2rac-100/16 — revendicarea bunului imobil

2rac-100/16 — revendicarea bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2rac-100/16

Prima instanță: judecătoria Bender (jud. R. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu)

DECIZIE

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

examinînd recursul declarat de către avocatul Grivneac Mihai, în interesele

Asociației Obștești Asociația Vînătorilor din Republica Moldova „Vulturul”,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău,

în pricina civilă la cererea de chemare de judecată înaintată de Asociația

Obștească Asociația Vînătorilor din Republica Moldova „Vulturul” împotriva

Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură „Tighina” cu privire la revendicarea

bunurilor imobile, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Căușeni de a înregistra

bunurile imobile, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, și

cererea reconvențională depusă de Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură

„Tighina” împotriva Asociației Obștești Asociația Vînătorilor din Republica

Moldova „Vulturul” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra

bunurilor imobile,

c o n s t a t ă :

La data de 28 august 2008, Asociația Obștească Asociația Vînătorilor din

Republica Moldova „Vulturul” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură „Tighina” cu privire la

revindecarea bunurilor imobile, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Căușeni la

înregistrarea bunurilor imobile, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la data de 04.02.1949 în satul Copanca, rl

Căușeni a fost fondată gospodăria cinegetică, căreia, prin Hotărârea Sovietului

Miniștrilor al RSS Moldovenești nr.111 din 04.02.1949, i-au fost transmise în

gestiune terenuri pentru vânătoare, pe care, ulterior, au fost construite bunuri

imobile, și anume hotel, beci, depozit, casă de locuit și altele. După destrămarea

1

URSS, Consiliul Central al Asociației Militare de Vînători a transmis toate bunurile

aflate pe teritoriul Republicii Moldova în proprietatea Asociației Militare de

Vînători a Republicii Moldova, înregistrată la 11.06.1993 cu nr. 200 la Ministerul

Justiției al RM.

Menționează reclamantul că, în decembrie 2002, pe lîngă Cancelaria

Guvernului a fost fondată Întreprinderea Experimentală Silvocinegetică de Stat

„Talmaza” cu sediul în satul Copanca, care în baza hotărârii Guvernului nr.1381 din

29.11.2004, a fost transmisă din subordinea Cancelariei de Stat în subordinea

Agenției de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva”.

Susține reclamantul că, bunurile imobile cu nr. cadastrale 7616200.114.01,

7616200.114.02, 7616200.114.03, 7616200.114.04, deși sunt înregistrate la

Primăria sat. Copanca, rl Căușeni și incluse la evidența Asociației Obștești Asociația

Vînătorilor din Republica Moldova „Vulturul” ca mijloace fixe pentru care se achită

impozitele, sunt înregistrate la OCT Căușeni pe numele Întreprinderii Experimentale

Silvocinegetice de Stat „Talmaza” al cărui succesor este Întreprinderea de Stat

pentru Silvicultură „Tighina”.

Consideră reclamantul că, bunurile imobile nominalizate supra ilegal se află în

proprietatea pârâtului, prin urmare solicită revendicarea acestora de la Întreprinderea

de Stat pentru Silvicultură “Tighina”.

În cadrul judecării pricinii, Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură ”Tighina”

a depus cerere reconvențională împotriva Asociației Vînătorilor din Republica

Moldova „Vulturul” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra

bunurilor imobile înregistrate la OCT Căușeni sub numărul cadastral 7616200114,

cu nr. de inventariere 133, ca proprietate a Întreprinderii Experimentale

Silvocinegetice de Stat ”Talmaza”.

În susținerea cererii reconvenționale s-a indicat că, conform hotărârii

Guvernului nr. 1318 din 29.11.2004 și a dispoziției Guvernului nr. 179-d din

02.12.2004, Întreprinderea Experimentală Silvocinegetică de Stat „Talmaza”, creată

prin hotărârea Guvernului nr. 902 din 10.07.2002, a fost trecută din subordinea

Cancelariei de Stat în subordinea Agenției de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva”.

