 2016 avocatul Iachimova Cristina în interesele recurentului

Manolache Valeriu a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din 18 februarie 2016 și

menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului se invocă că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material.

Mai mult ca atît, se invocă în recurs că, deși prejudiciul invocat a fost

recunoscut de către salariat și vina a fost recunoscută de către acesta, în privința

recurentului a fost aplicata cea mai aspră sancțiune, în condițiile în care pentru

încălcare disciplinară de muncă, angajatul are dreptul sa aplice față de salariat

următoarele sancțiuni disciplinare: avertismentul, mustrarea, mustrarea aspra și

concedierea (în temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit.g) (art.206 Codul Muncii

RM)

Cu toate acestea angajatul are dreptul sa atragă la răspundere disciplinară

salariații, totodată urmează să țină cont de împrejurările cauzei, de consecințe,

astfel, încît sancțiunea aplicată să fie una proporțională încălcării admise de către

salariat. În acest caz, este de menționat că, sancțiunea aplicată recurentului

4

Manolache Valeriu este una disproporționată în raport cu gravitatea încălcării

admise personalitatea și comportamentul salariatului.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept

să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către avocatul Iachimova

Cristina în interesele recurentului Manolache Valeriu, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situația de

apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei,

iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Iachimova Cristina

în interesele recurentului Manolache Valeriu, în esența lor, sînt similare

argumentelor invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse

asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra

căror instanța de apel s-a pronunț at în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către avocatul Iachimova Cristina în interesele

recurentului Manolache Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

5

d i s p u n e :

Recursul declarat de către avocatul Iachimova Cristina în interesele

recurentului Manolache Valeriu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

6