3ra-749/16 — contestarea actului administrativ

3ra-749/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: N.Pasecinic

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) dosarul nr. 3ra-749/16

instanța de apel: N.Cernat, A.Pahopol, L.Bulgac

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii: Ion Druță, Nicolae Craiu, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

examinînd recursurile declarate de Aparatul Președintelui Republicii Moldova și

Centrul de Investigații Jurnalistice,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul de Investigații

Jurnalistice împotriva Aparatului Președintelui Republicii Moldova privind contestarea

actelor de nefurnizare a informației oficiale,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, prin care a fost admis

apelul declarat de Centrul de Investigații Jurnalistice, fiind casată parțial hotărîrea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 noiembrie 2015, și emisă o nouă hotărîrea de

admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 08 iulie 2015, Centrul de Investigații Jurnalistice s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Aparatului Președintelui Republicii Moldova cu privire la

contestarea actelor de nefurnizare a informației oficiale.

În motivarea acțiunii reclamantul, Centrul de Investigații Jurnalistice a indicat că,

prin solicitarea de informații nr. 20-05 din 14 mai 2015 și în conformitate cu Legea nr.

982-XIV din 11 mai 2000 cu privire la accesul la informație, a solicitat Aparatului

Președintelui Republicii Moldova să le pună la dispoziție informația de interes public

despre toate actele trimise de Președinția Republicii Moldova (perioada 2001 - 2015) în

adresa Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost respinși candidații la funcția

de judecător, candidații la funcția de președinte sau vicepreședinte de instanțe și judecătorii

care urmau să fie promovați la Curțile de Apel. Prin răspunsul nr. 02/1-07-28 din 05 iunie

2015, recepționat ulterior, le-a fost refuzată furnizarea informației solicitate. Pârâtul,

Aparatul Președintelui Republicii Moldova, a motivat refuzul în felul următor. „Dacă se

constată unele abateri de la cerințele legale impuse candidaților la funcția de judecător,

Președintele Republicii Moldova este în drept să respingă candidatul respectiv. Motivele

respingerii sunt indicate concret în adresele remise Consiliului Superior al Magistraturii de

către șeful statului. De regulă, drept temei pentru respingerea candidaților la funcția de

judecător servesc informațiile ce se conțin în avizele consultative ale organului de

verificare a titularilor și a candidaților la funcții publice - Serviciul de Informații și

Securitate al Republicii Moldova, și alte informații de care dispune șeful statului, precum

și considerentele ce țin de oportunitatea numirii. Având in vedere că informațiile ce se

conțin în avizele consultative sunt informații cu caracter personal, restricționate, la care

accesul este limitat, iar unele circumstanțe urmează să fie examinate și verificate

suplimentar de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea Președintelui Republicii

Moldova, consideră inoportun că adresele privind respingerea candidaților la funcția de

judecător să fie date publicității. În caz contrar, va fi afectat principiul respectării

drepturilor și reputației candidaților la funcția de judecător, iar dezvăluirea informațiilor

cu caracter personal ar constitui o violare a vieții private, intime și familiale, astfel

încălcându-se prevederile Legii nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informație

și ale Legii nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal.”

Informațiile din 2001-2009, potrivit aceluiași răspuns, nu sunt disponibile deoarece

edificiul Președinției de pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 154, se află în reparație precum și

din cauza deteriorării parțiale a arhivei instituției prezidențiale în urma evenimentelor din

7 aprilie 2009. Prin solicitarea de informații nr. 21-05 din 14 mai 2015, în conformitate cu

aceeași Lege privind accesul la informație, au solicitat Aparatului Președintelui Republicii

Moldova să le fie pusă la dispoziție informația de interes public despre biografiile

persoanelor care au fost decorate cu distincții de stat, Ordinul Republicii, Ordinul de

Onoare, Ordinul Gloria Muncii, Ordinul Meritul Civic și Ordinul Ștefan cel Mare din anul

2001 până în 2015. Pentru fiecare ordin acordat, au cerut să li se ofere informația despre

meritele concrete ale persoanei care a fost distinsă cu respectiva distincție față de statul

Republica Moldova. Solicitarea de informații s-a referit și la lista agenților economici care

au primit distincții de stat și informația relevantă care a stat la baza deciziei de a acorda o

distincție de stat, inclusiv despre meritele concrete pe care aceștia le-au avut față de statul