Afirmă că, conform ordinului Agenției de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva”

nr. 22-p din 09.02.2005, Întreprinderea Experimentală Silvocinegetică de Stat

„Talmaza” a fost lichidată, bunurile materiale aflate în proprietatea căreia, conform

actului de predare-primire din 25.03.2005, fiind primite de Întreprinderea de Stat

pentru Silvicultură „Tighina”.

Declară că, bunurile imobile contestate, înregistrate la Oficiul Cadastral

Teritorial Căușeni la 29.07.2003 sub nr. cadastral 7616200114, număr de

inventariere 133, ca proprietate a Întreprinderii Experimentale Silvocinegetice de

Stat „Talmaza”, nu sînt incluse în actul de predare-primire din 25.03.2005 și nu pot

fi înregistrate la OCT Căușeni ca proprietate a ÎSS „Tighina”, din motiv că bunurile

imobile din litigiu se află în posesia nelegitimă a Asociației Vînătorilor din

Republica Moldova “Vulturul”.

Solicită recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobilele din

litigiu.

2

Prin încheierea din 08 februarie 2013 a judecătoriei Bender s-a atras în calitate

de intervenient principal - Dîlchina Liudmila în procesul intentat la cererea de

chemare în judecată depusă de Asociația Vînătorilor din Republica Moldova

“Vulturul” împotriva Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură “Tighina” cu privire

la revendicarea bunurilor imobile și la acțiunea reconvențională înaintată de

Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură “Tighina” împotriva Asociației Vînătorilor

din Republica Moldova “Vulturul” cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate (vol. II, f.d. 198-199).

Prin încheierea din 20 mai 2014 a judecătoriei Bender s-a admis renunțul

reprezentantului Asociației Vînătorilor din Republica Moldova “Vulturul” la

pretenția cu privire la revendicarea bunurilor imobile cu nr. cadastral 7616114.160

și cu nr. cadastral 7616114.160.01; s-a admis renunțul reprezentantului

Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură “Tighina” la pretenția cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile cu nr. cadastral

7616114.160 și cu nr. cadastral 7616114.160.01 și s-a încetat procesul în partea ce

ține de revendicarea bunurilor imobile cu nr. cadastral 7616114.160 și cu nr.

cadastral 7616114.160.01 și recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile cu nr. cadastral 7616114.160 și cu nr. cadastral 7616114.160.01 (vol. III,

f.d. 184-185).

La data de 10 iunie 2014 avocatul Grivneac Mihai, în interesele Asociației

Vînătorilor din Republica Moldova “Vulturul”, și-a concretizat pretențiile din

acțiune solicitînd repunerea în termen a cererii de chemare în judecată; respingerea

acțiunii reconvenționale; revendicarea bunurilor imobile aflate în proprietatea

nelegitimă a Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură “Tighina” înregistrate la OCT

Căușeni cu nr. cadastrale 7616200.114.01, 7616200.114.02, 7616200.114.03,

7616200.114.04 și celelalte construcții indicate în anexa la Îndreptare la Primărie, în

decizia Primăriei nr. 10/3 din 07.10.1998, în Adeverința de Înregistrare în drept de

proprietate din 20.11.1998 și în Pașaportul tehnic nr. 123 din 20.11.1998 (fără

imobilul cu lit. “G”); obligarea OCT Căușeni să înregistreze imobilele în litigiu pe

numele Asociației Vînătorilor din Republica Moldova “Vulturul”; încasarea

cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat achitată în prima instanță în

mărime de 270 lei, taxa de stat achitată în instanța de apel în mărime 2250 lei,

cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de 15000 lei, cheltuieli de transport în

sumă de 5190,75 lei și alte cheltuieli legate de înștiințarea participanților, xerox în

mărime de 387,91 lei, în total suma de 23098,66 lei, precum și repararea

prejudiciului moral în sumă de 50000 lei. (vol. III, f,d, 161)

Prin hotărîrea din 24 iunie 2014 judecătoriei Bender s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de Asociația Vînătorilor din RM ”Vulturul” și cererea

reconvențională înaintată de Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură ”Tighina”.

