2ac-105/16 — validarea propririi ș.a.

dosarul nr. 2ac-105/16

Î N C H E I E R E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd cererea depusă de reprezentantul Ministerului Sănătății, Andrei

Șveț privind strămutarea pricinii la altă instanță de judecată egală în grad,

în pricina civilă intentată la cererea Societății cu Răspundere Limitată „Magic

V.S.” împotriva Ministerului Sănătății cu privire la validarea popririi,

c o n s t a t ă:

La 30 septembrie 2014 lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Magic

V.S.” (în continuare – SRL „Magic V.S.”), Întreprinderea Individuală „Ruslan

Vasiliev” (în continuare – ÎI „Ruslan Vasiliev”) a depus cerere împotriva terțului

poprit Ministerul Sănătății cu privire la validarea popririi prin încasare a datoriei în

sumă de 287987,00 de lei și a dobînzii de întîrziere în sumă de 69314 lei.

Ulterior, lichidatorul SRL „Magic V.S.”, ÎI „Ruslan Vasiliev” a depus o

cerere de concretizare a cuantumului pretențiilor din cererea de validare a popririi,

prin care a solicitat încasarea de la terțul poprit Ministerul Sănătății a datoriei în

sumă de 104889,50 de lei și a dobînzii de întîrziere în mărime de 62964 de lei.

(vol.I f.d. 178)

La data de 18 mai 2015, reprezentantul terțului poprit, Ministerul Sănătății a

Republicii Moldova, Andrei Șveț, a înaintat cerere privind strămutarea cauzei în

altă instanță egală în grad, invocînd că are îndoieli privind obiectivitatea și

nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Chișinău, independența și imparțialitatea

acestora fiind suspicioasă, deoarece Ministerului Sănătății nu i-a fost comunicată

hotărîrea instanței de insolvabilitate despre intentarea procesului de insolvabilitate

a debitorului SRL „Magic V.S.”, că în majoritatea cauzelor cu privire la validarea

popririi, cererile au fost admise, precum și că instanța de insolvabilitate a respins

toate demersurile înaintate de reprezentantul terțului poprit cu privire la atragerea

în proces a unor copîrîți. (vol. I f.d. 141-143)

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 17 iunie 2015 s-a respins

cererea cu privire la strămutarea pricinii în altă instanță de judecată de același grad

depusă de către reprezentantul terțului poprit, Ministerul Sănătății, Andrei Șveț.

(vol.I f.d. 158-160)

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015 s-a scos de pe

rol cererea cu privire la validarea popririi înaintată de lichidatorul SRL „Magic

V.S.”, în procedura falimentului, ÎI „Ruslan Vasiliev” împotriva terțului poprit

1

Ministerul Sănătății. (vol.I f.d. 213-215)

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015 s-a anulat

încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015 de scoatere de pe rol a

cererii cu privire la validarea popririi înaintată de lichidatorul SRL „Magic V.S.”,

în procedura falimentului, ÎI „Ruslan Vasiliev” împotriva terțului poprit Ministerul

Sănătății. (vol.I f.d. 227-230)

Prin încheierile Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2015 s-au respins

cererile terțului poprit Ministerul Sănătății cu privire la scoaterea de pe rol a cererii

cu privire la validarea popririi înaintată de lichidatorul SRL „Magic V.S.”, în

procedura falimentului, ÎI „Ruslan Vasiliev” împotriva terțului poprit Ministerul

Sănătății. (vol.I f.d. 250-253, f.d. 254-257, f.d. 258-261).

La data de 14 iunie 2016 reprezentantul terțului poprit Ministerul Sănătății,

Andrei Șveț a depus în instanța de apel cerere în temeiul art.43 alin.(2) lit. f) din

Codul de procedură civilă prin care a solicitat strămutarea pricinii civile la o altă

instanță egală în grad.

În motivarea cererii a invocat că, nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel

Chișinău este știrbită de calitatea participanților la proces și circumstanțelor

pricinii.

Afirmă că, în ședința de judecată din data de 21 aprilie 2015, a înaintat mai

multe cereri avînd drept obiect înștiințarea unor copîrîți despre posibilitatea

coparticipării obligatorii, însă instanța le-a respins menționînd că acestea nu pot fi

supuse recursului în mod separat, contrar prevederilor imperative ale art. 62 alin.