Republica Moldova. Prin răspunsul nr. 02/1-07-2 din 05 iunie 2015, recepționat ulterior, a

fost refuzată furnizarea informației solicitate. Aparatul Președintelui Republicii Moldova

a motivat refuzul prin faptul că prezentarea datelor solicitate ar putea afecta drepturile și

libertățile fundamentale ale persoanelor vizate, în special dreptul la inviolabilitatea vieții

intime, familiale și private protejat de Legea nr. 133 din 08 iulie 2011, privind protecția

datelor cu caracter personal. Consideră că, răspunsurile sus menționate sunt neîntemeiate

și ilegale încălcând în așa mod dreptul la acces la informație conform următoarelor

argumente. În temeiul articolului 34 al Constituției Republicii Moldova, dreptul persoanei

de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. Potrivit articolului

7 alin. (4) al Legii cu privire la accesul la informație, nu se vor impune restricții ale libertății

de informare decât dacă furnizorul de informații poate demonstra că restricția este

reglementată prin lege organică și necesară într-o societate democratică pentru apărarea

drepturilor și intereselor legitime ale persoanei sau protecției securității naționale și că

prejudiciul adus acestor drepturi și interese ar fi mai mare decât interesul public în

cunoașterea informației. Întru confirmarea poziției sale, reclamantul a mai indicat că, în

articolul 5, 6 și 8 al Legii privind protecția datelor cu caracter personal, nr. 133 din 08 iulie

2011, sunt stabilite condițiile și restricțiile prelucrării datelor cu caracter personal. În

conformitate cu articolul 10 al Legii enunțate, prevederile articolelor 5, 6 și 8 nu se aplică

în situația în care prelucrarea datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri

jurnalistice, artistice sau literare, dacă aceasta se referă la date care au fost făcute publice

în mod voluntar și manifest de către subiectul datelor cu caracter personal s-au la date care

2

sânt strâns legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal

sau de caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condițiile Legii cu privire

la libertatea de exprimare. Potrivit pct. 9 al Hotărîrii Plenului CSJ nr. 1 din 02 aprilie 2007

cu privire la examinarea cauzelor privind accesul la informațiile oficiale, limitarea

accesului la informațiile oficiale constituie o derogare cu totul excepțională de la principiul

liberului acces la categoria respectivă de informații. Reieșind din prevederile articolului 7

din Legea cu privire la accesul la informație, coraborate cu prevederile articolului 54 din

Constituția Republicii Moldova și articolul 10 §2 din Convenție, restrângerea dreptului de

acces liber la informațiile oficiale poate avea loc doar dacă sânt întrunite următoarele

exigențe în privința acestei restrângeri, exigențe care s-au cristalizat și constituit într-o

constantă cu reflectare juridică internă și internațională, denumită regula „triplului test”: a)

limitarea este prevăzută de lege - adică orice restrîngere poate fi impusă doar printr-o lege

organică, dispoziția căreia trebuie să fie accesibilă și clară, iar redactarea acesteia să nu

permită interpretare extensivă, b) protejează un interes legitim - interesul legitim se relevă

din scopul restricției (articolul 7 alin. (1) din Lege), care constă în respectarea drepturilor

și reputației altei persoane, protecția securității naționale, a ordinii publice, a ocrotirii

sănătății și moralei societății; c) să fie necesară într-o societate democratică - pentru a fi

considerată necesară într-o societate democratică, aceasta trebuie să fie indispensabilă și

convingătoare, reieșind din raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului (cazul

Sunday Taimes contra Regatului Unit al Marii Britanii), iar scopul urmărit să devanseze

atingerea care se aduce dreptului de acces liber la informația oficială (testul

proporționalității). În hotărârea din 22 iunie 2015, Curtea Constituțională a decis că, în

sensul articolului 34 alin. (3) din Constituție, restrângerea dreptului la informare poate avea

loc doar atunci cînd are la bază un scop real și justificat de protecție a unui interes legitim

privind protecția cetățenilor sau siguranța națională, iar interesul public pentru aflarea

informației nu prevalează; orice restrângere a accesului la informație, inclusiv categoriile

de informații, specifice și limitate, care nu pot fi dezvăluite în vederea protecției cetățenilor

sau siguranței naționale, trebuie să fie prevăzută de lege și necesară într-o societate

democratică pentru protecția unui interes legitim; justificarea interesului legitim se

fundamentează pe gravitatea prejudicierii acestuia în cazul publicării unor informații,

autorității publice urmând să demonstreze că divulgarea informației ar amenința în mod

grav protecția cetățenilor sau siguranța națională. Deci, prevederilor legale expuse

consideră că, informația solicitată are un caracter public, se referă la persoane și fapte

publice nu pare să amenințe în mod grav protecția cetățenilor sau siguranța națională, și nu

există vreun scop care să devanseze atingerea care se aduce dreptului de acces liber al

cetățenilor Republicii Moldova la informația oficială.

