3ra-1018/16 — recunoașterea nulității actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-1018/16

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: D. Dulghieru

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

Î N C H E I E R E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Ala Cobăneanu

judecătorii: Ion Druță, Nicolae Craiu

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Burciu Vitalie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Burciu,

Vladimir Liubarschii, Ecaterina Stîngaci, Constantin Curnic, Mihail Golștein și

Măria Frunze împotriva ÎMGFL nr.14, ÎM „Infocom", SA „Termoelectrica" și Ion

Bătrînu cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, prin care a fost

respinsă cererea de apel și cererea de recurs declarate de Burciu Vitalie, și

menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 octombrie 2015

și încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015 privind

respingerea observațiilor asupra procesului verbal al ședinței de judecată,

c o n s t a t ă :

La data de 16.07.2013, Vitalie Burciu, Vladimir Liubarschii, Ecaterina

Stîngaci, Constantin Curnic, Mihail Golștein și Măria Frunze s-au adresat cu cerere

de chemare în judecată către ÎMGFL nr.14, ÎM „Infocom", SA „Termoelectrica",

succesor în drepturi al SA „Termocom", și Ion Bătrînu, privind contestarea actelor

administrative.

În motivarea acțiunii au indicat că, reprezentanții ÎMGFL- 14 ilegal au

întocmit actul din 01.02.2012 potrivit căruia apartamentul nr.5 din str. Ion Creangă

16/1, mun. Chișinău care aparține locatarului Ion Bătrînu a fost debranșat total de

la agentul termic.

Relevă că, debranșarea acestui apartament de la agentul termic nu a avut loc

și, totodată, responsabilii din cadrul ÎNGFL-14 intenționat au micșorat suprafața

apartamentului în calculele efectuate.

Afirmă că, locatarul apartamentul, Ion Bătrînu, utilizează agentul termic în

proporție de 100%, însă nu achită plata cuvenită și, în condițiile în care s-a indicat

eronat suprafața apartamentului, nejustificat achită o plată micșorată.

Menționează că, la 19.03.2013 s-au adresat cu cerere prealabilă către ÎMGFL-

14, ÎM „Infocom" și SA „Termocom", solicitând examinarea litigiului pe cale

extrajudiciară.

Indică că, la 30.06.2013 și 17.06.2013 după solicitarea repetată au recepționat

răspunsurile de la SA „Termocom" și de la ÎMGFL-14 la petițiile adresate anterior.

Afirmă că, răspunsul de la ÎMGFL-14 la recepționat la data de 17.06.2013,

astfel, cererea de chemare în judecată au depus în termenul prevăzut de Legea

contenciosului administrativ, la data de 16.07.2013.

Solicită repunerea în termen a cererii de chemare în judecată; anularea

răspunsurilor SA „Termocom" cu nr.79/2223 din 08.04.2013, a ÎM „Infocom" cu

nr.787 din 23.03.2013 și ÎMGFL-14 cu nr.01-21 din 03.04.2013; recunoașterea

nulității actelor din 04.01.2011 și 01.02.2012 întocmite de ÎMGFL-14;

recunoașterea nulității recalculului pentru luna februarie 2011 efectuat de către

ÎMGFL-14; recunoașterea nulității listei consumatorilor gestionați de ÎMGFL-14;

recunoașterea nulității calculelor ÎM „Infocom" și ÎMGFL-14 cu privire la energia

termică utilizată pentru perioada din februarie 2011 până la zi; restabilirea

debranșării apartamentului nr.5 din str. Ion Creangă 16/1, mun. Chișinău; obligarea

ÎM „Infocom" și ÎMGFL-14 de a efectua recalculul cu privire la energia termică

utilizată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 22.10.2015 cererea de chemare în

judecată a fost respinsă ca fiind tardivă.

La 04.11.2015, Vitalie Burciu a depus observații asupra procesului verbal al

ședinței de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 09.11.2015 au fost respinse

observațiile lui Vitalie Burciu.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, a fost respinsă

cererea de apel și cererea de recurs declarate de Burciu Vitalie.

S-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 octombrie

2015 și încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015

privind respingerea observațiilor asupra procesului verbal al ședinței de judecată.

La 29 aprilie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Burciu

Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016 și hotărârii Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 22 octombrie 2015, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În susținerea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare au

interpretat în mod eronat legea, precum și au apreciat arbitrar circumstanțele

pricinii.

Afirmă că, hotărârea în cauză denotă vădită tendința, exprimată prin

încălcarea flagrantă a prevederilor legale, aplicarea eronată a acestora, depășirea de

către instanțele ierarhic inferioare ale mandatului său la judecarea acțiunii,

formarea unei atitudini preconceput defavorabile împotriva recurentului și

favorabile intimatului.

Menționează că, atât prima instanță, cât și instanța de apel, eronat au stabilit

faptul respingerii acțiunii, ca fiind depusă în afara termenului de prescripție

limitându-se numai la expunerea pur declarativă a conținutului art. 25 Legea

contenciosului administrativ, pe când acest articol nefiind corelat, în genere, cu

situația de fapt și de drept din speță și cu temeiul respingerii acțiunii.

Ca urmare remarcă faptul că, i-au fost încălcate esențial dreptul la un proces

echitabil, care este unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului și

prevede că, orice persoană are dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs

efectiv, adică orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de

Convenția Europeană pentru apărare drepturilor omului și a libertăților

fundamentale au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe

naționale (p. 1 art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și

a declarat recursul la 29 aprilie 2016 împotriva deciziei instanței de apel din

01 martie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Burciu Vitalie, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

contestate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Burciu Vitalie, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Burciu Vitalie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

D i s p u n e:

Recursul declarat de Burciu Vitalie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu