3ra-913/16 — recunoașterea ilegalității răspunsului, încasarea diferenței indemnizației de concediere neachitate, penalității, prejudiciul moral și cheltuielilor de judecată

3ra-913/16 — recunoașterea ilegalității răspunsului, încasarea diferenței indemnizației de concediere neachitate, penalității, prejudiciul moral și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: L. Brînza dosarul nr. 3ra-913/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton și I. Cotruță

D E C I Z I E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele,

Judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari și Sveatoslav Moldovan

examinând recursul declarat de avocatul Pavalachi Vadim în interesele lui

Popescu Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

avocatul Pavalachi Vadim în interesele lui Popescu Valentin împotriva

Inspectoratului General al Poliției, intervenienți accesorii Ministerul Afacerilor

Interne și Brigada de Poliție cu Destinație Specială ,,Fulger” cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului, încasarea diferenței la plata indemnizației,

penalității, prejudiciului moral și cheltuielilor de asistență juridică, împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, prin care s-a admis apelul declarat de

Inspectoratul General de Poliție, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 28 octombrie 2015 în partea admiterii pretențiilor și s-a emis în partea

dată o hotărâre nouă de respingere a pretențiilor, în rest hotărârea primei instanțe

fiind menținută

c o n s t a t ă:

Prin mandatul din 05 iunie 2015 avocatul Pavalachi Vadim a fost împuternicit

de Popescu Valentin să-i acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul

de a semna și depune cerere de chemare în judecată, de a majora sau reduce

cuantumul pretențiilor, de a ataca hotărârea judecătorească (f.d. 6).

La 05 iunie 2014 avocatul Pavalachi Vadim a depus în interesele lui Popescu

Valentin cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției,

intervenienți accesorii Ministerul Afacerilor Interne și Brigada de Poliție cu

Destinație Specială ,,Fulger” cu privire la recunoașterea ilegalității răspunsului,

încasarea indemnizației, penalității, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată avocatul Pavalachi Vadim a

indicat că în perioada de la 20 august 1992 până la 27 martie 2015 Popescu Valentin

a activat în diferite funcții ale corpului de comandă.

Prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 173 din 27 martie 2015

Popescu Valentin a fost eliberat din serviciu din cadrul Brigăzii de Poliție cu

Destinație Specială ,,Fulger”, fiind încetat serviciul în Poliție la împlinirea vechimii

ce permite dreptul la pensie.

1

Lui Popescu Valentin i-a fost calculată vechimea în muncă de 21 ani 8 luni 25

zile, iar în condiții avantajoase de 24 ani 3 luni 29 zile și i s-a stabilit indemnizația de

eliberare din serviciu în mărime de 107 345 lei, care nu i-a fost achitată.

La 17 aprilie 2015 Popescu Valentin a adresat Ministerului Afacerilor Interne,

Inspectoratului General de Poliție și Brigăzii de Poliție cu Destinație Specială

,,Fulger” cereri de achitare a indemnizației de eliberare din serviciu.

Inspectoratul General al Poliției prin răspunsul nr. 34/5-P-54/15 din 18 mai

2015 a comunicat lui Popescu Valentin că în urma aprobării bugetului până la finele

lunii mai 2015, va înainta propuneri Ministrului Finanțelor de modificare în cadrul

sintezei a repartizării bugetului pentru achitarea indemnizației.

Brigada de Poliție cu Destinație Specială ,,Fulger” a Inspectoratului General

al Poliției prin răspunsul nr. 34/29-P-3/15 din 29 mai 2015 a comunicat lui Popescu

Valentin că a înaintat demers Inspectoratului General de Poliție pentru alocarea

mijloacelor financiare necesare stingerii datoriilor.

Ministerul Afacerilor Interne nu s-a expus în privința cererii prealabile.

La momentul demisionării și depunerii cererii prealabile, Codul fiscal în art.

20 lit. g) prevedea că în venitul brut nu se includ indemnizațiile de concediere

stabilite conform legislației.

Litera g) din articolul 20 din Codul fiscal a fost abrogată prin Legea nr.71 din

12 aprilie 2015, în vigoare din 01 mai 2015.

Neachitarea indemnizației de concediere în termenul stabilit de lege sau

achitarea acesteia după 01 mai 2015 cu aplicarea impozitului pe venit a cauzat lui

Popescu Valentin prejudicii materiale.

