2rac-241/16 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Criucicova dosarul nr.2rac-241/16

instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L.Bulgac

Î N C H E I E R E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea Mixtă „Moldcell” Societate pe Acțiuni,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte

„Moldcell” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Vigi”

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vigi”, casată hotărîrea

Judecătoriei Călărași din 05 august 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a

fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 30 iunie 2015, IM „Moldcell” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Vigi” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 04 martie 2013, în calitate de

operator, a încheiat cu SRL „Vigi”, în calitate de abonat, contractul de abonament și

acordul suplimentar prin care a transmis în proprietatea abonatului telefoane mobile.

Indică reclamantul că în baza contractului menționat s-a obligat să presteze

abonatului servicii de telefonie mobilă, iar conform acordurilor suplimentare a

transmis în proprietatea abonatului 20 de telefoane mobile de model Samsung 1200

cu abonament lunar de 50 lei timp de 12 luni, iar abonatul s-a obligat să achite suma

abonamentului lunar în termenul stabilit conform condițiilor expuse în acordurile

suplimentare.

Menționează că conform pct. 4 din Acordurile suplimentare abonatul este

obligat să utilizeze serviciile furnizorului și să mențină statutul activ al numărului

abonatului pentru toată perioada activă obligatorie de utilizare a serviciilor

furnizorului, iar conform pct. 7, abonatul s-a obligat să reîncarce contul numărului și

să asigure prezența pe cont a mijloacelor bănești suficiente pentru asigurarea achitării

abonamentul lunar tuturor plăților stabilite.

Totodată, prin pct. 11 din Acordurile suplimentare a fost stabilită calcularea de

către operator a unei penalități în mărime de 0,5% pentru fiecare zi de întîrziere dar

nu mai mult de 100 zile.

Indică reclamantul că întrucît obligația de achitare a abonamentului lunar nu a

fost respectată, iar valoarea contului numărului de telefon a devenit negativă a

suspendat prestarea serviciilor de telefonie mobilă, fapt despre care a înștiințat

abonatul prin reclamație pentru număr de telefon de nenumărate ori.

Susține că dovada prestării serviciilor de către furnizor se confirmă prin factura

nr. 1 din 17 februarie 2015 la care s-a format datoria 7 800 lei, iar în temeiul pct. 11

din Acordurile suplimentare, penalitatea pentru întîrziere constituie 3 900 lei

respectiv, datoria debitorului față de creditor constituie 11 700 lei ce se confirmă prin

facturile fiscale.

Concomitent indică că la data de 18 iunie 2015 a înștiințat pîrîtul despre datoria

acumulată ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale și obligația stingerii

datoriei formate, însă careva măsuri în acest sens nu au fost întreprinse.

Solicită, încasarea din contul SRL „Vigi” în beneficiul ÎM „Moldcell” SA

datoria în mărime de 11 700 lei și cheltuielile de judecată inclusiv, cheltuielile pentru

asistența juridică în mărime sumă de 1 500 lei și cheltuielile pentru plata taxei de stat

în sumă de 425 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 05 august 2015 acțiunea a fost admisă,

fiind încasat din contul SRL „Vigi” în beneficiul ÎM „Moldcell” SA datoria în

mărime de 7800 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 3 900 lei, cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 1 500 lei și taxa de stat achitată la depunerea cererii în

mărime de 425 lei, iar în total suma de 13 625 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 a fost admis apelul

declarat de SRL „Vigi”, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin

care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În favoarea concluziei enunțate instanța de apel cu referire la contractul de

abonament încheiat la data de 03 martie 2013, între ÎM „Moldcell” SRL și SRL

„Vigi” și Acordurile suplimentare pentru abonații Moldcell privind achiziționarea de

20 telefoane mobile Nokia 1288 la un preț special și prestarea serviciilor de telefonie

mobilă în baza căruia abonatul SRL „Vigi” a acceptat un pachet de abonament lunar

de 50 lei pentru o perioadă activă de 12 luni, și a stabilit că contactul și Acordurile

suplimentare au fost încheiate pe o perioadă de 12 luni de zile, iar valabilitatea

acestora a expirat la data de 04 martie 2014.

Astfel, instanța de apel a reținut că facturile fiscale: nr. nr. MM5324583 din

31 martie 2013, MM5582307 din 30 aprilie 2013, MM5814656 din 31 mai 2013 și

MM5839923 din 30 iunie 2013 înaintate spre plată abonatului în perioada martie-

iunie 2013, cu suma de 1000 lei fiecare au fost achitate de către abonat, iar în

perioada iulie-august, facturi fiscale nu au fost emise întrucît serviciile de telefonie nu

au fost utilizate din motive ce nu pot fi imputate SRL „Vigi”.