Prin decizia din 01 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Asociația Obștească Asociația Vînătorilor din Republica Moldova

”Vulturul” și s-a menținut hotărîrea din 24 iunie 2014 a judecătoriei Bender.

La data de 25 ianuarie 2016 avocatul Grivneac Mihai, în interesele Asociației

Obștești Asociația Vînătorilor din RM ”Vulturul”, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd casarea hotărârilor instanțelor judecătorești cu

3

pronunțarea unei hotărîri noi conform căreia să fie recunoscut dreptul de proprietate

a recurentului asupra bunurilor imobile aflate în litigiu sau după caz, remiterea

pricinii la rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel nu a luat în considerare

proba prezentată, care confirmă cu certitudine, că bunurile imobile din litigiu

aparțineau cu drept de proprietate recurentului, care au fost înregistrate la 15.09.1998

în Registrul bunurilor imobile a Biroului de Inventariere Tehnică Căușeni în baza

Adeverinței de înregistrare a Statutului nr. 200 din 11.06.1993; a deciziei Primăriei

sat. Copanca, rl Căușeni nr. 10/3 din 07.10.1998 și a hotărârii Adunării Generale a

Societății din 1998.

Declară recurentul că, la 29.07.2003, același organ cadastral a radiat dreptul

recurentului asupra acestor clădiri și construcții și la indicația Guvernului RM,

conform alin. (3) a dispoziției nr. 112-d din 03.12.2002, le-a înregistrat după

întreprinderea nou formată - ÎESS „Talmaza”, adică aceste bunuri imobile au fost

trecute în folosul statului.

Consideră recurentul că, dobîndirea dreptului la proprietate, în cazul dat, s-a

efectuat contrar cerințelor art. 320 alin. (2) și (3) Cod civil, care stabilește modurile

de dobîndire a acestui drept, iar instanță de apel nu s-a expus asupra legalității

modului de dobîndire a dreptului de proprietate. Mai mult, din demersul Cancelariei

de Stat nr. 1903-697 din 11.09.2002 rezultă că, motiv de expropriere a servit

omiterea termenului de reînregistrare a recurentului prevăzut de art. 46 alin.(3) din

Legea cu privire la asociațiile obștești nr. 837-XIII din 17.05.1996, care prevede că,

asociațiile obștești care nu s-au reînregistrat în decursul unui an de la data intrării

în vigoare - 23.01.1998 a prezentei Legi pierd statutul de persoană juridică. Astfel,

după părerea Guvernului (Cancelariei de Stat), recurentul nu mai era persoană

juridică, ci era o asociație neformală de persoane particulare, iar patrimoniul ei a

rămas fără stăpîn și trebuia să treacă în folosul statului, la indicația Guvernului RM.

Precizează că înscrierea dreptului de proprietate a ÎESS „Talmaza” asupra

acestor bunuri imobile s-a efectuat în baza dispoziției Guvernului nr. 112-d din

03.12.2002 și a actului de predare din 14.04.2003, întocmit formal, numai datorită

faptului că asemenea document, în astfel de cazuri (reorganizarea sau lichidarea

persoanei juridice) este cerut în mod obligatoriu de către organul cadastral conform

art. 41 alin.(2) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25.02.1998.

Declară că, în acest act nu este indicată persoana care a predat bunurile imobile

ÎESS „Talmaza”. În opinia recurentului, această persoană nici nu putea fi indicată,

deoarece pînă la 29.07.2003 (data înregistrării noului proprietar), bunurile imobile

aparțineau Societății de Vînători Militari și dacă transmiterea lor se făcea în mod

legal, în acest act trebuia să fie inclus președintele Asociației Vînătorilor „Vulturul”

- Pemov Iurie.