Perioada de reținere a plății indemnizației este de 70 zile până la depunerea

cererii de chemare în judecată.

Penalitatea pentru neachitarea la timp a indemnizației este 107,34 lei/zi, iar

pentru întreaga perioadă este de 7 513,80 lei.

Prejudiciul moral cauzat în urma neachitării la timp a indemnizației îl

apreciază la suma de 20 000 lei.

Cere avocatul Pavalachi Vadim recunoașterea ilegalității răspunsului

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/5-P-54/15 din 18 mai 2015; încasarea din

contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Popescu Valentin a

indemnizației de eliberare din serviciu în mărime de 107 345 lei fără aplicarea

impozitului pe venit conform prevederilor legislației în vigoare la data concedierii; a

penalității în mărime de 7 513,8 lei ce constituie 0,1% pentru fiecare zi de întârziere

pentru perioada de 70 zile de reținere a indemnizației; a prejudiciului moral în

mărime de 20 000 lei și a cheltuielilor de judecată (f.d.3-6).

La 17 septembrie 2015 avocatul Pavalachi Vadim a depus în interesele lui

Popescu Valentin cerere de concretizare a pretențiilor.

În motivarea cererii de concretizare a pretențiilor avocatul Pavalachi Vadim a

indicat că la 08 iunie 2015 Inspectoratul General de Poliție a achitat parțial lui

Popescu Valentin indemnizația în mărime de 88 156,21 lei, restanța fiind de

19 188,79 lei.

Pârâtul ilegal a supus impozitării indemnizația în mărime de 107 345 lei care

urma a fi achitată până la intrarea în vigoare a modificărilor Codului fiscal.

Cere avocatul Pavalachi Vadim recunoașterea ilegalității răspunsului

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/5-P-54/15 din 18 mai 2015; încasarea din

2

contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Popescu Valentin a

diferenței indemnizației de eliberare din serviciu neachitate în mărime de 19 188,79

lei fără aplicarea impozitului pe venit conform prevederilor legislației în vigoare la

data concedierii; a penalității în mărime de 9 773 lei ce constituie 0,1% pentru

fiecare zi de întârziere pentru perioada de 73 zile de reținere a indemnizației în

mărime de 107 345 lei și pentru perioada de 101 zile de reținere a diferenței

neachitate în mărime de 19 188,79 lei; a prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei

și a cheltuielilor de judecată (f.d.22-29).

La 23 octombrie 2015 avocatul Pavalachi Vadim a depus cerere de majorare a

pretențiilor solicitând recunoașterea ilegalității răspunsului Inspectoratului General al

Poliției nr. 34/5-P-54/15 din 18 mai 2015; încasarea din contul Inspectoratului

General al Poliției în beneficiul lui Popescu Valentin a diferenței indemnizației de

eliberare din serviciu neachitate în mărime de 19 188,79 lei fără aplicarea impozitului

pe venit conform prevederilor legislației în vigoare la data concedierii; a penalității în

mărime de 10 463,48 lei ce constituie 0,1% pentru fiecare zi de întârziere pentru

perioada de 73 zile de reținere a indemnizației în mărime de 107 345 lei și pentru

perioada de 137 zile de reținere a diferenței neachitate în mărime de 19 188,79 lei; a

prejudiciului moral în mărime de 25 000 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime

de 12 160 lei (f.d.40-43).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 octombrie 2015 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Popescu Valentin.

S-a încasat din contul Inspectoratului General de Poliție în beneficiul lui

Popescu Valentin diferența neachitată a indemnizației de eliberare din serviciu în

mărime de 19 188,79 lei, penalitatea în mărime de 10 463,48 lei și cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 5 000 lei.

S-au respins pretențiile cu privire la recunoașterea ilegalității răspunsului

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/5-P-54/15 din 18 mai 2015, reparării

prejudiciului moral și încasării cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 7 160

lei (f.d. 85-86, 90-101).

La 29 octombrie 2015 Inspectoratul General de Poliție a declarat apel

nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 octombrie

2015, iar la 18 februarie 2016 apel motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 102-103,

114-120).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 18 februarie 2016 a admis apelul

declarat de Inspectoratul General de Poliție, a casat hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 28 octombrie 2015 în partea admiterii pretențiilor și a emis în

partea dată o hotărâre nouă de respingere a pretențiilor, în rest fiind menținută

hotărârea primei instanțe (f.d. 133-144).

La 29 aprilie 2016 prin intermediul oficiului poștal avocatul Pavalachi Vadim

a declarat în interesele lui Popescu Valentin recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 18 februarie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs avocatul Pavalachi Vadim a indicat că

indemnizația unica de concediere urma să fie achitată lui Popescu Valentin până la

modificarea art. 20 Codul fiscal prin Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015, în vigoare din

01 mai 2015, în urma căreia indemnizațiile de concediu au devenit surse impozabile

și eronat a fost supusă impozitării.

3

Indemnizația a fost achitată parțial la 08 iunie 2015 cu întârziere și

angajatorul urmează să achite penalitate pentru fiecare zi de întârziere.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Prin referințele depuse la 16 iunie 2016 și 21 iunie 2016 Inspectoratul General

de Poliție și reprezentantul Lupu Alexandru în interesele Ministerului Afacerilor

Interne au solicitat respingerea cererii de recurs.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din 22 iunie 2016 a considerat recursul admisibil

fără a prejudicia fondul și a dispus judecarea acestuia de către completul din 5

judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate

în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Judecând recursul declarat de avocatul Pavalachi Vadim în interesele lui

Popescu Valentin în limitele invocate pe baza materialelor din dosar și a referințelor

depuse de Inspectoratul General de Poliție și reprezentantul Lupu Alexandru în

interesele Ministerului Afacerilor Interne, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este depus în

termen, întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței

de apel și parțială a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere

parțială a acțiunii din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău în scrisoarea de însoțire nu a indicat data expedierii

în adresa părților a copiei deciziei din 18 februarie 2016 (f.d. 149).

La 02 martie 2016 Curtea de Apel Chișinău a expediat pe adresa electronică a

avocatului Pavalachi Vadim copia deciziei din 18 februarie 2016 (f.d. 148).

În cererea de recurs avocatul Pavalachi Vadim a indicat că a primit prin poșta

electronică la 02 martie 2016 copia deciziei instanței de apel din 18 februarie 2016.

Prin urmare, recursul declarat de avocatul Pavalachi Vadim în interesele lui

Popescu Valentin la 29 aprilie 2016 este depus în termen.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

4

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că instanțele

de judecată au încălcat normele de drept material.

Conform art. 47 alin. (1) lit. c) Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, încetarea serviciului în Poliție,

precum și a contractului individual de muncă al polițistului, poate avea loc: la

împlinirea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie.

În conformitate cu art. 123 alin. (6) Codul de procedură civilă, faptele

invocate de una din parți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a

negat.

Conform art. 24 alin. (3) Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000, la examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în

anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de

despăgubire, sarcina probațiunii revine ambelor părți.

În cererea de chemare în judecată avocatul Pavalachi Vadim a indicat că

Popescu Valentin a fost eliberat din serviciu din cadrul Brigăzii de Poliție cu

Destinație Specială ,,Fulger” prin ordinul Inspectoratului General de Poliție nr. 173

din 27 martie 2015

Popescu Valentin nu a prezentat instanței de judecată copia ordinului de

eliberare din funcție și nu a solicitat prezentarea actului de la intimat, iar ultimul nu a

negat existența unui astfel de ordin și nu a contestat eliberarea recurentului în legătură

cu pensionarea.

Așadar, Popescu Valentin a fost eliberat din serviciu din cadrul Brigăzii de

Poliție cu Destinație Specială ,,Fulger” prin ordinul Inspectoratului General de Poliție

nr. 173 din 27 martie 2015.

Conform art. 65 alin. (2) lit. d) Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, în cazul eliberării din serviciu în

legătură cu pensionarea sau din cauza reducerii personalului ori a lichidării

subdiviziunii, polițistului i se acordă o indemnizație unică în corespundere cu

vechimea calendaristică în serviciu în Poliție: de la 20 la 25 de ani – în mărime de 14

salarii lunare.

În cererea de chemare în judecată avocatul Pavalachi Vadim a invocat că lui

Popescu Valentin i s-a stabilit indemnizația de concediere în mărime de 107 345 lei și

Inspectoratul General de Poliție nu a contestat acest cuantum.

Conform art. 34 alin. (1) Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, raporturile de serviciu ale polițistului sînt

prevăzute de prezenta lege. În măsura în care acestea nu sînt reglementate de prezenta

lege se aplică prevederile Codului muncii.

Conform art. 143 alin. (1) și (2) Codul muncii, dacă nu se contestă cuantumul

tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate, efectuarea achitărilor se face:

a) în caz de încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care

continuă să lucreze pînă în ziua eliberării din serviciu – în ziua eliberării;

b) în caz de încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care nu

lucrează pînă în ziua eliberării din serviciu (concediu medical, absență nemotivată de

la serviciu, privațiune de libertate etc.) – cel tîrziu în ziua imediat următoare zilei în

care salariatul eliberat a cerut să i se facă achitările.

5

Dacă se contestă cuantumul sumelor ce se cuvin salariatului la eliberare din

serviciu, angajatorul este obligat, în orice caz, să-i plătească, în termenele prevăzute

la alin.(1), suma necontestată.

La 08 iunie 2016 Inspectoratul General de Poliție a transferat lui Popescu

Valentin suma de 88 156 lei, ce constituie suma impozitată a indemnizației de

107 345 lei (f.d. 31).

Astfel, din indemnizația de concediere în mărime de 107 345 lei lui Popescu

Valentin i-a fost reținut impozitul pe venit în mărime de 19 188,79 lei.

Conform art. 4 Codul muncii, raporturile de muncă și alte raporturi legate

nemijlocit de acestea sînt reglementate de Constituția Republicii Moldova, de

prezentul cod, de alte legi, de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului

muncii, și anume de:

a) hotărîrile Parlamentului;

b) decretele Președintelui Republicii Moldova;

c) hotărîrile și dispozițiile Guvernului;

d) actele referitoare la muncă emise de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și

Familiei, de alte autorități centrale de specialitate, în limita împuternicirilor delegate

de Guvern;

e) actele autorităților publice locale;

f) actele normative la nivel de unitate;

g) contractele colective de muncă și convențiile colective; precum și

h) de tratatele, acordurile, convențiile și alte acte internaționale la care

Republica Moldova este parte.

Conform art. 20 lit. g) Codul fiscal, în vigoare la data eliberării lui Popescu

Valentin din funcție, în venitul brut nu se includeau: indemnizațiile de concediere

stabilite conform legislației.

Prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 71 din

12 aprilie 2015 s-a abrogat lit. g) din articolul 20 din Codul fiscal.

Având în vedere că indemnizația unică în legătură cu pensionarea lui Popescu

Valentin urma să fie achitată în ziua eliberării din funcție la 27 martie 2015 și că la

această dată indemnizațiile de concediere erau stabilite ca surse de venit

neimpozabile, indemnizația în mărime de 107 345 lei eronat a fost supusă impozitării.

Or, indemnizația lui Popescu Valentin i-a fost stabilită la 27 martie 2015 și

conform art. 20 lit. g) Codul fiscal în redacția Legii nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1991

nu urma a fi supusă impozitării.

Argumentul că indemnizația unică a fost achitată lui Popescu Valentin la 08

iunie 2015, după modificare art. 20 din Codul fiscal nu justifică impozitarea acesteia

din următoarele motive.

Conform art. 6 alin. (1), (2) și (3) Codul civil, legea civilă nu are caracter

retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații

juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse

anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja

produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data

intrării sale în vigoare.

De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu

excepția cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

6

Conform art. 46 alin. (1)-(3) Legea privind actele legislative nr. 780-XV din

27 decembrie 2001, actul legislativ produce efecte numai în timpul cît este în vigoare

și nu poate fi retroactiv sau ultraactiv.

Au efect retroactiv doar actele legislative prin care se stabilesc sancțiuni mai

blînde.

Actele legislative pot ultraactiva în mod excepțional.

Conform art. 3 alin. (4) Codul fiscal, impozitarea se efectuează în baza

prezentului cod și a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta, publicate

în mod oficial, și care sînt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea

impozitelor și taxelor.

Răspunsurile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și Ministerului

Finanțelor invocate că impozitul pe venit pentru persoanele fizice care nu desfășoară

activitatea de întreprinzător se calculează din venitul impozabil la data îndreptării

acestuia spre plată, indiferent pentru care perioadă a fost calculate, eronat au fost puse

de intimați și instanța de apel la baza hotărârii de respingere a acțiunii (f.d. 71-72).

Conform art. 12 Codul muncii, clauzele din contractele individuale de muncă,

din contractele colective de muncă și din convențiile colective sau din actele juridice

emise de autoritățile administrației publice menționate la art.4 lit.d) și e), care

înrăutățesc situația salariaților în comparație cu legislația muncii sînt nule și nu

produc efecte juridice.

Așadar, răspunsurile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și Ministerului

Finanțelor, ca acte emise de autoritățile administrației publice, înrăutățesc situația lui

Popescu Valentin în privința achitării indemnizației unice de concediere și acestea nu

pot fi reținute de instanța de judecată.

Din aceste considerente pretenția cu privire la încasarea indemnizației de

concediere în mărime de 19 188,79 lei este întemeiată și necesită să fie admisă

integral.

Mai mult ca atât, omisiunea autorităților publice de a elabora și aproba

bugetul de stat în interiorul termenului stabilit de legislație nu poate fi imputată lui

Popescu Valentin.

Cu privire la pretențiile de încasare a penalității

Conform art. 330 alin. (1) lit. f) și alin. (2) Codul muncii, angajatorul este

obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate

cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în

particular, în caz de: reținere a tuturor plăților sau a unora din ele în caz de eliberare

din serviciu.

În caz de reținere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a

indemnizației de concediu (art.117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor

plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului,

acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma

neplătită în termen.

Conform art. 10 alin. (1) Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, Poliția este finanțată de la bugetul de stat

și din alte surse neinterzise de lege.

Conform art. 65 alin. (1) Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, remunerarea muncii polițistului se

efectuează de la bugetul de stat, conform legislației în vigoare.

7

Conform art. 13 alin. (1) lit. c) și e) Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, Șeful Inspectoratului General al

Poliției: gestionează bugetul aprobat de ministrul afacerilor interne; propune

ministrului afacerilor interne proiectul bugetului anual al Inspectoratului General al

Poliției și proiectele de rectificare a acestuia.

În articolul 3 Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr.

181 din 25 iulie 2014, este definit administrator de buget ca fiind autoritate/instituție

bugetară împuternicită cu dreptul de gestionare a unuia dintre bugetele componente

ale bugetului public național, în conformitate cu competențele și responsabilitățile

prevăzute de prezenta lege; buget de stat ca fiind totalitate a veniturilor, a

cheltuielilor și a surselor de finanțare destinate pentru realizarea funcțiilor

autorităților publice centrale, cu excepția funcțiilor proprii sistemului public de

asigurări sociale și sistemului de asigurări obligatorii de asistență medicală, precum și

pentru stabilirea relațiilor cu alte bugete;

Brigada de Poliție cu Destinație Specială ,,Fulger” în cererea din 22 aprilie

2015 adresată Inspectoratului General al Poliției a invocat că în perioada mai 2014-

martie 2015, 12 angajați au încetat serviciul în poliție și suma indemnizațiilor unice

de concediere aferente este de 746 686,3 lei. A mai indicat că Popescu Valentin a

depus cerere prealabilă prin care solicită achitarea indemnizației de concediere până

la 22 aprilie 2015 (f.d. 66).

Conform art. 57 alin. (1), (2) și (3) Legea finanțelor publice și

responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014, dacă legea/decizia bugetară

anuală nu este adoptată cu cel puțin trei zile înainte de expirarea anului bugetar,

administratorul de buget emite dispoziția privind aplicarea bugetului provizoriu.

Bugetul provizoriu se formează și se execută în corespundere cu prevederile

legii/deciziei bugetare din anul precedent, luînd în considerare modificările operate

pe parcursul anului și ținînd cont de următoarele particularități:

a) excluderea sau reducerea volumului programelor de cheltuieli finalizate sau

care urmează a fi finalizate în anul bugetar curent;

b) stabilirea soldului bugetului la un nivel ce nu va depăși valoarea acestuia

aprobată în buget pe anul precedent.

În perioada aplicării bugetului provizoriu nu se permite efectuarea

cheltuielilor pentru acțiuni sau măsuri noi comparativ cu anul precedent.

Bugetul de stat pentru anul 2015 a fost aprobat prin Legea bugetului de stat

pentru anul 2015 nr. 72 din 12 aprilie 2015, în vigoare din 28 aprilie 2014.

Așadar, la 27 martie 2015, data eliberării lui Popescu Valentin din funcție, nu

era aprobat bugetul de stat pentru anul 2015.

