2ra-2270/17 — încasarea datoriei

2ra-2270/17 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: O. Ciumaș dosarul nr. 2ra-2270/17

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

28 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul întreprinderii mixte „Moldcell” societate pe acțiuni, avocatul Natalia

Covaliov împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 august 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a întreprinderii

mixte „Moldcell” societate pe acțiuni împotriva lui Veaceslav Semeniuc cu privire la

încasarea datoriei, penalității și compensarea cheltuielilor judiciare,

c o n s t a t ă:

La 12 noiembrie 2016, întreprinderea mixtă „Moldcell” societate pe acțiuni

(denumirea prescurtată ÎM „Moldcell” SA) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Veaceslav Semeniuc cu privire la încasarea datoriei, penalității și

compensarea cheltuielilor judiciare (f.d. 20, 1-2).

În motivarea acțiunii menționează că, între ÎM „Moldcell” SA, în calitate de

operator și Veaceslav Semeniuc, în calitate de abonat a fost încheiat contractul de

abonament și acordul suplimentar, în conformitate cu care prima s-a obligat să ofere

abonatului posibilitatea de a beneficia de opțiunea promoțională de procurare a unui

telefon mobil la preț special, cu condiția achitării din partea abonatului a

abonamentului lunar pe o perioadă obligatorie prevăzută în contract.

Relevă reclamanta că, Veaceslav Semeniuc a încetat să achite abonamentul lunar,

circumstanță care i-a cauzat un prejudiciu în sumă totală de 3 130,70 de lei, compus

din datoria la serviciile prestate plus compensația.

Totodată, în conformitate cu p.11 al acordului suplimentar, adițional

compensației și datoriei acumulate, Veaceslav Semeniuc urmează să achite o

penalitate de 0,5% per zi, care în condițiile speței, pentru 100 de zile de întârziere

constituie suma de 1 565,35 de lei.

Astfel, având în vedere că Veaceslav Semeniuc nu a efectuat achitări în contul

stingerii datoriei, este cert faptul că încasarea acesteia pe cale amiabilă este imposibilă,

unica soluție legală pentru perceperea datoriei în mărime de 4 696,05 de lei este

încasarea forțată a acesteia.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Veaceslav Semeniuc în beneficiul

ÎM„Moldcell” SA a datoriei contractuale în sumă de 4 696,05 lei, a sumei de 270 de

1

lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată suportate sub forma taxei de stat

și a sumei de 1 000 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți (sediul Fălești) din 24 ianuarie 2017 (f.d. 30, 34-

36 recto-verso) s-a admis parțial acțiunea, s-a încasat de la Veaceslav Semeniuc în

beneficiul ÎM „Moldcell” SA datoria în sumă de 705,70 de lei și suma de 270 de lei cu

titlu de compensare a cheltuielilor de judecată (taxa de stat), iar în rest acțiunea s-a

respins.

În consolidarea soluției emise, prima instanță a reținut că, în temeiul contractului

de abonament din 23 mai 2012 și acordului suplimentar la contractul de abonament din

23 mai 2012 ÎM „Moldcell” SA a prestat lui Veaceslav Semeniuc servicii de telefonie

în sumă totală de 470,70 de lei, însă ultimul nu și-a executat obligațiile contractuale și

nu a achitat retribuția cuvenită pentru beneficierea serviciilor de telefonie mobilă.

Totodată, pentru neachitarea în termen a plății pentru serviciile de telefonie mobilă,

Veaceslav Semeniuc urmează să achite penalitatea în sumă de 235 lei, conform

calculului penalității de 0,5% din suma restantă pentru 100 de zile prevăzute de pct. 11

al contractului (470,70 de lei x 0,5 % = 2,35 de lei per zi x 100 de zile = 235 de lei).

Cu referire la capătul de cerere privind încasarea sumei de 2 660 de lei, instanța

inferioară a notat că aceasta este formulată în baza pct. 6, 11 și 12 din contract, care

stabilesc că, după rezilierea contractului, operatorul este în drept de a solicita încasarea

de la abonat compensația pentru telefonul mobil „Dell Aero” obținut de Veaceslav

Semeniuc la prețul promoțional de un leu, cu condiția să achite abonamentul lunar în

sumă de140 lei pentru perioada minimă de 24 de luni.

Astfel, constatând că ÎM „Moldcell” SA nu a probat rezilierea contractului, prima

instanță a conchis netemeinicia acțiunii în partea încasării de la Veaceslav Semeniuc în

beneficiul ÎM „Moldcell” SA suma de 2 660 de lei.

