2ra-1611/16 — repararea prejudiciului moral

2ra-1611/16 — repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2ra-1611/16

prima instanță – L. Lupașco

instanța de apel – N. Cernat, L.Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dorel

Țurcan,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă Dorel Țurcan

împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor, intervenienți accesorii

Procuratura Generală, Centrul Național Anticorupție, Procuratura Anticorupție privind

încasarea prejudiciului moral și material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016 prin care s-a

respins apelul declarat de Țurcan Dorel și s-a menținut fără modificări hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 aprilie 2015,

c o n s t a t ă:

La 16 aprilie 2010 Dorel Țurcan a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Ministerului Finanțelor prin care a solicitat încasarea din contul

Ministerului Finanțelor în contul lui Țurcan Dorel a sumei de 25 000 000 lei cu tilul

de prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 12 octombrie 2005

Direcția Generală Urmărire Penală a Centrului pentru Combaterea Crimelor

Economice și Corupție, ofițer de urmărire penală, Bogdan Zumbreanu a dispus

începerea urmăririi penală în privința sa în temeiul art. 333 alin. (3) a Cod penal.

La 12 octombrie 2005 a fost reținut în calitate de bănuit, pecheziționat, filmat

continuu de cîteva camere de filmat, iar materialul respectiv, timp de o lună de zile, de

cinci ori pe zi a fost emis de către toate posturile de televiziune din țară ca material

demonstrativ al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției (după

reformare Centrul național Anticorupție) cum Centrul luptă cu corupția.

La momentul reținerii a declarat că este nevinovat, iar suma de bani în mărime

de 15 000 dolari SUA ridicați de la reclamant este o datoriei a lui Nichifor Adrian,

către reclamant, fapt confirmat prin recipisă.

În continuare, timp de 12 luni de zile – pe durata anchetei preventive și

judiciare a fost menținut în penitenciarul Centrului pentru combaterea crimelor

economice și corupției și cel din str. Bernardazzi.

Pe parcursul respectiv din cauza condițiilor inumane din penitenciar s-a

îmbolnăvit grav, fapt confirmat de către o comisie autoritară de medici profesori-

academici, dar și în rezultatul mediatizării pe larg în presă, la toate posturile de radio

și televiziune – fapta sa criminală și corupția.

Materialele filmate de către Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și

Corupție și puse la dispoziția posturilor de televiziune naționale și private sunt o

formă de ponegreală, ca un adevăr absolut despre fapta sa criminală. Era comentat și

echivalat cu un inculpat care deja își ispășește pedeapsa.

În consecință, majoritatea prietenilor, colegilor s-au dezis de reclamant și de

familia sa, multe rude, chiar l-au plasat pe linia de persoană social-periculoasă,

consătenii din s. Cuborta, r-nul Sîngerei l-au plasat pe treapta bandiților, fapta care la

umilit și îl umilește și în prezent pentru că satul său este parte a țării sale în care

reputația și onoarea sa, locul și rangul său, contează mai mult decît toate. Mai mult,

majoritatea foștilor clienți pe multe dosare civile și penale – nu mai solicită serviciile

sale de avocat și se stăruie să-l evite.

De facto, practica sa de avocat de zeci de ani, reputația și numele pe care l-a

onorat cu anii s-au pomenit dezonorate pentru o bună parte a vieții – deacum înainte.

De asemenea, a menționat că, chiar dacă Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a emis 2 hotărîri de condamanre a Republicii Moldova pentru felul cum a fost

tratat în timpul anchetei, instanța de judecată la considerat nevinovat, onoare și

demnitatea sa au rămas călcate în picioare și nu mai poate fi restabilită de nici de către

o instanță de judecată.

Prin încheierea din 14 mai 2010 emisă de Judecătoria Centru, mun. Chișinău,

cauza civilă a fost strămutată spre examinare în fond la Judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău conform competenței teritoriale (Vol. I, f.d. 30).