În bugetul Inspectoratului General de Poliție pentru anul 2014 nu a fost

inclusă la cheltuieli achitarea indemnizației de eliberare lui Popescu Valentin.

Inspectoratul General de Poliție în calitate de administrator de buget în

perioada aplicării bugetului provizoriu a fost în imposibilitate de a achita

indemnizația de concediere lui Popescu Valentin, care este o situație nouă și nu era

aprobată în calitate de cheltuială a bugetului pentru anul 2015.

Așadar, neachitarea în termen a indemnizației lui Popescu Valentin a fost

condiționată de aprobarea bugetului, care nu este în sarcina Inspectoratului General

de Poliție, ci a Ministerului Afacerilor Interne și altor organe de resort.

8

Având în vedere că Inspectoratul General al Poliției are sarcina de a gestiona

bugetul, se constată lipsa vinovăției acestuia în achitarea indemnizației lui Popescu

Valentin în termenul stabilit de legislația muncii.

Prin urmare, pretențiile cu privire la încasarea penalității sunt neîntemeiate și

necesită să fie respinse.

Privitor la pretențiile cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin mandatul din 05 iunie 2015 avocatul Pavalachi Vadim a fost împuternicit

de Popescu Valentin să-i acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul

de a semna și depune cerere de chemare în judecată (f.d. 6).

La 03 iunie 2015 Popescu Valentin și avocatul Popescu Valentin au încheiat

contract de asistență juridică (f.d. 44).

La 23 octombrie 2015 Popescu Valentin a achitat suma de 12 160 lei pentru

acordarea serviciilor de asistență juridică (f.d.45).

Prin cererea de concretizare a pretențiilor din 23 octombrie 2015 avocatul

Pavalachi Vadim a solicitat încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției în

beneficiul lui Popescu Valentin a cheltuielilor de judecată în mărime de 12 160 lei

(f.d.40-43).

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care

a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost

admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții

admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) și (11) Codul civil, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și

rezonabile.

Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut cîștig de

cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

În corespundere cu normele de drept citate și având în vedere că pretențiile

avocatului Pavalchi Vadim în interesele lui Popescu Valentin se admit doar parțial,

din contul Inspectoratului General al Poliției urmează a fi încasate cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 3 000 lei proporțional pretențiilor admise, care sunt

reale, necesare și rezonabile.

În partea respingerii pretențiilor cu privire la repararea prejudiciului moral,

recunoașterea ilegalității răspunsului Inspectoratului General al Poliției nr. 34/5-P-

54/15 din 18 mai 2015 și respingerii în rest a cheltuielilor de asistență juridică

hotărârea primei instanțe cu apel nu a fost contestată și instanța de recurs consideră

importun de a se pronunța în partea dată.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate

în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță și

instanța de apel au stabilit circumstanțele pricinii, că nu este necesară verificarea

suplimentară și administrarea de noi dovezi, însă au apreciat arbitrar probele

administrate și au aplicat eronat normele de drept material, Colegiul civil, comercial

9

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul declarat de avocatul Pavalachi Vadim în interesele lui Popescu

Valentin, de a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 octombrie 2015 cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere parțială a cererii de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de avocatul Pavalachi Vadim în interesele lui

Popescu Valentin.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 octombrie 2015 în partea

admiterii pretențiilor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

avocatul Pavalachi Vadim în interesele lui Popescu Valentin împotriva

Inspectoratului General al Poliției, intervenienți accesorii Ministerul Afacerilor

Interne și Brigada de Poliție cu Destinație Specială ,,Fulger” cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului, încasarea diferenței la plata indemnizației,

penalității, prejudiciului moral și cheltuielilor de asistență juridică și se emite în

partea dată o nouă hotărâre prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Pavalachi

Vadim în interesele lui Popescu Valentin.

Se încasează din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui

Poescu Valentin diferența indemnizației neachitată în mărime de 19 188

(nouăsprezece mii o sută optzeci și opt),79 lei și cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 3 000 (trei mii) lei.

Pretențiile avocatului Pavalachi Vadim în interesele lui Popescu Valentin

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la încasarea penalității în

mărime de 10 463 (zece mii patru sute șaizeci și trei),48 lei și cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 9 160 (nouă mii o sută șaizeci) lei se resping.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte,

Judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Sveatoslav Moldovan

10