În această ordine de idei, având în vedere că, a ajuns la concluzia netemeiniciei

acțiunii în partea compensării de către Veaceslav Semeniuc cheltuielile operatorului

suportate în cadrul campaniei în sumă de 2 660 de lei, instanța inferioară a opinat că

acesta nu poate fi obligat să plătească ÎM „Moldcell” SA penalitatea din această sumă.

Succesiv, stabilind caracterul subordonat al pretenției cu privire la compensarea

cheltuielilor de judecată în raport cu pretenția principală privind încasarea datoriei și

având în vedere că a conchis temeinicia parțială a acțiunii, prin prisma art. 94 alin. (1)

și art. 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prima instanță a ajuns la concluzia

necesității admiterii pretenției cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată în

suma de 270 de lei, suportate de către ÎM„Moldcell” SA cu titlu de taxă de stat la

depunerea acțiunii.

Totodată, în partea compensării cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1000

de lei, instanța inferioară a taxat că, ÎM „Moldcell” SA nu a probat faptul că a suportat

aceste cheltuieli. Or, conform ordinului de plată nr. 3278 din 17octombrie 2016, suma

de 1 000 de lei a fost achitată avocatului de către întreprinderea mixtă „Incaso”

societate cu răspundere limitată, însă materialele cauzei nu certifică că suma de 1 000

de lei pentru serviciile avocatului ar fi fost suportată de însăși ÎM„Moldcell” SA.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 august 2017 (f.d. 86, 87-95) s-a admis

apelul declarat de ÎM „Moldcell” SA, s-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Bălți

(sediul Fălești) din24 ianuarie 2017 în partea încasării datoriei, și în această latură s-a

emis o hotărâre nouă, prin care: s-a admis acțiunea și s-a încasat de la Veaceslav

Semeniuc în beneficiul ÎM „Moldcell” SA datoria în sumă de 3 130,70 de lei și

2

penalitatea în sumă de 1 565,35 de lei, iar în rest, dispozițiile primei instanțe ce țin de

recuperarea cheltuielilor de asistență juridică, s-au menținut și s-a respins cererea

ÎM„Moldcell” SA cu privire la recuperarea cheltuielilor de judecată.

Întru fortificarea poziției sale, instanța de apel a notat că, obligațiile părților au fost

reciproce, astfel încât obligația fiecăreia din ele era corelativă celeilalte.

ÎM„Moldcell”SA a oferit lui Veaceslav Semeniuc un abonament lunar și un telefon

mobil, iar ultimul și-a asumat obligația să achite o perioadă de 24 luni un abonament

lunar în mărime de 140 lei, din momentul încheierii contractului.

În asemenea circumstanțe, constatând că Veaceslav Semeniuc nu și-a menținut

starea numărului său activ până la expirarea perioadei obligatorii de utilizare a

serviciilor până la 23 mai 2013, dar din 01 octombrie 2012 a încetat achitarea

abonamentului, instanța de apel a conchis că de la ultimul urmează a fi încasată suma de

2 660 de lei cu titlu de prejudiciu pentru neexecutarea contractului, constituită din: 140

de lei (abonament lunar) x 19 luni (perioadă de utilizare a serviciilor, dar neachitată).

Succesiv, instanța inferioară a apreciat ca fiind temeinică pretenția cu privire la

încasarea penalității în mărime de 1 565,35 de lei, or, conform pct.11 al acordului,

operatorul va calcula o dobândă de întârziere în mărime de 0,5% pentru fiecare zi de

întârziere, dar nu mai mult de 100 de zile din data calculării termenului respectiv.

Astfel, ținând cont de faptul că datoria lui Veaceslav Semeniuc față de

ÎM„Moldcell”SA constituie suma de 3 130,70 de lei (470,70 + 2 660) cu titlu de

prejudiciu pentru neexecutarea contractului, respectiv, primul urmează să achite celei

din urmă și o penalitate de 0,5 % din suma de 3 130,70 de lei pentru fiecare zi de

întârziere, pentru 100 de zile, ceea constituie: 1 565,35 de lei (3 130,70 de lei x 0,5% x

100 de zile).

Cu titlu secundar, instanța de apel a notat că este justă hotărârea primei instanțe în

partea respingerii pretenției cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică

în mărime de 1 000 de lei, deoarece acestea au fost achitate avocatului Natalia Covaliov

de către ÎM „Incaso” SRL și nu de către reclamanta ÎM „Moldcell” SA, fapt ce exclude

compensarea din contul pârâtului a acestei sume. Iar, ÎM „Moldcell” SA nu a

demonstrat că într-adevăr ar fi efectuat transferul sumei de 1 000 de lei pe contul

ÎM„Incaso” SRL, pentru ca aceasta să facă în numele său achitări avocatului Natalia

Covaliov.