Prin încheierea din 26 noiembrie 2010 a fost introdus în proces, în calitate de

intervenient accesoriu de partea pîrîtului Procuratura Generală (Vol. I, f.d. 43).

Prin încheierea din 24 martie 2011 a fost introdus în proces, în calitate de

intervenient accesoriu de partea pîrîtului Centrul pentru Combaterea Crimelor

Economice și Corupției (Vol. I, f.d. 90).

În cadrul examinării cauzei civile, Dorel Țurcanu a depus cerere împotriva

Ministerului Finanțelor, Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura

Generală, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției privind

concretizarea revendicărilor din cererea de chemare în judecată prin care a solicitat

încasarea din contul Ministerului Justiției cu titlul de prejudiciu moral suma de

24 740 000 lei cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală cu încălcarea flagrantă

a drepturilor garantate de Constituție și Convenția europeană pentru protecția

drepturilor omului (Vol. I, f.d. 189-196).

În motivarea cererii pe lîngă cele relatate în cererea de chemare în judecată

inițială a indicat că, prin încheierea din 14 octombrie 2005 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău în privința reclamantului a fost aplicată măsura preventivă sub formă

de arest și eliberat mandat de arest pe un termen de 10 zile.

Termenul arestării preventive a fost prelungit de mai multe ori pînă la 28

septembrie 2006. Acest fapt a fost constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului prin hotărîrea din 23 octombrie 2007 pronunțată în cauza Țurcan și Țurcan

împotriva Moldovei și hotărîrea din 27 noiembrie 2007 pronunțată în cauza Țurcan

împotriva Moldovei.

Prin ordonanțele procurorului Procuraturii Generale, A. Russu din 22 octombrie

2005 și 08 februarie 2006 a fost pus sub învinuire în baza art. 45 alin. (1), art. 27 și

art. 333 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 03 aprilie 2009 procesul

privind învinuire lui Țurcan Dorel în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 333 alin.

(3) Cod penal a fost încetat în legătură cu existența circumstanțelor care exclud

pornirea urmăririi penale și tragerii la răspundere penală.

În partea descriptivă a senținței, instanța de judecată a motivat încetarea

procesului penal din motivul că fapta incriminată nu constituie infracțiune.

Astfel urmărirea penală în privința recurentului a durat 3 ani, 5 luni și 22 de zile

(de la 12 octombrie 2005 pînă la 03 aprilie 2009).

Timp de 11 luni recurentul s-a aflat ilegal în arest și deținut în condiții inumane

și degradante. Acest fapt a fost confirmat de către Curtea Europenă a Drepturilor

Omului.

De asemena, a invocat că, începînd cu 28 septembrie 2006 și pînă la 03 aprilie

2009 recurentul s-a aflat ilegal sub măsură preventivă de obligația de a nu părăsi

localitatea, prin ce a fost lipsit de dreptul la libera circulație garantat de art. 33 din

Consituție.

Suferințele și umilirile pe care le-a suportat pe parcursul a 3 ani, 5 luni și 22

zile sunt imposibil în total de înlăturat și le va simți în continuare pe tot parcursul

vieții. Însă, ele pot fi atenuate printr-o compensație bănească în sumă de 25 000 000

lei.

Curtea Europenaă a Drepturilor Omului în hotărîrea din 23 octombrie 2007 și

din 27 noiembrie 2007 pronunțate în cauzele Țurcan și Țurcan împotriva Moldovei și

respectiv Țurcan împotriva Moldovei i-a acordat prejudiciul moral în valoare de 4 000

euro și 9 000 euro, în total suma de 13 000 euro, care constituie în valută națională

260 000 lei.

De aceea, pentru suferințele și umilirile pe care le-a suferit prin atragerea la

răspundere penală și aflarea ilegală în calitate de bănuit, învinuit și inculpat pe

parcursul a 3 ani, 5 luni și 22 zile solicită recuperarea prejudiciului moral prin plata

unei compensații bănești în sumă de 24 740 000 lei (25 000 000 – 260 000 =

24 740 000 lei).

