2ra-1345/16 — anularea actului administrativ

prima instanță: S.Papuha

(Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) dosarul nr. 2ra-1345/16

instanța de apel: V.Pruteanu, A.Gavrilita, L.Popova

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Țopa Iurii,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Țopa Iurii și

Țopa Liubovi împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” privind

anularea actului administrativ și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 ianuarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Țopa Iurii, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 30 aprilie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 20 iunie 2014 reclamanții Țopa Iurii și Țopa Liubovi s-au adresat

cu cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal

Chișinău” privind anularea actului administrativ și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat că, la 09 decembrie 2011

lucrătorii SA „Apă-Canal Chișinău” au efectuat un control tehnic privind starea

contorului de apă amplasat în apartamentul nr. 76, afalat pe adresa mun.Chișinău,

str. Drumul Viilor 42/3.

Ca urmare a controlului, a fost emisă prescripția potrivit cărei contorul de apă

nr.98624618 este necesar de al da la reparație, prescripția fiind semnată din partea

consumatorului Țopa Liubovi.

La 07 mai 2014, reclamanții s-au adresat la SA „Apă –Canal Chișinău” cu

cerere de anulare a prescripției din 09 decembrie 2011.

Prin răspunsul nr.Ț-165/14 din 06 iunie 2014 întocmit de către SA „Apă-Canal

Chișinău”, li s-a comunicat că oferirea serviciilor în legătură cu alimentarea cu apă

și canalizare în blocurile locative de pe adresa mun. Chișinău, str. Drumul Viilor

42/3, în care locuiesc reclamanții se efectuează de către SA „Apă-Canal Chișinău”

în baza contractului nr.101233 din 10.101997, încheiat cu ÎMGFL nr.12, care este

gestionar al blocului locativ și toate întrebările să fie adresate doar la gestionarul

blocului de locuit ÎMGFL nr.12.

Consideră reclamanții că, răspunsul dat este unul ilegal. Întru contestarea

acestui au invocat că, lucrătorii SA ”Apă-Canal Chișinău” au încălcat procedura de

efectuare a controlului tehnic de stare a contoarelor de apă și a rețelelor de apă,

expusă în punctul 16 Anexa nr. 5 al Regulamentului cu privire la modul de prestare

și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

1

sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 191 din 19 februarie 2002, care prevede, consumatorul va

asigura accesul reprezentantului furnizorului (gestionarului), la prezentarea

legitimației, în apartament/încăperea locuibilă în cămin (între orele 8.00 – 19.00)

pentru efectuarea controlului privind starea tehnică a contoarelor și rețelelor de

alimentare cu apă. Despre acest control consumatorul va fi informat de către

furnizor (gestionar) cu 2 zile înainte, coordonînd cu el data și ora vizitei, dacă

altceva nu este prevăzut de contract. Însă, pîrîtul nu a informat consumatorul, cu

două zile înainte de a se efectua controlul tehnic în legătură cu starea contoarelor

de apă și nu a ajuns la un numitor comun cu data de efectuare a controlului. Astfel,

consideră că controlul tehnic a stării contoarelor de apă a fost efectuat cu încălcări

a procedurii efectuate.

Menționează reclamanții că, prescripția a fost semnată de către Liubovi Țopa,

care nu este consumator, nici proprietar, nici patron, nici chiriaș a apartamentului

nr. 76, de pe adresa mun. Chișinău, str. Drumul Viilor, 42/3, dar este fiica

consumatorului Iurie Țopa. Prescripția a fost întocmită cu încălcări de competență,

așa cum nu a fost semnat de către consumatorul Iurie Țopa, care este proprietarul

apartamentului.

Solicită reclamanții anularea prescripției din 09.12.2001 întocmită de către

SA”Apă-Canal Chișinău” cu încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000

lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 aprilie 2015 acțiunea

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și tardivă.

La data de 08 mai 2015, Țopa Iurii a declarat apel și la 13 ianuarie 2016 a

declarat apel suplimentar, solicitînd casarea hotărîii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 ianuarie 2016 s-a admis apelul

declarat de Țopa Iurii.

S-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 aprilie

2015 și s-a dispus încetarea procesului în cauză la cererea de chemare în judecată

înaintată de către Țopa Iurii și Țopa Liubovi împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău” privind anularea actului administrativ și repararea prejudiciului

moral.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, conform art.265 lit. a) CPC,

instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care pricina nu

urmează a fi judecată în procedura civilă.

Conform art. 2 al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10.02.2000 cu

modificările ulterioare, litigiu de contencios administrativ - litigiu pasibil de

soluționare de către instanța de contencios administrativ competentă, generat fiede

un act administrativ, fie de nesoluționarea în termenul legal a unei cereri privind

recunoașterea unui drept recunoscut de lege, în care cel puțin una dintre părți este o

autoritate publică sau un funcționar al acestei autorități.

Conform art. 3 alin. (1) al legii enunțate, obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual,

prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui

terț, emise de: a) autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul

prezentei legi; b) subdiviziunile autorităților publice; c) funcționarii din structurile

specificate la lit. a) și b).

2

Din pretențiile formulate în cererea de chemare în judecată, rezultă că

reclamanții Țopa Iurii și Țopa Liubovi contestă în ordinea contenciosului

administrativ prescripția din 09 decembrie 2011 emisă de ÎMGFL nr.12, potrivit

căreia consumatorul Țopa Iurii urmează să efectueze reparația contorului de

evidență a apei nr. 98624618, pînă la data de 09.01.2012 (f.d.72).

Instanța de apel a considerat că, prescripția menționată nu reprezintă un act

administrativ și nu constituie obiect al acțiunii în contenciosul administrativ. Or,

precripția nu lezează nici un drept recunoscut de lege a reclamantului. Respectiv,

litigiul nu urmează a fi judecat în procedura civilă. Instanța de fond a soluționat

litigiu în fond, pe cînd urma să înceteze procesul în conformitate cu art.265 lit. a)

CPC.

La 19 aprilie 2016 Țopa Iurii a depus recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrea

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului se invocă că atît instanța de fond cît și instanța de apel

nu au constatat și elucidat toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a

cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept

să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Țopa Iurii, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situația de

apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei,

iar argumentele invocate în recursul declarat de către Țopa Iurii, în esența lor, sînt

similare argumentelor invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt

expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

3

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Țopa Iurii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Țopa Iurii, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4