(2) din Codul de procedură civilă.

Susține că, la data de 21 decembrie 2015 a înaintat 3 cereri de scoatere de pe

rol a cererii cu privire la validarea popririi, pe care instanța le-a respins menționînd

că acestea pot fi supuse recursului odată cu fondul cauzei, iar la 03 mai 2016,

înaintând cerere de amânare a ședinței de judecată pe motiv că intenționează să

depună o acțiune reconvențională în temeiul art. 173 alin.(1) lit. b) din Codul de

procedură civilă, instanța a refuzat amânarea ședinței de judecată fără careva temei

plauzibil, fiindu-i lezat dreptul la apărare.

Menționează că, cererile de recuzare înaintate judecătorului Iulia Cimpoi au

fost respinse de către magistrații Curții de Apel Chișinău fără citarea

reprezentantului Ministerului Sănătății.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele expuse în cererea cu

privire la strămutarea prezentei pricini, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea neîntemeiată și

pasibilă respingerii din următoarele motive.

În conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța strămută pricina la o altă instanță dacă există bănuieli că nepărtinirea

judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele pricinii sau de calitatea

participanților la proces.

Conform art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă, strămutarea pricinii în

cazurile prevăzute la alin.(2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța

ierarhic superioară, a cărei încheiere este irevocabilă și nu este susceptibilă de

recurs.

Potrivit art. 2.5 din Principiile de la Bangalore, judecătorul se va abține să

soluționeze orice dosar pe care constată că nu îl va putea judeca într-o manieră

2

imparțială sau în care unui observator rezonabil i s-ar putea părea că judecătorul nu

este capabil să judece imparțial. Printre astfel de cazuri, fără însă ca înșiruirea să

fie completă, se numără următoarele: cazul în care judecătorul are o predispoziție

sau o prejudecată efectivă cu privire la una dintre părți sau în care judecătorul

cunoaște personal fapte relevante pentru proces; cazul în care, anterior, judecătorul

a avut calitatea de avocat sau a fost audiat ca martor în acel dosar; cazul în care

judecătorul sau un membru al familiei sale are un interes economic în rezultatul

procesului.

Instanța de recurs pentru a se pronunța asupra temeiniciei cererii înaintate de

reprezentantul Ministerului Sănătăți, Andrei Șveț privind strămutarea pricinii civile

la o altă instanță egală în grad consideră imperioasă analiza celor invocate în

lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

În hotărârea Kyprianou vs Cyprus (73797/01, 15 decembrie 2005, § 121),

Curtea a rezumat principiile care reies din jurisprudența sa cu privire la

imparțialitatea instanței judecătorești după cum urmează: „Curtea reiterează, în

primul rând, că într-o societate democratică este de o importanță fundamentală ca

instanțele judecătorești să inspire încredere populației și, în primul rând,

acuzatului, în cazul procedurilor penale În acest sens, articolul 6 cere instanței, care

cade sub incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă

absența prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată

în diferite moduri.

Astfel, Curtea în cauza Piersack vs Belgium, (1 octombrie 1982, § 427) face

distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea

personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, și o abordare obiectivă,

adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice

îndoială legitimă în acest sens (a se vedea Grieves vs Marea Britanie, 16 decembrie

2003, 57067/00).

În ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se aplică unui complet de

judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lângă

comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte

care pot fi stabilite și care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea. În

această privință, chiar aparențele pot avea o anumită importanță (a se vedea

Castillo Algar vs Spain și Morel vs France). Atunci când se hotărăște dacă într-o

anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet nu este imparțial,

punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparțial este important,

dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi obiectiv

justificată (a se vedea Ferrantelli and Santangelovs. Italy și Wettstein vs

Switzerland).