Astfel, consideră că, nedivulgarea acestor informații, de care efectiv dispune

Aparatul Președintelui Republicii Moldova, încălcă drepturile cetățenilor la informare

activă, discreditează imaginea ca și organ de presă independent și crează impedimente în

exercitarea obligației de a informa publicul. Potrivit articolului 21 alin. (1) al Legii privind

accesul la informație, persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de

către furnizorul de informații poate ataca acțiunile acestuia atât pe cale extrajudiciară, cît

3

și direct în instanța de contencios administrativ competentă.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol al Legii, persoana care se consider lezată

într-un drept sau interes legitim poate ataca orice acțiune sau inacțiune a persoanei

responsabile pentru primirea și examinarea cererilor de acces la informații, dar în special

cu privire la lit. e) refuzul neîntemeiat de a prezenta informațiile solicitate; f) atribuirea

neîntemeiată a informației la categoria informațiilor care conțin secrete de stat, secrete

comerciale sau la categoria altor informații oficiale cu accesibilitate limitată. Articolul 22

alin. (3) al numitei Legi, spune că, sesizările, prin care sînt atacate acțiunile sau inacțiunea

organizațiilor care nu au organele lor superioare, sînt accesate direct instanței de contencios

administrativ competente.

Potrivit pct. 36 al Hotărîrii Plenului CSJ nr. 1 din 02 aprilie 2007 cu privire la

examinarea cauzelor privind accesul la informațiile oficiale, persoana care se consideră

lezată de către furnizorul de informații într-un drept sau interes legitim al său, într-una din

formele prevăzute de art. 21 alin. (3) din Lege, dispune de dreptul de a ataca acțiunile

furnizorului, atât pe cale extrajudiciară, cât și direct în instanța de judecată. Excepție

constituie situația prevăzută la articolul 22 alin. (3) din Lege, în prezența căreia este

imposibilă procedura extrajudiciară, cererea fiind adresată numai direct în instanța de

judecată. Astfel, procedura extrajudiciară nu este obligatorie pentru această categorie de

cauze, legea instituind proceduri alternative de soluționare a lor, iar nerespectarea

procedurii extrajudiciare nu va atrage restituirea cererii de chemare în judecată, fiind

inaplicabil temeiul prevăzut de articolul 170 alin.(l) lit. a) Cod de procedură civilă.

Dispozițiile procedurale prevăzute de Legea cu privire la petiționare și de Legea

contenciosului administrativ se vor aplica în măsura în care nu contravin articolului 21-24

din Lege, ultimele având caracter special față de primele sub aspectul enunțat.

Potrivit articolului 25 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, în cazul

admiterii acțiunii, instanța de contencios administrativ se pronunță, la cerere, și asupra

reparării prejudiciului material și moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin

neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile. Mărimea prejudiciului moral se

stabilește de instanța de contencios administrativ, independent de prejudiciul material, în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de

vinovăție a pârâtului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, luându-se în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate. Prin refuzul pârâtului, de furnizare a informației publice solicitată, au fost

încălcate drepturile cetățenilor la informare activă, iar în același timp a fost discretizată

imaginea ca și organ de presă independent, având misiunea de a informa cetățenii fiindu-

le create impedimente în exercitarea obligației de a informa publicul. Astfel, conform

argumentelor expuse, prin inacțiunile pârâtului le-a fost cauzat un prejudiciu moral în

mărime de 10 000 lei.”

În acest sens, reclamantul Centrul de Investigații Jurnalistice, solicită, admiterea

acțiunii, obligarea Aparatului Președintelui Republicii Moldova să furnizeze către Centrul

de Investigații Jurnalistice informația de care dispune, cerută prin solicitările de informații

nr. 20-05 și 21-05 din 14 mai 2015. A mai cerut reclamantul, încasarea din contul pârâtului

4

- Aparatul Președintelui Republicii Moldova, în beneficiul său suma de 10 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral și cheltuieli pentru asistența juridică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 24 noiembrie 2015 acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016 s-a admis apelul declarat

de Centrul de Investigații Jurnalistice.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 24 noiembrie 2015 în

partea prin care au fost respinse cerințele reclamantului cu privire la obligarea eliberării

informației de interes public cu privire la biografiile persoanelor care au fost decorate cu

distincții de stat; Ordinul Republicii, Ordinul de Onoare, Ordinul Gloria Muncii, Ordinul

Meritul Civic și Ordinul Ștefan cel Mare din anul 2001 pînă în 2015, fiind emisă o nouă

hotărîre în această parte.