La fel, instanța a remarcat că facturile fiscale nr. nr. MM5864326 din 01

septembrie 2013, MM5888489 din 03 septembrie 2013, MM5913445 din 30

septembrie 2013 și MM5940814 din 31 octombrie 2013 prezentate spre plată pentru

perioada septembrie-octombrie, nu au fost achitate de abonat deoarece părțile au

constatat de comun acord că serviciile nu au fost oferite, fapt ce se confirmă și prin

Extrasul din contul nr. 3Z1909 din 31 noiembrie 2013.

Iar, cu referire la factura nr. MM 6064466 din 31 martie 2014, instanța de apel

a conchis că contractul de abonament și Acordurile suplimentare la contract au

expirat la data de 04 martie 2014, și nu au fost prelungite de către părțile contractante,

iar la data încheierii raportului obligațional SRL „Vigi” nu avea careva datorii față de

ÎM „Moldcell” SRL.

Totodată, instanța de apel a respins ca lipsită de temei factura din 17 februarie

2015, în baza căreia ÎM „Moldcell” SA solicită încasarea datoriei în mărime de 7 800

lei, remarcînd că factura dată nu conține date caracteristice unei facturi, iar din

conținutul acesteia nu rezultă originea datoriei, iar în cadrul examinării cauzei

instanței nu i-a fost prezentat detaliat proveniența acestei datorii.

La 06 mai 2016, ÎM „Moldcell” SA a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat motivele de fapt ale cauzei menționate în

cererea de chemare în judecată, invocînd că decizia instanței de apel este eronată,

contravine circumstanțelor de fapt ale cauzei și rezultă din interpretarea greșită a

prevederilor contractuale și legale.

Astfel, indică că instanța de apel eronat a reținut factura MM 6064466 din 31

martie 2014 și nejustificat a stabilit inexistența datoriei SRL „Vigi” față de ÎM

„Moldcell” SRL.

Mai menționează că decizia instanței de apel este neîntemeiată întrucît

începutul raporturilor contractuale a constituit campania de Promoție (oferta) prin

care SRL ,,Vigi” a procurat 20 telefoane mobile la prețul de 50 lei abonament lunar,

iar în perioada Campanii Promoționale abonatul este obligat să mențină statutul activ

și să achite lunar cîte 50 lei pentru fiecare dispozitiv timp de 12 luni.

Or, acceptînd oferta ÎM „Moldcell” SRL în baza contractului de abonament din

04 martie 2013 și Acordurilor suplimentare SRL „Vigi” s-a obligat să achite suma

abonamentului lunar în termenul stabilit și conform condițiilor Acordurilor

suplimentare, însă necătînd la faptul că în perioada 31 martie 2013 - 31 octombrie

2013 în adresa SRL „Vigi” au fost expediate facturi de plată în sumă totală de 8 000

lei, abonatul a achitat doar la data de 15 mai 2013 suma de 2 000 lei și la data de 26

iunie 2013 suma de 1000 lei, diferența fiind achitată după suspendarea serviciilor de

telefonie la 02 septembrie 2014 și expedierea somărilor de plată.

Totodată, cu referire la datoria în mărime de 7800 lei și formarea acesteia

atenționează că pct. 11 din Acordul suplimentar indica că părțile răspund pentru

neexecutarea obligațiilor sale contractuale fără restricții, nu doar daca există dolul

(intenția) sau culpa (imprudența sau neglijența). În cazul în care abonatul refuză

executarea Acordului, solicitînd rezilierea și/sau în caz de nemenținere a statutului

activ al numărului GSM înainte de expirarea perioadei active obligatorie de utilizare

a serviciilor operatorului, abonatul este obligat să compenseze cheltuielile suportate

în cadrul prezentei Campanii, precum și opțiunea Planului Tarifar utilizat și solicitat

de Abonat conform prezentului Acord stabilit.

Însă, SRL „Vigi” nu a respectat obligațiunile contractuale prevăzute de pct. 11

din care motiv i-a fost înaintată spre plată suma de 7 800 lei ce constituie prejudiciul

cauzat prin neexecutarea obligației.

Cît privește factura din 31 martie 2014 cu suma de 120 lei, indică că consultînd

procesul-verbal de deconectare este clară dispoziția suplimentară de 50 lei și 70,54

lei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 06 mai 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către IM „Moldcell” SA este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către IM „Moldcell” SA nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către IM „Moldcell” SA asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către IM „Moldcell” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Moldcell” Societate pe

Acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță