2ac-123/16 — intentarea procesului de insolvabilitate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- intentarea procesului de insolvabilitate
- Temei legal
- Strămutarea pricinii
2ac-123/16 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
dosarul nr. 2ac-123/16
Î N C H E I E R E
13 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componență:
Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă
Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru
examinînd cererea de recuzare și de strămutare a pricinii depusă de reprezentantul
“Băncii Comerciale Române Chișinău” societate pe acțiuni, Cîrjeu Vladimir,
în cadrul procesului de insolvabilitate intentat față de Întreprinderea de Stat
“Uzina de Bijuterii Giuvaier”,
c o n s t a t ă:
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2014 s-a admis spre
examinare cererea introductivă depusă de creditorul ÎS „Servicii Pază” a MAI față de
ÎS „Uzina de bijuterii Giuvaier”, debitorul insolvabil fiind pus sub observație prin
desemnarea în calitate de administrator provizoriu a ÎI „Lupea Victor”.
Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2014 s-a admis cererea
introductivă depusă de ÎS „Servicii Pază” a MAI și cererile de alăturare la cererea
introductivă a creditorilor Platița Vasile, SRL „Design Miracol”, SRL „Prim Business
Consulting” și IFS Chișinău. S-a constatat insolvabilitatea debitorului ÎS „Uzina de
bijuterii Giuvaier” și s-a intentat procesul de insolvabilitate față de ÎS „Uzina de
bijuterii „Giuvaier mun. Chișinău. S-a desemnat în calitate de administrator al ÎS
„Uzina de bijuterii Giuvaier”, ÎI “Braga Oleg”. Din momentul intentării insolvabilității
dreptul debitorului de a administra și de a dispune de bunurile incluse în masa
debitoare s-au transmis administratorului insolvabilității. S-a împuternicit
administratorul insolvabilității de a prelua în posesie și administrare, inclusiv prin
executare silită, bunurile care fac parte din masa debitoare a ÎS „Uzina de bijuterii
„Giuvaier”. S-a obligat administratorul: să notifice creditorii ÎS „Uzina de bijuterii
„Giuvaier” despre înregistrarea cererilor de validare a creanțelor în vederea întocmirii
tabelului definitiv al creanțelor până la 31 octombrie 2014, să înștiințeze creditorii
garantați despre necesitatea precizării neîntârziate a bunurilor asupra cărora dețin un
drept preferențial, să verifice, să întocmească și să prezinte instanței de insolvabilitate,
nu mai târziu de data de 18 noiembrie 2014, tabelul definitiv al creanțelor și un raport
detaliat asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la insolvabilitate, cu
menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă angajarea răspunderii juridice în
condițiile legii. S-a propus debitorului să desemneze în termen de 10 zile de la data
adoptării hotărârii de intentare a procesului de insolvabilitate, un reprezentant persoană
fizică pentru a reprezenta interesele societății și ale asociaților și a participa în cadrul
procedurii de insolvabilitate din numele debitorului.
1
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2016 s-a dispus
continuarea procedurii de insolvabilitate și trecerea la procedura de faliment în vederea
lichidării patrimoniului ÎS „Uzina de bijuterii Giuvaier” și distribuirea produsului
rezultat. S-a învestit în funcția de lichidator ÎI “Natalia Moraru” cu atribuțiile în
conformitate cu criteriile stabilite în baza art. 66 din Legea insolvabilității, inclusiv
valorificarea și lichidarea masei debitoare.
Pe parcursul derulării procedurii falimentului la data de 23 iunie 2016
reprezentantul “Băncii Comerciale Române Chișinău” societate pe acțiuni, Cîrjeu
Vladimir a depus în instanța de insolvabilitate cerere prin care a solicitat recuzarea
tuturor judecătorilor Curții de Apel Chișinău și strămutarea pricinii la o altă instanță
egală în grad.
