3ra-932/16 — eliberarea prescripției și repararea prejudiciului moral

prima instanță: S. Papuha dosarul nr. 3ra-932/16 instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița Î N C H E I E R E 30 iunie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Țopa Iurii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Țopa Iurii și Țopa Liubovi împotriva societății pe acțiuni “Apă-Canal Chișinău” cu privire la eliberarea informației și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016 c o n s t a t ă: La 12 august 2014 Țopa Iurii și Țopa Liubovi au depus cerere de chemare împotriva SA “Apă-Canal Chișinău” cu privire la eliberarea informației și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii au menționat că, la 16 iulie 2014 angajatul SA “Apă-Canal Chișinău” care s-a prezentat ca fiind director al Centrului de informații și de pregătire a documentelor a refuzat să elibereze copiile prescripțiilor emise la 09 decembrie 2011 sub pretextul că nu au încheiat un contract cu SA “Apă-Canal Chișinău”. Relevă că, la 24 iulie 2014 au depus o cerere prealabilă la SA “Apă-Canal Chișinău” cu solicitarea eliberării a 3 copii ale prescripțiilor din 09 decembrie 2011 și repararea prejudiciului moral în sumă de 10000 de lei cauzat prin inacțiunile pîrîtului, însă s-a refuzat înregistrarea acesteia. Solicită obligarea SA “Apă-Canal Chișinău” de a elibera 3 copii ale prescripțiilor din 09 decembrie 2011 emise de aceasta și repararea prejudiciului moral în sumă de 10000 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 19 martie 2015 s-a admis parțial acțiunea, s-a obligat SA “Apă-Canal Chișinău” de a elibera lui Țopa Iurii o copie autentificată a prescripției din 09 decembrie 2011 întocmită de către angajații SA “Apă- Canal Chișinău”, s-a încasat de la SA “Apă-Canal Chișinău” suma de 100 de lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18 mai 2015 s-au corectat greșelile admise la emiterea dispozitivului hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 19 martie 2015 și anume în partea dispozitivă aliniatul 3 “se încasează de la SA “Apă-Canal Chișinău” suma de 100 de lei în calitate de prejudiciu moral” s-a substituit cu conținutul “se încasează de la SA “Apă-Canal Chișinău” în beneficiul lui Țopa Iurii și Țopa Liubovi suma de 100 de lei în calitate de prejudiciu moral” Prima instanță a reținut că, potrivit Legii cu privire la petiționare nr. 190 din 19.07.1994 SA “Apă-Canal Chișinău” era obligată să elibereze informația solicitată de reclamanți, iar 1 prejudiciul moral a fost apreciat de instanță, în baza probelor prezentate în cuantum de 100 de lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016 s-a respins apelul declarat de Țopa Iurii și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 19 martie 2015. La data de 19 aprilie 2016 Țopa Iurii a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016 solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor instanțelor de judecată cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. În motivarea recursului a invocat că, decizia contestată a fost emisă cu încălcarea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului or, prejudiciul moral încasat este unul infim și are scopul de a-l dezonora (umili) în fața SA “Apă-Canal Chișinău”. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile. În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

2 Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condițiile în care din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării către recurent a deciziei instanței de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a recursului. Argumentul invocat în recurs precum că, decizia contestată a fost emisă cu încălcarea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi reținut or, norma juridică menționată nu este aplicabilă speței, suma încasată pentru cauzarea prejudiciului moral fiind una echitabilă care în mod aprioric nu poate avea scopul de a dezonora (umili) recurentul.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel. În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Țopa Iurii ca fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Țopa Iurii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3