La 24 noiembrie 2014 Dorel Țurcanu a depus cerere suplimentară împotriva

Ministerului Finanțelor, Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura

Generală, Centrul pentru combaterea Crimelor Economice și Corupției prin care a

solicitat încasarea din contul Minsterului Finanțelor, Minsterului Justiției în beneficiul

lui Dorel Țurcan a prejudiciului moral în sumă de 24 740 000 lei cauzat prin atragerea

ilegală la răspundere penală cu încălcarea flagrantă a drepturilor omului (Vol. II,

f.d.4-11).

Prin cererea suplimentară din 16 ianuarie 2015 depusă împotriva Ministerului

Finanțelor, Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală,

Procuratura Anticorupție prin care a solicitat încasarea din contul pîrîților în contul

reclamantului a sumei de 15 000 dolari SUA cu statut de recuperare a prejudiciului

material comis de către instanța de judecată.

În motivarea prezentei cereri a indicat că, în urma acțiunilor ilegale a organelor

de drep i-a fost cauzat un prejudiciu material în valoare de 15 000 dolari SUA.

Prejudiciul de 15 000 dolari SUA reiese din ridicarea la momentul reținerii a

sumei respective, care ulterior a fost recunoscută ca corp delicit și trecută în beneficiul

statului prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Totodată a relatat că, procurorul Tumuruc Marcel, a solicitat încetarea

procesului penal pornit în privința lui Dorel Țurcan, stabilindu-se inexistența

tentativei luării de mită și existență unui contract de împrumut între Adrian Nichifor și

Dorel Țurcan, expus într-o recipisă de împrumut și semnată de părți.

Banii în cauză, 15 000 dolari SUA, transmiși recurentului de către Adrian

Nichifor erau și sunt banii care dînsul i-a datorat lui Dorel Țurcan, în baza

contractului de împrumut și contractului de asistență juridică.

Instanța de judecată a constatat existența unor tranzacții civile de împrumut,

confirmate printr-o recipisă și un contract de asistență juridică, semnate de părți.

Astfel, consideră că instanța de judecată Buiucani, nelegitim a dispus

transmiterea banilor în sumă de 15 000 dolari SUA în beneficiul statului, bani, care în

fapt și în drept, îi aparțineau lui Țurcan Dorel (Vol. II, f.d. 51-53).

Prin hotărîrea din 16 aprilie 2015 Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău a respins

ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Dorel Țurcan împotriva

Ministerului Finanțelor, Minsterului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura

Generală, Centrul Național Anticorupție (Centrul pentru Combaterea Crimelor

Economice și Corupției), Procuratura Anticorupție cu privire la încasarea

prejudiciului moral (Vol. II, f.d. 103-112).

Nefiind deacord cu hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 aprilie

2015, Dorel Țurcan a depus la 06 mai 2016, ulterior la 23 iunie 2015 apel împotriva

hotărîrei Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 aprilie 2015 prin care a solicitat

casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 aprilie 2015,

emiterea unei noi hotărîri și încasarea din contul pîrîților în favoarea lui Țurcan Dorel

a prejudiciului moral în sumă de 24 700 000 lei și a prejudiciului material în sumă de

15 000 dolari SUA (Vol. II, f.d.118, 131-135).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016 s-a respins apelul

declarat de Țurcanu Dorel și s-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 16 aprilie 2015 (Vol. II, f.d.175-178).

Nefiind deacord cu Decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, la 05

mai 2016, Dorel Țurcan a depus recurs prin care a solicitat casarea integrală a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016 și a hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 16 aprilie 2015 cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie încasat

din contul intimaților în beneficiul recurentului a prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procurorului și ale instanțelor

judecătorești în mărime de 24 700 000 lei și a prejudiciului material în valoare de

15 000 dolari SUA.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel a aplicat și

interpretat în mod eronat legea, iar conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă

acest fapt este temei de a declara recurs.