Colegiul remarcă faptul că, alegațiile invocate de către reprezentantul

Ministerului Sănătății, Andrei Șveț precum că, instanța de insolvabilitate a respins

cererea de înștiințare despre posibilitatea intervenirii în proces a coparticipanților

obligatorii fără drept de recurs separat, contrar prevederilor imperative ale art.62

alin.(2) din Codul de procedură civilă, nu pot fi admise or, verificarea legalității

actelor judecătorești de dispoziție se efectuează prin intermediul căilor de atac, iar

strecurarea unor erori materiale nu constituie temei ce ar atesta părtinirea

judecătorului, în special a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Mai mult ca atît, se prezumă că participanții la proces au cunoștință de

3

dispozițiile legale și urmează să se conformeze acestora, dar nu stipulațiilor

cuprinse într-un act judecătoresc de dispoziție în acest sens, ce contravin

prevederilor legale. Aceleași raționamente sunt aplicabile și argumentelor invocate

de reprezentantul Ministerului Sănătății, Andrei Șveț precum că, la data de 21

decembrie 2015 a înaintat 3 cereri de scoatere de pe rol a cererii cu privire la

validarea popririi, pe care instanța de insolvabilitate le-a respins fără drept de

recurs.

Nu pot fi reținute nici declarațiile reprezentantului Ministerului Sănătății,

Andrei Șveț precum că, instanța a refuzat amânarea ședinței de judecată fără vreun

motiv plauzibil, avînd în vedere că intenționează să depună o acțiune

reconvențională în temeiul art. 173 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

deoarece art. 172 alin. (2) din aceeași lege prevede că, intentarea acțiunii

reconvenționale se face conform regulilor generale de intentare a acțiunii, iar în

raport cu dispozițiile art. 166 alin. (1) din aceeași lege citată supra stabilește că,

oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane ori are un interes pentru

constatarea existenței sau inexistenței unui drept trebuie să depună în instanța

competentă o cerere de chemare în judecată. Deci, argumentul respectiv nu

demonstrează părtinirea judecătorilor.

La fel, nu demonstrează atitudine părtinitoare circumstanțele invocate precum

că, cererile de recuzare înaintate judecătorului Iulia Cimpoi au fost respinse de

către magistrații Curții de Apel Chișinău, dat fiind faptul că nu s-au constatat

motive care ar suscita bănuieli de părtinire a judecătorului menționat.

Pretinsa atitudine părtinitoare invocată de reprezentantul Ministerului

Sănătății, Andrei Șveț are o conotație declarativă și neprobată or, la acest capitol

nu au fost exemplificate împrejurările de ordin obiectiv sau subiectiv concludente

ce ar furniza concluzii cu privire la prezența prejudecății judecătorilor a cărei

recuzare se solicită avînd în vedere că în spiritul CEDO orice bănuială de

imparțialitate urmează să fie obiectiv justificată.

Conform art. 52 alin.(5) din Codul de procedură civilă, în proces nu se admite

înaintarea repetată a recuzării aceluiași judecător și pentru aceleași motive dacă

anterior recuzarea lui a fost respinsă. De asemenea, nu se admite: recuzarea

judecătorului din suspiciune în imparțialitatea lui dacă nu sînt cunoscute temeiurile

de drept și de fapt pentru înaintarea recuzării; recuzarea judecătorului căruia i s-a

încredințat verificarea temeiniciei recuzării declarate unui alt judecător; recuzarea

judecătorilor care nu sînt implicați în examinarea pricinii.

Ținând cont de cerințele art. 46 din Codul de procedură civilă privind

componența completelor de judecată, se impune concluzia că, în majoritatea

cazurilor, acestea oricum nu cuprind toți judecătorii care activează într-o instanță.

Prin urmare, cererile de recuzare se pot justifica doar în privința judecătorilor din

același complet, și nicidecum asupra tuturor judecătorilor din instanța respectivă.

Rațiunea legiuitorului este de a nu admite perturbarea înfăptuirii justiției de

către instanța investită de lege, iar extinderea artificială a temeiurilor de recuzare

asupra judecătorilor neimplicați în judecarea cauzelor civile concrete constituie un

abuz de drept din partea justițiabililor, care generează atât tergiversarea procesului,

cât și la prejudicierea intereselor părților adverse.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

4

respinge cererea înaintată de reprezentantul Ministerului Sănătății, Andrei Șveț cu

privire la strămutarea pricinii la altă instanță egală în grad.

În conformitate cu art. 43 alin. (4), art. 270 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e

Se respinge cererea depusă de reprezentantul Ministerului Sănătății, Andrei

Șveț privind strămutarea la altă instanță de judecată egală în grad a pricinii civile

intentată la cererea Societății cu Răspundere Limitată „Magic V.S.” împotriva

Ministerului Sănătății cu privire la validarea popririi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

5