2ra-1962/17 — Incasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-1962/17

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central

Judecător: Gh. Bîrsan

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: I. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă

„Moldcell” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Covaliov Natalia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „Moldcell” Societate pe Acțiuni împotriva lui Mogorean Alexandru cu privire

la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Moldcell” Societate pe Acțiuni și

menținută hotărârea Judecătoriei Edineț din 27 martie 2017, prin care acțiunea a fost

admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La data de 21 decembrie 2016, ÎM „Moldcell” SA, reprezentată de avocatul

Covaliov Natalia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mogorean

Alexandru cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că între ÎM „Moldcell” SA în

calitate de operator și Mogorean Alexandru în calitate de abonat a fost încheiat

contractul de abonament și acordul suplimentar potrivit căruia operatorul s-a obligat

să ofere abonatului posibilitatea de a beneficia de opțiunea promoțională de procurare

a unui telefon mobil la prețul special, cu condiția achitării din partea abonatului a

abonamentului lunar pentru o perioadă obligatorie prevăzută de contract.

Totodată, în conformitate cu prevederile Acordului suplimentar la contract,

părțile răspund pentru neexecutare obligațiilor sale fără restricții.

Menționează reclamantul că abonatul a încetat să achite abonamentul lunar prin

ce i-a cauzat operatorului un prejudiciu ce constă din datoria plus compensația, în

valoare de 859,90 lei.

Adițional compensației și datoriei acumulate, abonatului i s-a acumulat și o

penalitate conform pct. 11 din Acordul suplimentar în mărime de 0,5 % pe zi, care la

caz pentru 100 zile de întârziere constituie 429,95 lei.

Susține reclamantul că întrucât debitorul nu a achitat operatorului nici o parte

din abonamentul lunar, este evident că încasarea sumei datorate nu este posibilă pe

1

cale amiabilă, unica soluție fiind încasarea forțată din contul lui Mogorean Alexandru

a datoriei acumulate în sumă totală de 1 289,85 lei.

În drept, își întemeiază cerințele în baza art. art. 970 alin. (1), 978 alin. (1), (3)

624 alin. (1), (3), 625 alin. (1), 1030 alin. (1) și art. 1036 alin. (1) Cod civil.

Solicită încasarea din contul lui Mogorean Alexandru a datoriei contractuale în

sumă de 1 289,85 lei, cheltuielilor suportate în legătură cu plata taxei de stat în

mărime de 270 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 27 martie 2017, acțiunea

a fost admisă parțial fiind încasat din contul lui Mogorean Alexandru în beneficiul

ÎM „Moldcell” SA datoria în mărime de 1 289,85 lei, în rest cerințele au fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2017, a fost respins apelul

declarat de ÎM „Moldcell” SA și menținută hotărîrea hotărîrea primei instanțe.

La 28 august 2017, ÎM „Moldcell” SA, reprezentată de avocatul Covaliov

Natalia a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului casarea deciziei instanței de apel și modificarea hotărârii primei instanțe

prin încasarea din contul lui Mogorean Alexandru în beneficiul ÎM „Moldcell” a

sumei de 1000 lei cu titlu de cheltueili pentru asistența juridică și a sumei de 270 lei

cu titlu de taxă de stat.

În motivarea recursului a invocat că concluziile instanțelor ierarhic inferioare

privind respingerea cerințelor cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată sunt

neîntemeiate deoarece în conformitate cu Procura din 30 iunie 2016 eliberată în baza

Contractului de prestare serviciu de recuperare a creanțelor nr. 01-02/11 din 01

februarie 2011 ÎM, „Moldcell” SA a împuternicit SRL „Incaso” să o reprezinte în

raport cu instanțele de judecată de toate nivelurile, va desemna avocați și va semna

oriunde va fi necesar, semnătura Incaso SRL fiind opozabila ÎM „Moldcell” SA.

Astfel, în conformitate cu prevederile contractului menționat, cheltuielile de

judecată vor fi suportate de către Prestator. Prestatorul va putea apela din cont propriu

la serviciile de asistență juridică a avocaților licențiați.

Prin urmare, Având în vedere principiul libertății contractuale și a contractului

de mandat SRL „Incaso” a fost împuternicită să achite taxa de stat și serviciile

juridice din cont propriu pentru taxa de stat și serviciile juridice achitate de către

SRL „Incaso” urmează a fi considerate drept cheltuieli de judecată percepute de la

persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii

civile.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum rezultă din actele cauzei copia deciziei instanței de apel din 08 iunie

2017, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv

recurentului ÎM „Moldcell” SA la data de 27 iunie 2017, însă careva date privind

recepționarea acesteia de către destinatari materialele cauzei nu conțin (f. d 71).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul ÎM „Moldcell” SA s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul 28 iunie 2017, împotriva deciziei instanței de

apel din 08 iunie 2017, în termen.

2

Examinând temeiurile recursului declarat de către Corjan Grigore în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM

„Moldcell” SA, reprezentată de avocatul Covaliov Natalia este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că în conformitate cu art.

432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept

să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În consecință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM

„Moldcell” SA, reprezentată de avocatul Covaliov Natalia nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

3

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către ÎM „Moldcell” SA, reprezentată de

avocatul Covaliov Natalia.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Moldcell” Societate pe

Acțiuni, reprezentată de avocatul Covaliov Natalia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

4