În motivarea cererii a invocat că, examinarea pricinii de către Curtea de Apel
Chișinău în cadrul căreia în calitate de debitor figurează o întreprindere de stat cu
sediul în mun. Chișinău, pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea tuturor
judecătorilor instanței judecătorești vizate.
Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele expuse în cererea cu
privire la strămutarea prezentei pricini, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea neîntemeiată și pasibilă
respingerii din următoarele motive.
În conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură civilă, instanța
strămută pricina la o altă instanță dacă din motivul recuzării (abținerii de la judecată)
unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor
săi devine imposibilă.
Conform art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă, strămutarea pricinii în
cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic
superioară, a cărei încheiere este irevocabilă și nu este susceptibilă de recurs.
Potrivit art. 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, judecătorul care
judecă pricina urmează a fi recuzat dacă are un interes personal, direct sau indirect, în
soluționarea pricinii ori există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea și
nepărtinirea lui.
În corespundere cu prevederile art. 53 alin. (3) din Codul de procedură civilă,
dacă, din motivul recuzării, în instanța sesizată cu pricină nu se poate constitui complet
de judecată și dacă recuzarea îi privește pe toți judecătorii ei, cererea de recuzare se va
judeca de instanța ierarhic superioară spre care se îndreaptă calea de atac respectivă.
Potrivit art. 2.5 din Principiile de la Bangalore, judecătorul se va abține să
soluționeze orice dosar pe care constată că nu îl va putea judeca într-o manieră
imparțială sau în care unui observator rezonabil i s-ar putea părea că judecătorul nu
este capabil să judece imparțial. Printre astfel de cazuri, fără însă ca înșiruirea să fie
completă, se numără următoarele: cazul în care judecătorul are o predispoziție sau o
prejudecată efectivă cu privire la una dintre părți sau în care judecătorul cunoaște
personal fapte relevante pentru proces; cazul în care, anterior, judecătorul a avut
calitatea de avocat sau a fost audiat ca martor în acel dosar; cazul în care judecătorul
sau un membru al familiei sale are un interes economic în rezultatul procesului.
Colegiul pentru a se pronunța asupra temeiniciei cererii înaintate de
reprezentantul “Băncii Comerciale Române Chișinău” societate pe acțiuni, Cîrjeu
Vladimir cu privire la recuzarea tuturor judecătorilor Curții de Apel Chișinău și
strămutarea pricinii civile la o altă instanță egală în grad consideră imperioasă analiza
2
celor invocate în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
În hotărârea Kyprianou vs Cyprus (73797/01, 15 decembrie 2005, § 121), Curtea
a rezumat principiile care reies din jurisprudența sa cu privire la imparțialitatea
instanței judecătorești după cum urmează: „Curtea reiterează, în primul rând, că într-o
societate democratică este de o importanță fundamentală ca instanțele judecătorești să
inspire încredere populației și, în primul rând, acuzatului, în cazul procedurilor penale
În acest sens, articolul 6 cere instanței, care cade sub incidența sa, să fie imparțială.
Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența prejudecății sau părtinirii, existența sau
absența acesteia putând fi probată în diferite moduri.
Astfel, Curtea în cauza Piersack vs Belgium, (1 octombrie 1982, § 427) face
distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea
personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, și o abordare obiectivă,
adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială
legitimă în acest sens (a se vedea Grieves vs Marea Britanie, 16 decembrie 2003,
57067/00).
În ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se aplică unui complet de
judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lângă comportamentul
personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte care pot fi stabilite și
care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea. În această privință, chiar
aparențele pot avea o anumită importanță (a se vedea Castillo Algar vs Spain și Morel
vs France). Atunci când se hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime
de a bănui că un complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că
acesta nu este imparțial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă
această bănuială poate fi obiectiv justificată (a se vedea Ferrantelli and Santangelovs.
Italy și Wettstein vs Switzerland).