S-a obligat Aparatul Președintelui Republicii Moldova să elibereze Centrului de

Investigații Jurnalistice informația de interes public cu privire la biografiile persoanelor

care au fost decorate cu distincții de stat; Ordinul Republicii, Ordinul de Onoare, Ordinul

Gloria Muncii, Ordinul Meritul Civic și Ordinul Ștefan cel Mare din anul 2001 pînă în

2015, existentă la moment.

În rest hotărîrea instanței de fond s-a menținut.

La data de 31 martie 2016 Aparatul Președintelui Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei recurate cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 24 noiembrie 2015.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material și anume art.7 și art.8 din Legea nr.928-XVI din 11 mai 2000 privind accesul

la informație precum și art.4-6 și 10 din Legea nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția

datelor cu caracter personal.

Mai mult ca atît, la examinarea cauzei instanța de apel nu a ținut cont de prevederile

art. 4 al Legii privind protecția datelor cu caracter personal care stipulează că datele cu

caracter personal care fac obiectul prelucrării trebuie să fie: colectate în scopuri

determinate, explicite și legitime și trebuie să fie adecvate, exacte și neexcesive. Astfel

solicitarea furnizării informației pentru 14 ani de activitate nu corespunde normelor

invocate datorită caracterului excesiv și neidentificabil al informației solicitate.

Astfel, conchide recurentul că instanța de fond a apreciat corect informația solicitată

de reclamant și anume că este nedeterminabilă, nu are caracter concret și nu se referă la

subiecți. Volumul informației solicitate care se referă la activitatea instituției prezidențiale

pentru o perioadă de 14 ani este unul excesiv și duce la imposibilitatea identificării

informației, iar aceasta face imposibilă prezentarea ei.

Menționează că instanța de apel, la soluționarea cererii de apel, nu a ținut cont nici

de Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la examinarea cauzelor privind

accesul la informațiile oficiale, nr. 1 din 2 aprilie 2007, care în pct. 24) menționează că

solicitantul informații va oferi, în cadrul cererii scrise, detalii suficiente și concludente

pentru identificarea informației solicitate. Suficiența și concludenta detaliilor oferite de

5

către solicitant trebuie să permită furnizorului informației posibilitatea de a identifica ca

acționînd cu diligentă, informația solicitată.

Insuficiența și neconcludența detaliilor indicate în cerere nu poate constitui un motiv

de refuz în înregistrarea cererii, dar poate constitui un temei de refuz în furnizarea

informației, deoarece informația este nedeterminabilă.

Se mai indică în recurs că decizia instanței de apel este una contradictorie, care conține

argumente în defavoarea propriei decizii. Astfel, pe de o parte, Curtea de Apel Chișinău

obligă Aparatul Președintelui RM să furnizeze biografiile titularilor distincțiilor de stat pe

o perioadă de 14 ani în adresa CIJ, iar pe de altă parte instanța de apel conchide că

„reclamantul, într-o măsură oarecare se face singur vinovat de neobținerea informației

solicitate, avînd în vedere faptul că solicitările nu sunt clare, informația solicitată este

nedeterminabilă, nu are caracter concret si nu se referă la subiecți concreți, iar volumul

informației solicitate care se referă la activitatea instituției prezidențiale, pentru o

perioadă de 14 ani este una excesivă”.

La examinarea cererii de apel Curtea de Apel Chișinău nu a ținut cont de art. 28 din

Legea privind protecția datelor cu caracter personal, care impune entităților care

prelucrează date cu caracter personal să fie înregistrate în calitate de operator al acestor

date în Registru de evidență al operatorilor de date cu caracter personal, instituit de Centru

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

Conform informației prezentate de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal (nr. 04-05/1561 din 25 august 2015) la momentul adresării în instanța

de judecată Centrul de Investigații Jurnalistice nu se regăsea în lista entităților care sunt

înregistrate în Registrul de evidență al operatorilor de date cu caracter personal și nu a

notificat, în modul stabilit de art. 23 a Legii privind protecția datelor cu caracter personal,

Centrului sisteme de evidență în care prelucrează date cu caracter personal, iar potrivit

normei precitate, notificarea este o precondiție pentru prelucrarea datelor cu caracter

personal. Or, transmiterea datelor cu caracter personal către un operator neînregistrat,

contravine principiilor securității datelor cu caracter personal, în caz de încălcare a

prevederilor legii, persoanele vinovate răspund în conformitate cu legislația civilă,

contravențională sau penală.

