3ra-966/16 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-966/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: V. Ciumac 3ra– 966/16
Instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță
Î N C H E I E R E
29 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, – Svetlana Filincova
Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Levițcaia Ludmila, prin intermediul avocatului Roșca Andrei,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către
Levițcaia Ludmila împotriva Inspecției de Stat în Construcții privind anularea
actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016, prin
care a fost respins apelul declarat de către Levițcaia Ludmila și menținută
hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 octombrie 2015,
c o n s t a t ă:
La 01 iulie 2015, Levițcaia Ludmila a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Inspecției de Stat în Construcții privind anularea actului administrativ.
În motivarea acțiunii a indicat că locuiește în casa de locuit situată în mun.
Chișinău, str. Ghica-Vodă 7a și are viza de domiciliu autorizată din 13 aprilie
1985.
Mai indică că casa de locuit, inițial, a fost construită ca bucătărie de vară,
iar, garajul a fost construit și utilizat ca șură. Totodată, afirmă că construcțiile
enunțate au fost executate neautorizat, însă, prin decizia Sovietului de deputați ai
poporului al raionului Sovietic nr. 10/6.10 din 11 septembrie 1990, construcțiile
au fost legiferate.
Reclamanta menționează că terenul aferent îi aparține cu drept de
proprietate privată, în baza contractului de vînzare-cumpărare din 27 martie
2014.
Afirmă că din motivul că casa de locuit și garajul nu au fost înregistrare în
cadastrul bunurilor imobile, s-a adresat autorităților publice locale pentru
legiferarea construcției, astfel, la 17 aprilie 2015 a primit procesul-verbal de
recepție finală nr. 242, înregistrat la Primăria mun. Chișinău.
Mai indică Levițcaia Ludmila că la 12 mai 2015, a înaintat Inspecției de
Stat în Construcții cererea pentru examinarea și obținerea concluziei în procesul-
verbal de recepție finală, însă, la 02 iunie 2015, Inspecția de Stat în Construcții a
respins recepția finală a obiectivului, invocînd că construcția a fost construită
fără autorizație de construcție.
Reclamanta consideră ilegal refuzul pîrîtului privind obținerea concluziei
în procesul-verbal de recepție finală, lezîndu-i astfel dreptul de a legifera
construcțiile și de a dispune liber de acestea.
Reclamanta Levițcaia Ludmila solicită constatarea ilegalității deciziei
Inspecției de Stat în Construcții de respingere a recepției finale a casei de locuit
particulară cu anexă și garaj construit în mun. Chișinău, str. Ghica Vodă 7a și
obligarea Inspecției de Stat în Construcții să accepte recepția finală a casei de
locuit lit. A(01) cu anexa lit. A1(01) și garajul nr. 1(2) din str. Ghica Vodă 7a,
mun. Chișinău.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 octombrie 2015,
s-a respins acțiunea înaintată de către Levițcaia Ludmila.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016, a fost respins
apelul declarat de către Levițcaia Ludmila și menținută hotărîrea Judecătoriei
Rîșcani mun. Chișinău din 13 octombrie 2015.
La 29 aprilie 2016, Levițcaia Ludmila a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de
Apel Chișinău din 11 februarie 2016 și a hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun.
Chișinău din 13 octombrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie
admisă acțiunea înaintată de către Levițcaia Ludmila.
În motivarea cererii de recurs a invocat că hotărîrile instanțelor
judecătorești sunt ilegale și neîntemeiate, deoarece au fost emise cu încălcarea și
aplicarea eronată a normelor de drept material, cît și cu aprecierea arbitrară a
probelor.
Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea
de recurs, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Levițcaia
Ludmila, prin intermediul avocatului Roșca Andrei nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice
afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în
cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Levițcaia
Ludmila, prin intermediul avocatului Roșca Andrei nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a
invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel, ci a
formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie
temei de casare a actelor recurate.
Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței
CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea
situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie
1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de către Levițcaia Ludmila, prin intermediul avocatului Roșca
Andrei ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440
alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Levițcaia Ludmila, prin
intermediul avocatului Roșca Andrei.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Svetlana Filincova
Judecători Dumitru Mardari
Maria Ghervas