Consideră, recurentul că instanța de apel a interpretat eronat normele din Legea

nr. 1545 din 25 februarie 1998, cît și cele din Codul de procedură penală. Atît instanța

de fond cît și instanța de apel eronat au constatat că sentința din 03 aprilie 2009 nu îi

oferă dreptul la reabilitare.

În sentința din 03 aprilie 2009 este expres constatat faptul că între Țurcan Dorel

și Nichifor Adrian au existat relații civile de împrumut în sumă de 15 000 dolari SUA,

care au fost ridicați de la recurent și recunoscuți ca corpuri delicte. Conform recipisei

Andrian Nichifor a confirmat faptul că a primit în datorie suma de 15 800 dolari SUA.

Tot prin sentința dată s-a mai constatat și existența relațiilor civile de acordare a

asistenței juridice, dintre recurent și societatea cu răspundere limitată ”Lanvitr”, în

baza contractului în sumă de 15 000 dolari SUA.

Instanța penală a stabilit cu certitudine că în acțiunile lui Țurcan Dorel nu există

semnele componenței de infracțiune prevăzut de art. 333 alin. (3) Cod penal deoarece

au existat relații civile.

De asemenea, procurorul a renunțat la învinuire, însă renunțarea a fost evazivă

solicitînd recalificarea faptei din art. 42, 333 alin (3) Cod penal în art. 333 alin. (1)

Cod penal. Instanța de judecată nu a recalificat fapta dar a admis demersul și a încetat

urmărirea penală.

Anume din cauza învinuirii înaintate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 27, 333 alin. (3) Cod penal a avut de suferit pe toată durata urmăririi penale cît și a

judecătorii cauzei ceea ce i-a cuzat un prejudiciu moral și material.

Curtea de Apel Chișinău în Decizia din 01 martie 2016 nu a aplicat

corespunzător art. 275 Cod de procedura penală cît și art. 6 lit. b) Legea nr. 1545 din

25 februarie 1998.

Instanța de apel cît și instanța de fond nu s-au expus în nici un mod asupra

prejudiciului material care i-a fost cauzat recurentului în sumă de 15 000 dolari SUA.

Este eronată și concluzia instanței cu privire la repararea prejudiciului material

pentru aceeași faptă care a fost despăgubit în urma emiterii Hotărîrilor din 23

octombrie 2007 și din 27 noiembrie 2007 de către Curtea Europenaă a Drepturilor

Omului.

De asemenea, a relevat că, instanța de fond cît și instanța de apel eronat au

constatat că mediatizarea intensivă a atragerii la răspundere penală a recurentului nu

se datorează Centrului Național Anticorupție, în timp ce pe pagina oficială a acestuia

era plasat un comunicat în acest sens (f.d. 180-188).

La 24 iunie 2016 Ministerul Finanțelor a depus referință la cererea de recurs

depusă de Țurcan Dorel prin care a solicitat respingerea cererii de recurs delarată de

recurentul Dorel Țurcan, drept inadmisibilă sau neîntemeiată și nefondată.

În motivare au indicat că, atît instanța de fond cît și instanța de apel corect au

constatat că recurentul nu cade sub incidența art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie

1998 și procesul penal în privința lui Dorel Țurcan a fost încetat fără a fi ultimul

reabilitat.

Cît privește relatarea recurentului, precum că instanțele ierarhic inferioare nu s-

au expus asupra pretinsului prejudiciu material cauzat prin ridicarea sumei de 15 000

dolari SUA și facerea acesteia venit la stat, au relevat că sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 03 aprilie 2009 este irevocabilă și are valoarea unui lucru

judecat.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 01 martie 2016. Potrivit

scrisorii nr. 15687 copia deciziei a fost expediată părților la 02 martie 2016, însă la

materialele cauzei nu este dovada recepționării acesteia de către părți. Cererea de

recurs a fost depusă la 05 mai 2016, respectiv, recursul se consideră depus în termenul

prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat

în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează

că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor

de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că aceste

argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Dorel Țurcan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Dorel Țurcan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Copia corespunde originalului Dumitru Mardari