Opinează recurentul că, actul de predare-primire în realitate demonstrează că

totul s-a făcut unilateral și nelegitim. La fel, ilegal este și alin. (3) al dispoziției

Guvernului RM nr. 112-d din 03.12.2002 prin care s-a dat indicație subalternului său

- organului cadastral să înregistreze dreptul de proprietate asupra acestor bunuri

imobile de către ÎESS „Talmaza”, ceia ce și s-a efectuat la 29.07.2003, cînd

recurentul era deja reînregistrat și își redobîndi-se dreptul de persoană juridică.

4

Consideră recurentul că, aceste circumstanțe, esențiale pentru soluționarea

corectă a cauzei date, nu au fost cercetate și elucidate pe deplin de către instanțele

de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia recurată la data de 01 decembrie

2015, iar recursul a fost declarat la 25 ianuarie 2016, ceea ce denotă că recursul a

fost declarat în termen.

Prin încheierea din 23 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție, completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art.442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificînd legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul

declarat de către avocatul Grivneac Mihai, în interesele Asociației Obștești Asociația

Vînătorilor din Republica Moldova „Vulturul”, și va menține hotărîrea primei

instanțe și decizia instanței de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Asociația Obștească

Asociația Vînătorilor din Republica Moldova „Vulturul” a solicitat revendicarea

bunurilor imobile de la Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură „Tighina”,

obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Căușeni de a înregistra bunurile imobile din

litigiu după Asociația Obștească Asociația Vînătorilor din Republica Moldova

„Vulturul”; încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

Totodată, Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură „Tighina”, prin cererea

reconvențională a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile.

Instanțele judecătorești, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns

la concluzia respingerii acțiunii inițiale și a cererii reconvenționale.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare

ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins din următoarele considerente.

În susținerea concluziei enunțate, se reține că pe parcursul judecării pricinii s-

a constatat că, la data de 04.02.1949 în satul Copanca, rl Căușeni a fost fondată

gospodăria cinegetică.

5

Prin Hotărârea Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești nr.111 din

04.02.1949, Consiliului Societății de Vînători Militari a regiunii Odessa i-au fost

transmise în gestiune terenuri pentru vânătoare situate în sat. Copanca, rl Căușeni.

În perioada anilor 1949-1998, pe o parte din aceste terenuri, de către vînătorii

militari, din mijloace financiare proprii au fost ridicate cîteva construcții, printre care

și două case de odihnă a vînătorilor, conform planului cadastral lit. „B” și lit. „V”,

casa locativă, conform planului cadastral lit. „G” și ospătărie, conform planului

cadastral lit. „A”.

De asemenea, Colegiul i-a considerare că prin Hotărîrea Guvernului RM nr.

902 din 10.07.2002 a fost creată Întreprinderea Experimentală Silvocinergetică de

Stat „Talmaza”.

La data de 29.07.2003 în baza dispoziției Guvernului RM din 112-9 din

03.12.2002 (f.d. 219, vol. II) și a actului de transmitere-primire din 14.04.2003 (f.d.

220, vol. II) a fost înregistrat dreptul de proprietate a Întreprinderii Experimentală

Silvocinergetică de Stat „Talmaza” asupra clădirilor și construcțiilor, înregistrate la

Biroul de Inventariere Tehnică Căușeni cu nr. 133 al dosarului de inventariere și

evaluare a bunurilor imobile din sat. Copanca, rl Căușeni și anume asupra ospătăriei,

conform planului cadastral lit. „A”, caselor de odihnă, conform planului cadastral

lit. „B” și lit. „V”, și a altor construcții (depozitul), fiindu-le atribuite numerele

cadastrale 7616200114.01, 7616200114.02, 7616200114.03, 7616200114.04,

ulterior acestea fiind substituite cu nr. cadastrale 7161141161.01 (conform planului

cadastral lit. „A”), 7161141161.02 (conform planului cadastral lit. „B”),

7161141161.03 (conform planului cadastral lit. „V”), 7161141161.04 (conform

planului cadastral depozit).