La 03 noiembrie 2017, reprezentantul ÎM „Moldcell” SA, avocatul Natalia

Covaliov a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 august 2017,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și modificarea hotărârii primei

instanțe, cu încasarea de la Veaceslav Semeniuc a sumei de 1000 de lei cu titlu de

compensare a cheltuielilor de asistență juridică și sumelor de 203 lei și 338 de lei cu

titlu de compensare a taxei de stat achitată la depunerea cererii de apel și cererii

respectiv cererii de recurs (f.d. 104-106, 107).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele faptice ce țin de fondul cauzei și a

invocat că, instanța de apel neîntemeiat a respins acțiunea în partea compensării

cheltuielilor de judecată.

În acest sens menționează că, prin procura din 30 iunie 2016, eliberată în baza

contractului de prestare servicii de recuperare a creanțelor nr. 01-02/11 din 01 februarie

2011, ÎM „Incaso” SRL a fost împuternicită de către ÎM „Moldcell” SA să o reprezinte

în instanțele de judecată, cu dreptul de a desemna avocați și de a semna la necesitate,

semnătura ultimei fiind opozabilă ÎM „Moldcell” SA.

3

Consideră că taxa de stat și serviciile juridice achitate de către ÎM „Incaso” SRL

urmează a fi considerate drept cheltuieli de judecată percepute de la persoanele în ale

căror interese se exercită actele procedurale de judecare a cauzei.

Susține că lucrul avocatului nu constă doar în prezența fizică în fața instanței de

judecată, dar activitatea lui pe o cauză este mult mai complexă și cuprinde mai multe

activități atît în faza de pregătire a acțiunii spre înaintare în judecată cît și urmărirea

mersului procesului și după caz, realizarea căilor de atac sau depunerea titlului

executoriu spre executare, motive pentru care consideră că taxa achitată pentru serviciile

juridice în speță, sunt reale, necesare și rezonabile.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

4

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră că, în speță, calea de atac a fost demarată în interiorului

termenului legal, deoarece conform avizelor de recepționare DS3100005233AR (f.d.97)

și DS3100005232AR (f.d. 98), recurenta ÎM „Moldcell” SA și respectiv reprezentantul

acesteia, avocatul Natalia Covaliov au recepționat la 25 septembrie 2017 decizia Curții

de Apel Bălți din 17 august 2017, iar cererea de recurs a fost predată oficiului poștal la

03 noiembrie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe plic (f.d. 107),

ultima zi de declarare a recursului fiind 25 noiembrie 2017, ora 24.00.

Completul de admisibilitate apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi

acceptate alegațiile reprezentantului recurentei conținute în recurs precum că,

cheltuielile juridice achitate de către ÎM „Incaso” SRL urmează a fi considerate drept

cheltuieli de judecată percepute de la persoanele în ale căror interese se exercită actele

procedurale de judecare a cauzei.

Or, dispozițiile art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează imperativ

că, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea

părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții

admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

Aderent, art. 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă prescriu că, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile.

Instanța de recurs notează că, în baza ordinelor de plată nr. 1477 din 21 martie

2017 (f.d. 46), nr. 262 din 28 septembrie 2017 (f.d. 103) și nr. 3278 din 17 octombrie

2016 (f.d. 5), taxa de stat și respectiv cheltuielile pentru asistența juridică nu au fost

efectuate de reclamantul în speță ÎM „Moldcell” SA, ci de către ÎM „Incaso” SRL. Prin

urmare, ÎM „Moldcell” SA nu poate pretinde la compensarea cheltuielilor de judecată în

cazul în care nu a probat faptul că a suportat efectiv aceste cheltuieli.

Ipoteza relevată certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece nu conține niciun argument plauzibil în vederea justificării

ilegalității deciziei instanței de apel, circumstanță care în esență profilează caracterul

declarativ al acestuia și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei și

reprezentantului acesteia cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson

împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de recurs reține că

recursul declarat de reprezentantul ÎM „Moldcell” SA, avocatul Natalia Covaliov nu s-

a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

5

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare

nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că reprezentantul ÎM „Moldcell”SA,

avocatul Natalia Covaliov a depus prezenta cerere de recurs după ce prima a avut

posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre

care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations

Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei ÎM „Moldcell” SA i-a fost

asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la

un recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care

le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate,

ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul

ÎM„Moldcell”SA, avocatul Natalia Covaliov, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul ÎM „Moldcell” SA, avocatul Natalia Covaliov

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 august 2017 se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

6