Colegiul remarcă faptul că, alegațiile invocate de către reprezentantul “Băncii
Comerciale Române Chișinău” societate pe acțiuni, Cîrjeu Vladimir precum că,
examinarea pricinii de către Curtea de Apel Chișinău în cadrul căreia în calitate de
debitor figurează o întreprindere de stat cu sediul în mun. Chișinău, pune la îndoială
obiectivitatea și nepărtinirea tuturor judecătorilor instanței judecătorești vizate nu pot fi
reținute or, potrivit principiului imutabilității competenței jurisdicționale nimeni nu
poate fi lipsit, fără consimțămîntul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o
instanță sau de judecătorii în a căror competență pricina respectivă este dată prin lege.
Este criticabilă și nefondată concluzia precum că, localizarea unei întreprinderi de
stat în circumscripția unei instanțe de judecată căreia i-a fost deferită spre examinare
cauza conform competenței cu participarea primei constituie ipso facto un motiv
rezonabil de a bănui judecătorii instanței date de nepărtinire deoarece asemenea
abordări vin în contradicție cu regulile imperative a competenței teritoriale generale,
iar asemenea interpretări ne poate reduce la absurd.
Pretinsa atitudine părtinitoare invocată de reprezentantul “Băncii Comerciale
Române Chișinău” societate pe acțiuni, Cîrjeu Vladimir are o conotație declarativă și
neprobată or, la acest capitol nu au fost exemplificate împrejurările de ordin obiectiv
sau subiectiv concludente ce ar furniza concluzii cu privire la prezența prejudecății
judecătorilor a cărei recuzare se solicită avînd în vedere că în spiritul CEDO orice
bănuială de imparțialitate urmează să fie obiectiv justificată.
Conform art. 52 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în proces nu se admite
înaintarea repetată a recuzării aceluiași judecător și pentru aceleași motive dacă
3
anterior recuzarea lui a fost respinsă. De asemenea, nu se admite: recuzarea
judecătorului din suspiciune în imparțialitatea lui dacă nu sînt cunoscute temeiurile de
drept și de fapt pentru înaintarea recuzării; recuzarea judecătorului căruia i s-a
încredințat verificarea temeiniciei recuzării declarate unui alt judecător; recuzarea
judecătorilor care nu sînt implicați în examinarea pricinii.
Ținând cont de cerințele art. 46 din Codul de procedură civilă privind componența
completelor de judecată, se impune concluzia că, în majoritatea cazurilor, acestea
oricum nu cuprind toți judecătorii care activează într-o instanță. Prin urmare, cererile
de recuzare se pot justifica doar în privința judecătorilor din același complet, și
nicidecum asupra tuturor judecătorilor din instanța respectivă.
Rațiunea legiuitorului este de a nu admite stagnarea înfăptuirii justiției de către
instanța investită de lege, iar extinderea artificială a temeiurilor de recuzare asupra
judecătorilor neimplicați în judecarea cauzelor civile concrete constituie un abuz de
drept din partea justițiabililor, care generează atât tergiversarea procesului, cât și la
prejudicierea intereselor părților adverse.
Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea
înaintată de reprezentantul “Băncii Comerciale Române Chișinău” societate pe acțiuni,
Cîrjeu Vladimir cu privire la recuzarea tuturor judecătorilor Curții de Apel Chișinău și
strămutarea pricinii la altă instanță egală în grad.
În conformitate cu art. 43 alin. (4), art. 270 din Codul de procedură civilă,
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e
Se respinge ca neîntemeiată cererea depusă de reprezentantul “Băncii Comerciale
Române Chișinău” societate pe acțiuni, Cîrjeu Vladimir cu privire la recuzarea tuturor
judecătorilor Curții de Apel Chișinău și strămutarea pricinii la altă instanță egală în
grad, în cadrul procesului de insolvabilitate intentat față de Întreprinderea de Stat
“Uzina de Bijuterii Giuvaier”.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Sveatoslav Moldovan
Iurie Bejenaru
4