Astfel, Colegiul reține că conform Registrului bunurilor imobile, dreptul de

proprietate asupra bunurilor imobile din litigiu aparține Întreprinderii Experimentală

Silvocinergetică de Stat „Talmaza” anume în baza dispoziției Guvernului RM din

112-9 din 03.12.2002.

În atare circumstanțe, Colegiul decelează că fiind justă abordarea instanței de

apel că Asociația Obștească Asociația Vînătorilor din Republica Moldova

„Vulturul” nefiind proprietarul bunurilor imobile nu poate solicita revendicarea lor.

Ori, nu se poate cere restituirea unor bunuri care de fapt nu aparțin.

Mai mult ca atît, Asociația Obștească Asociația Vînătorilor din Republica

Moldova „Vulturul” nu poate înainta acțiune în revendicare împotriva Întreprinderii

de Stat pentru Silvicultură „Tighina”, deoarece nici aceasta nu poate avea calitate de

pîrît, din motiv că nu este posesorul bunurilor imobile solicitate de a fi revendicate,

ultimele, după cum a indicat însuși reclamantul, se s-au aflat și se află în posesia

reclamantului.

Respectiv, Colegiul indică că instanțele de judecată inferioare corect au stabilit

că reclamantul nu poate solicita revendicarea bunurilor imobile atît timp cît

reclamantul nu este proprietarul lor, mai mult că bunurile imobile niciodată nici nu

au ieșit din posesia reclamantului.

Colegiul menționează că instanțele de judecată corect au aplicat la judecarea

speței prevederile art.123 alin.(2) CPC, conform cărora, faptele stabilite printr-o

hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în

6

instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru instanța

care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane.

Colegiul a stabilit că Asociația Obștească Asociația Vînătorilor din Republica

Moldova „Vulturul” nefiind de acord cu dispoziția Guvernului RM din 112-9 din

03.12.2002, prin care dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile din litigiu a

fost înregistrat după Întreprinderea Experimentală Silvocinergetică de Stat

„Talmaza”, a contestat-o în instanța de judecată în ordinea contenciosului

administrativ.

Prin încheierea din 17 iulie 2006 a Curții Supreme de Justiție (vol. III, f.d.128),

cererea de chemare în judecată a Asociației Obștești Asociația Vînătorilor din

Republica Moldova „Vulturul” a fost scoasă de pe rol.

Ulterior, Asociația Obștească Asociația Vînătorilor din Republica Moldova

„Vulturul” a mai contestat dispoziția Guvernului RM din 112-9 din 03.12.2002

depunînd cerere de chemare în judecată în judecătoria Bender.

Pe parcursul judecării pricinii, reclamantul a renunțat la cerința înaintată și

instanța de judecată, prin încheierea din 01 aprilie 2014, a încetat procesul civil

(vol.III, f.d.89-90).

Astfel, la moment, actul administrativ în baza căruia Întreprinderea

Experimentală Silvocinergetică de Stat „Talmaza” a înregistrat dreptul de

proprietate asupra bunurilor în litigiu este în vigoare și produce efecte juridice,

inclusiv și pentru reclamant.

De asemenea, Colegiul menționează că, Asociația Obștească Asociația

Vînătorilor din Republica Moldova „Vulturul” a mai depus în instanța de judecată o

acțiune prin care a solicitat radierea din registrul bunurilor imobile a înscrierii

privind dreptul de proprietate a Întreprinderii Experimentale Silvocinergetică de Stat

„Talmaza” asupra bunurilor imobile în litigiu.

Prin hotărîrea din 01 decembrie 2014 a Judecătoriei Căușeni acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia din 07 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost menținută

hotărîrea din 01 decembrie 2014 a Judecătoriei Căușeni.

Prin încheierea din 23 septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Asociația Obștească Asociația Vînătorilor din Republica Moldova

„Vulturul” a fost recunoscut ca fiind inadmisibil.