În aceste condiții Aparatul Președintelui RM nu este în drept să furnizeze informația

solicitată în adresa Centrului de Investigații Jurnalistice.

La 29 aprilie 2016 Centrului de Investigații Jurnalistice a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, solicitînd admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei instanței de apel, casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 24 noiembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat eronat legea, nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată în speță.

Se mai invocă în recurs că, în ce privește datele care sînt strîns legate de calitatea de

persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul public al

faptelor în care acesta este implicat, în condițiile Legii cu privire la libertatea de exprimare,

6

nu este necesar consimțămîntului subiecților datelor, pentru ca acestea să fie făcute

publice. Cel puțin așa rezultă din conținutul articolului legii citate. Mai mult decît

atît, art. 5 alin. (1) al legii enunțate spune că: prelucrarea datelor cu caracter personal se

efectuează cu consimțămîntul subiectului datelor cu caracter personal, iar art. 10 al

aceleiași Legi spune că, prevederile art. 5, 6 și 8 nu se aplică în situația în care prelucrarea

datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare,

dacă aceasta se referă la date care sînt strîns legate de calitatea de persoană publică a

subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul public al faptelor în care acesta

este implicat, în condițiile Legii cu privire la libertatea de exprimare.

De asemenea remarcă că, potrivit p. 9 al hotărîrii Plenului CSJ nr. 1 din 02.04.2007 cu

privire la examinarea cauzelor privind accesul la informațiile oficiale, limitarea accesului

la informațiile oficiale constituie o derogare cu totul excepțională de la principiul liberului

acces la categoria respectivă de informații.

Mai mult ca atît, autoritățile publice urmînd să demonstreze că divulgarea informației

ar amenința în mod grav protecția cetățenilor sau siguranța națională.

Invocă că, informația despre actele trimise de Președinția Republicii Moldova

(perioada 2001-2015) în adresa Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost

respinși candidații la funcția de judecător, candidații la funcția de președinte sau

vicepreședinte de instanțe și judecătorii care urmau să fie promovați la curțile de apel, nu

poate fi considerate drept secret de stat Or, conform art. 1 din Legea cu privire la secretul

de stat nr. 245 din 27.11.2008, drept secret de stat - se consideră informații protejate de stat

în domeniul apărării naționale, economiei, științei și tehnicii, relațiilor externe, securității

statului, asigurării ordinii de drept și activității autorităților publice, a căror divulgare

neautorizată sau pierdere este de natură să aducă atingere intereselor și/sau securității

Republicii Moldova. Oferirea informației despre actele prin care au fost respinși candidații

la funcția de judecători și președinți sau vicepreședinți de instanțe nu poate să aducă

atingere intereselor sau securității Republicii Moldova. Informația solicitată nu se atribuie

la informația clasificată drept secret de stat, indicată în art. 7 al legii menționate. Mai mult,

potrivit art. 8 al Legii enunțate nu se atribuie la secret de stat și nu pot fi secretizate

informațiile privind faptele de încălcare a legii de către autoritățile publice și persoanele

cu funcții de răspundere din cadrul acestora și nici starea reală de lucruri în domeniul

ordinii de drept. Se interzice secretizarea informațiilor în cazul în care aceasta ar putea

limita accesul la informațiile de interes public.

Consideră recurentul Centrului de Investigații Jurnalistice că informațiile solicitate,

sunt informații cu caracter public, și prezintă un interes sporit pentru societate, inclusiv

pentru cititorul Centrului de Investigații Jurnalistice, mai ales luînd în considerație starea

reală de lucruri în sectorul justiției, opinia publică cu privire la această stare de lucruri, dar

și constatările diferitor instituții internaționale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

7

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale și

au declarat recursurile împotriva deciziei instanței de apel din 23 februarie 2016, la 31

martie 2016 și respectiv la 29 aprilie 2016 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul declarat de

Centrul de Investigații Jurnalistice și de a admite recursul declarat de Aparatul

Președintelui Republicii Moldova, de a casa decizia instanței de apel și de a menține

hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței

de apel și/sau hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărîrea primei instanțe.

