2ra-1436/16 — încasarea datoriei

prima instanță: N. Bănărescu dosarul nr. 2ra-1436/16

instanța de apel: A. Albu, A. Toderaș, S. Șleahtițki

ÎNCHEIERE

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Natalia

Bortă și Ion Bortă

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Șumschi

împotriva Nataliei Bortă și Ion Bortă cu privire la încasarea datoriei și a penalității de

întârziere și cererea reconvențională înaintată de Natalia Bortă și Ion Bortă împotriva

lui Victor Șumschi cu privire la recunoașterea nulității contractului de împrumut

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 ianuarie 2016 prin care a fost

respins apelul declarat de Victor Șumschi și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț

din 01 iunie 2015 prin care a fost admisă parțial acțiunea înaintată de Victor Șumschi

și decizia suplimentară a Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2016 prin care a fost

respins apelul declarat de Natalia Bortă și Ion Bortă și menținută hotărârea

Judecătoriei Edineț din 01 iunie 2015 prin care a fost admisă parțial acțiunea înaintată

de Victor Șumschi

constată:

La 01 august 2014, Victor Șumschi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nataliei Bortă și Ion Bortă cu privire la încasarea datoriei și a penalității de

întârziere.

În motivarea acțiunii a invocat că la 21 mai 2009 a încheiat cu Natalia Bortă și

Ion Bortă contract de împrumut, conform căruia a acordat împrumut ultimilor suma

de 47500 euro, echivalentul a 729847 lei la acel moment, cu scadența la

31 august 2009.

Susține că la 03 martie 2010, Natalia Bortă și Ion Bortă i-au restituit suma de

10000 euro, iar suma de 37000 euro a rămas nerestituită până la momentul de față.

Mai indică că s-a adresat prealabil către Natalia Bortă și Ion Bortă cu

solicitarea de a restitui datoria, însă a rămas fără de răspuns.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 14 alin. (1), 280 lit. c) Cod

civil, art. 5, 6, 26, 85 alin. (1) lit. a), 166, 167 CPC.

1

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Natalia Bortă și Ion Bortă în

beneficiul său datoria în mărime de 37500 euro, încasarea penalității de întârziere în

mărime de 0, 1 % din suma de 47500 euro pe zi pentru perioada din 2009 până la

03 martie 2010, cât și suma penalității de întârziere în mărime de 0, 1 % din suma de

37500 euro începând cu 03 martie 2010 și până la data pronunțării hotărârii.

La 26 martie 2015, Natalia Bortă si Ion Bortă au înaintat acțiune

reconvențională împotriva lui Victor Șumschi cu privire la recunoașterea nulității

contractului de împrumut.

În motivarea cererii a indicat că contractul de împrumut nr. 2697 din

21 mai 2009 este unul fictiv, încheiat fără intenția de a produce efecte juridice.

Menționează că în perioada anilor 2007 - 2008 Victor Șumschi, profitînd de

situația financiară grea în care se aflau, le-a acordat un împrumut în mărime de 28750

euro, fapt pentru care la 15 august 2008 au întocmit o recipisă.

Ulterior, la 21 mai 2009, la notar a fost autentificat contractul de împrumut

nr. 2697, încheiat doar cu scopul de a garanta rambursarea împrumutului anterior în

sumă de 28750 euro, acordat prin recipisa din 15 august 2008.

Solicită admiterea acțiunii reconvenționale cu recunoașterea nulității

contractului de împrumut nr. 2697 din 21 mai 2009.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 01 iunie 2015 a fost admisă parțial

cererea de chemare în judecată înaintată de Victor Șumschi, încasat în mod solidar de

la Natalia Bortă și Ion Bortă în beneficiul lui Victor Șumschi datoria în sumă de

37500 euro și penalitatea de întârziere în mărime de 6750 euro.

A fost respinsă pretenția lui Victor Șumschi cu privire la încasarea penalității

de întârziere în mărime de 0, 1 % din suma de 47500 euro.

A fost încasat în mod solidar de la Natalia Bortă și Ion Bortă în beneficiul

statului taxa de stat în sumă de 25000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 26 ianuarie 2016 a fost respins apelul

declarat de Victor Șumschi și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2016 a fost

respins apel declarat de Natalia Bortă și Ion Bortă și menținută hotărârea primei

instanțe.

La 25 aprilie 2016, Natalia Bortă și Ion Bortă au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel și a deciziei suplimentare, prin care au solicitat admiterea

acestuia, casarea deciziilor recurate și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărârii de respingere a acțiunii înaintate de Victor Șumschi.

În motivarea recursului a invocat că la 24 aprilie 2014 Curtea de Apel Bălți a

emis o decizie prin care a fost încasată datoria de la ei în beneficiul lui Victor

Șumschi, iar acțiunea lor reconvențională a fost respinsă.

Ulterior la 01 august 2014 Victor Șumschi a mai înaintat o acțiunea împotriva

lor cu privire la încasarea altei datoriei.

Indică că acțiunea a fost înaintată peste o perioadă de aproximativ 5 ani de la

încheierea contractului de împrumut din 31 august 2009, totodată instanțele ierarhic

inferioare au încasat și suma penalității, la fel peste termenul de prescipție prevăzut

de art. 267 Cod civil.

2

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților, inclusiv a recurenților, la 22 februarie 2016, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire anexată (f. d. 16, vol. II), însă careva date despre recepționarea

acesteia de către recurenți, la materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 25 aprilie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Bortă și Ion Bortă, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

Natalia Bortă și Ion Bortă, asemenea aspecte nu se regăsesc.

3

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Natalia Bortă și Ion Bortă ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Natalia Bortă și Ion Bortă se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

4