Respectiv, Colegiul relevă că, la moment s-a stabilit cu certitudine că atît actul

de împroprietărire - dispoziția Guvernului RM din 112-9 din 03.12.2002, cît și

înregistrarea dreptului de proprietate a Întreprinderii Experimentale Silvocinergetică

de Stat „Talmaza” sunt în vigoare, în acest sens existând hotărâri judecătorești.

Ca consecință, instanțele de judecată corect au concluzionat că nu există nici

un temei legal pentru a înregistra dreptul de proprietate al reclamantului asupra

bunurilor imobile în litigiu, atît timp cît este în vigoare titlul de proprietate asupra

acestor bunuri a Întreprinderii Experimentale Silvocinergetică de Stat „Talmaza”,

precum și acest titlu este înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

Răsturnarea puterii lucrului judecat, printr-o reluare a judecării într-o nouă

acțiune între părți, determină o instabilitate a raporturilor juridice civile, care odată

7

stabilite printr-o hotărîre judecătorească cu caracter irevocabil, intră în sfera

raporturilor de ordine publică, pe care părțile nu o pot modifica nici în situația în

care ar exista acordul lor.

La acest capitol, Colegiul ține a invoca și practica CtEDO, care consideră că

anularea unei decizii definitive, situație existentă în speța dată, ar încălca art. 6 din

Convenție, din motiv că anularea unei decizii definitive este contrară principiului

securității raporturilor juridice (cauza Popov 2 vs Moldova din 06.12.2005 nr.

19960/04; cauza Roșca vs Moldova din 22.03.2009 nr. 6267/02)

Astfel, Colegiul reține ca întemeiată concluzia instanțelor judecătorești în

vederea respingerii cerințelor Asociației Obștești Asociația Vînătorilor din

Republica Moldova „Vulturul” privind revendicarea imobilelor în litigiu din

proprietatea nelegitimă a Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură „Tighina” și

înregistrarea dreptului de proprietate a Asociației Obștești Asociația Vînătorilor din

Republica Moldova „Vulturul” asupra bunurilor imobile în litigiu. Ori, atunci cînd

instanțele judecătorești au dat o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor nu

mai poate fi pusă în discuție.

Astfel, instanța de recurs conchide că argumentele recurentului expuse în

cererea de recurs sînt declarative și nu pot servi drept temei de admitere a acestuia.

În consecință se constată că instanțele de judecată examinând prezenta cauză s-

au expus asupra tuturor aspectelor juridice la probele administrate și corect au ajuns

la concluzia ilegalității acțiunilor înaintate de Asociația Obștească Asociația

Vînătorilor din Republica Moldova „Vulturul” și de Întreprinderea de Stat pentru

Silvicultură “Tighina”, astfel că toate criticele formulate în recurs sînt nejustificate.

Distinct de cele enunțate, se reține că hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare

sînt adoptate în limitele competenței sale, cu aplicarea corectă a legii materiale care

guvernează raportul juridic litigios, având la bază cumulul de probe, care au fost

administrate cu respectarea normelor de drept procedural.

În asemenea împrejurări și având în vedere faptul că actele judecătoresc emis

de către instanțele judecătorești sînt întemeiate și legale, iar temeiurile invocate de

către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către avocatul Grivneac Mihai, în interesele

Asociației Obștești Asociația Vînătorilor din Republica Moldova „Vulturul”.

Se menține hotărîrea din 24 iunie 2014 judecătoriei Bender și decizia din 01

decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare de

judecată înaintată de Asociația Obștească Asociația Vînătorilor din Republica

Moldova „Vulturul” împotriva Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură „Tighina”

cu privire la revendicarea bunurilor imobile, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial

Căușeni la înregistrarea bunurilor imobile, încasarea prejudiciului moral și a

8

cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională depusă de Întreprinderea de

Stat pentru Silvicultură „Tighina” împotriva Asociației Obștești Asociația

Vînătorilor din Republica Moldova „Vulturul” cu privire la recunoașterea dreptului

de proprietate asupra bunurilor imobile.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

9