Înaintând acțiunea împotriva Aparatului Președintelui Republicii Moldova, Centrul de

Investigații Jurnalistice a indicat că, prin solicitarea de informații nr. 20-05 din 14 mai

2015 și în conformitate cu Legea nr. 982-XIV din 11 mai 2000 cu privire la accesul la

informație, a solicitat Aparatului Președintelui Republicii Moldova să le pună la dispoziție

informația de interes public despre toate actele trimise de Președinția Republicii Moldova

(perioada 2001 - 2015) în adresa Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost

respinși candidații la funcția de judecător, candidații la funcția de președinte sau

vicepreședinte de instanțe și judecătorii care urmau să fie promovați la Curțile de Apel.

Totodată a solicitat și obligarea Aparatului Președintelui Republicii Moldova să elibereze

Centrului de Investigații Jurnalistice informația de interes public cu privire la biografiile

persoanelor care au fost decorate cu distincții de stat; Ordinul Republicii, Ordinul de

Onoare, Ordinul Gloria Muncii, Ordinul Meritul Civic și Ordinul Ștefan cel Mare din anul

2001 pînă în 2015, existentă la moment

Judecând pricina în cauză, prima instanță a respins integral acțiunea.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de Centrul de Investigații Jurnalistice,

instanța de apel a casat parțial hotărîrea primei instanțe, și a emisă o nouă hotărîre prin

care s-a obligat Aparatul Președintelui Republicii Moldova să elibereze Centrului de

Investigații Jurnalistice informația de interes public cu privire la biografiile persoanelor

care au fost decorate cu distincții de stat; Ordinul Republicii, Ordinul de Onoare, Ordinul

Gloria Muncii, Ordinul Meritul Civic și Ordinul Ștefan cel Mare din anul 2001 pînă în

2015, existentă la moment. În rest hotărîrea instanței de fond s-a menținut.

În susținerea soluției date, instanța de apel, a reținut că concluziile primei instanțe

sunt parțial greșite, rezultate din aprecierea eronată a prevederilor legale.

A remarcat instanța de apel că, temeiurile de bază pentru care au fost respinse cerințele

înaintate de Centrul de Investigații Jurnalistice au fost că o parte din informația solicitată

este publică; altă parte are statut de informație ce conține date cu caracter personal, iar altă

8

parte constituie secret de stat.

La capitolul dat instanța de apel a invocat că, pentru soluționarea justă a cerințelor

înaintate de Centrul de Investigații Jurnalistice urmează inițial de stabilit statutul

persoanelor, privitor la care este solicitată informația de către Centrul Investigații

Jurnalistice, cît și caracterul informației solicitate. Or, din sensul cerințelor înaintate se

deduce că informațiile solicitate de reclamant se referă la persoane - titular de demnitate

publică, au pretins să dețină o funcție de demnitate publică, ori au săvârșit acțiuni de interes

public, pentru care au fost decorate, iar informația solicitată are caracter public.

Astfel, persoanele care au candidat la funcția de judecător (dar au fost respinse de

Președintele Țării) , persoanele care au candidat la funcția de președinte sau vicepreședinte

de instanțe și judecătorii și care au dorit să fie promovați la Curțile de Apel - dețin statutul

de persoane care sînt titular ai funcției de demnitate publică, or au pretins să dețină această

funcție.

De altfel, instanța de apel a menționat că, persoanele care au fost decorate cu distincții

de stat, au fost prezentate spre decorare pentru acțiuni, activitate efectuată în interesul

societății și ale publicului, fiind conștiente de faptul că meritele pentru care au fost decorate

prezintă un interes larg al publicului vis-a-vis de personalitatea și activitatea acestora, iar

atribuțiile Președintelui Țării, inclusiv la acest capitol, urmăresc scopul realizării

prerogativelor de putere publică.

În concluzie, instanța de apel a reiterat că informația solicitată de reclamant, urmează

a fi examinată prin prisma prevederilor legale cuprinse în Legea nr.133/08.07.2011 privind

protecția datelor cu caracter personal; Legea nr. 245-XVI din 27.11.2008 cu privire la

secretul de stat; Legea nr. 982-XIV din 11.05.2000 privind accesul la informație; Legea nr.

nr.271-XVI din 18.12.2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice,

Constituția RM, prevederilor art. 10 CEDO.

Instanța de recurs, verificând legalitatea deciziei instanței de apel prin prisma criticelor

formulate în recurs, conchide că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept

material și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat la dosar, pe când prima

instanță, justificat și amplu argumentat, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor

importante și cu trimitere la probele administrate, având în susținere cadrul legal aplicabil

în speță, corect a ajuns la concluzia respingerii acțiunii înaintată de Centrul de Investigații

Jurnalistice.

În susținerea opiniei enunțate se reține că din materialele dosarului rezultă cu

certitudine că prin scrisoarea nr. 20-05 din 14 mai 2015, Centrul de Investigații Jurnalistice

s-a adresat către Aparatul Președintelui Repebulcilii Moldova, solicitând punerea în

dispoziție a tuturor actelor trimise de Președinția Republicii Moldova (perioada 2001 -

2015) în adresa Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost respinși candidații la

funcția de judecător, candidații la funcția de președinte sau vicepreședinte de instanțe și

judecătorii care urmau să fie promovați la Curțile de Apel. (f.d. 14)

Totodată, prin scrisoarea nr. 21-05 din 14 mai 2015, conform Legii cu privire la

accesul la informații, Centrul de Investigații Jurnalistice a solicitat Aparatului Președintelui

Republicii Moldova eliberarea următoarei informații: biografiile persoanelor care au fost

9

decorate cu distincții de stat - Ordinul Republicii, Ordinul de Onoare, Ordinul Gloria

Muncii, Ordinul Meritul Civic și Ordinul Ștefan cel Mare din anul 2001 - 2015; pentru

fiecare ordin acordat, eliberarea informației despre meritele concrete ale persoanei care a

fost distinsă cu respectiva distincție față de statul Republicii Moldova; lista agenților

economici, care au primit distincții de stat și informația relevant care a stat la baza deciziei

de a acorda o distincție de stat, inclusiv despre meritele concrete pe care acesta le-a avut

față de statul Republica Moldova. (f.d. 12)

În conformitate cu art. 18 din Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008 privind verificarea

titularilor și a candidaților la funcțiile publice, informațiile obținute de organul de verificare

în cadrul verificării, cu excepția informațiilor privind elementele constitutive ale unei

infracțiuni și a altor date stabilite de lege, reprezintă date cu caracter personal. Accesul la

datele cu caracter personal se acordă în modul stabilit de Legea cu privire la protecția

datelor cu caracter personal.

Prin urmare, instanța de recurs menționează că prima instanță corect a invocat că

temei pentru respingerea candidaților la funcția de judecător servesc informațiile ce se

conțin în avizele consultative ale organului de verificare a titularilor și a candidaților la

funcții publice - Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova și sunt

informații cu caracter personal, restricționate, la care accesul este limitat.

Iar, potrivit articolului 8 din Legea cu privire la accesul la informație, informația cu

caracter personal face parte din categoria informației oficiale cu accesibilitate limitată și

constă din date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, a căror

dezvăluire ar constitui o violare a vieții private, intime și familiale. Alin. (2) al aceluiași

articol prevede, că, accesul la informația cu caracter personal se realizează în conformitate

cu prevederile legislației privind protecția datelor cu caracter personal.

În aceiași ordine de idei, articolul 7 alin. (2) lit. c) a Legii sus menționate, indică că,

accesul la informațiile oficiale poate fi îngrădit în cazul informațiilor cu caracter personal,

a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viața privată a persoanei, protejată

de legislația privind protecția datelor cu caracter personal.

Instanța de recurs reține că informația solicitată de către Centrul de Investigații

Jurnalistice, este una restricționată, cu acces limitat, aceasta fiind protejată de Legea cu

privire la secretul de stat nr. 245 din 27 noiembrie 2008.

Prin urmare, cele relatate indică la faptul că informația solicitată prin scrisoarea nr.

20-05 din 14 mai 2015 (f.d. 14) este o informație ce conține date cu caracter personal, la

care accesul este limitat, și este inadmisibil de a fi date publicității motivele respingerii

candidaturilor la funcția de judecător, totodată va fi încălcat principiul respectării

drepturilor și reputației candidaților la funcția de judecător.

Instanța de recurs în acest sens menționează și Hotărîrea Plenului Curții Supreme de

Justiție cu privire la examinarea cauzelor privind accesul la informațiile oficiale, nr. 1 din

2 aprilie 2007, care în pct. 24) stipulează că solicitantul informații va oferi, în cadrul cererii

scrise, detalii suficiente și concludente pentru identificarea informației solicitate.

Suficiența și concludenta detaliilor oferite de către solicitant trebuie să permită furnizorului

informației posibilitatea de a identifica ca acționînd cu diligentă, informația solicitată.

10

Insuficiența și neconcludența detaliilor indicate în cerere nu poate constitui un motiv

de refuz în înregistrarea cererii, dar poate constitui un temei de refuz în furnizarea

informației, deoarece informația este nedeterminabilă.

În circumstanțele enunțate și în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

neîntemeiate argumentele recurentului Centrului de Investigații Jurnalistice care a invocat

că art. 5 alin. (1) al Legii nr.133 din 08.07.2011 cu privire la protecția datelor cu caracter

personal spune că: prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimțămîntul

subiectului datelor cu caracter personal, iar art. 10 al aceleiași Legi spune că, prevederile

art. 5, 6 și 8 nu se aplică în situația în care prelucrarea datelor cu caracter personal se face

exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, dacă aceasta se referă la date care sînt

strîns legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau

de caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condițiile Legii cu privire la

libertatea de exprimare.

Se reține drept corectă afirmația instanței de fond precum că norma respectivă nu are

caracter absolut, iar aplicarea ei este condiționată de prezența consimțământului subiecților

datelor, pentru ca acestea să fie făcute publice.

În ce privește soluția instanței de apel privind obligarea Aparatul Președintelui

Republicii Moldova să elibereze Centrului de Investigații Jurnalistice informația de interes

public cu privire la biografiile persoanelor care au fost decorate cu distincții de stat;

Ordinul Republicii, Ordinul de Onoare, Ordinul Gloria Muncii, Ordinul Meritul Civic și

Ordinul Ștefan cel Mare din anul 2001 pînă în 2015, existentă la moment, instanța de recurs

o consideră neîntemeiată.

În conformitate cu art. 94 alin.(l) din Constituția Republicii Moldova și cu art. 1 din

Legea nr. 173 din 6 iulie 1994 privind modul de publicare și intrare în vigoare a actelor

oficiale, decretele emise de către Președintele Republicii Moldova, inclusiv cele privind

conferirea distincțiilor de stat, se publică în mod exhaustiv în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova și conțin date privind denumirea distincției, numele și prenumele

posesorului, funcția și locul de muncă, meritele pentru care i-a fost acordată distincția, etc.

Decretele prezidențiale în materie de decorare se regăsesc și pe site-ul Ministerului Justiției

(justice.md).

La examinarea cauzei instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 4 al Legii

privind protecția datelor cu caracter personal care stipulează că datele cu caracter personal

care fac obiectul prelucrării trebuie să fie: colectate în scopuri determinate, explicite și

legitime si trebuie să fie adecvate, exacte și neexcesive. Astfel solicitarea furnizării

informației pentru 14 ani de activitate nu corespunde normelor invocate datorită

caracterului excesiv si neidentificabil al informației solicitate.

În acest sens, instanța de fond a apreciat corect că informația solicitată de reclamant

este nedeterminabilă, nu are caracter concret și nu se referă la subiecți. Volumul

informației solicitate care se referă la activitatea instituției prezidențiale pentru o perioadă

de 14 ani este unul excesiv și duce la imposibilitatea identificării informației, iar aceasta

face imposibilă prezentarea ei.

11

Totodată, Colegiul civil menționează că cerința Centrului de Investigații Jurnalistice

prin care s-a solicitat repararea prejudiciului moral este neîntemeiată și nejustificată,

deoarece raportînd prevederile legale la circumstanțele pricinii, s-a stabilit că nu au fost

lezate drepturile Centrului de Investigații Jurnalistice de acces la informație și nici nu i s-

a cauzat vreun prejudiciu moral de către Aparatul Președintelui Repebulcilii Moldova.

Cauzarea prejudiciului moral prin descreditarea imaginii ca organ de presă

independent și crearea de impedimente în exercitarea obligației de a informa publicul, este

lipsită de suport.

În conexiunea celor relatate se constată că instanța de apel nu a calificat corect, din

punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluții

greșite, pe când prima instanță în mod temeinic și legal a respins integral acțiunea.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră de a respinge recursul declarat

de Centrul de Investigații Jurnalistice și de a admite recursul declarat de Aparatul

Președintelui Republicii Moldova, de a casa decizia instanței de apel și de a menține

hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și art.445 alin.(1) lit. f) CPC, art. 445 alin.

(3) Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Aparatul Președintelui Republicii Moldova.

Se respinge recursul declarat de către Centrul de Investigații Jurnalistice.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016 și se

menține hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 noiembrie 2015, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul de Investigații Jurnalistice

împotriva Aparatului Președintelui Republicii Moldova privind contestarea actelor de

nefurnizare a informației oficiale.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

12