2ra-1417/16 — partajarea averii proprietate comună

Judecătoria Drochia Dosarul nr.2ra-1417/16

Judecător:V. Ghedreuțan

Curtea de Apel Bălți

Judecători: A. Garbuz, G. Polivenco, Gh. Liulca

ÎNCHEIERE

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bejan

Andrei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Bejan

Andrei împotriva Anastasiei Rusu privind partajarea bunurilor în proprietate comună în

devălmășie a soților,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 03 decembrie 2014, Bejan Andrei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Anastasiei Rusu privind partajarea bunurilor în proprietate comună în

devălmășie a soților.

În motivarea acțiunii a indicat că, în anul 1984 a încheiat căsătoria cu Rusu

Anastasia iar la 05.12.2013 căsătoria a fost desfăcută.

Indică că după încheierea căsătoriei a trecut cu traiul în gospodăria pârâtei în or.

Drochia str.Ghica Vodă 86, unde până în prezent are viză de reședință. În timpul

căsătorie împreună cu pârâta a efectuat reparația imobilului, a construit veranda și

garajul.

Afirmă că în anii 1990-1991 împreună cu pârâta au construit în gospodăria dată

un sarai și un beci. Consideră că pentru construirea saraiului, garajului și reparația la

casa de locuit au fost cheltuite surse bănești în sumă de 6000 lei.

Notează că, pe parcursul ultimilor ani, pârâta a înregistrat la OCT Drochia

saraiul ca bucătărie de vară. Însă, înainte de a desface căsătoria a trecut cu traiul în

sarai, unde locuiește până în prezent. Luând în considerație faptul că nu se consideră

proprietar al saraiului de locuit, nu are posibilitatea de ași instala și conecta energia

electrică și conducta de gaz natural.

Solicită să fie adjudecat în proprietate saraiul de locuit și beciul amplasat sub

sarai, iar veranda și garajul să-i fie adjudecate pârâtei.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 05 octombrie 2015, cererea de chemare

în judecată înaintată de Bejan Andrei împotriva Anastasiei Rusu privind partajarea

bunurilor în proprietate comună în devălmășie a soților, s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță prin prisma art. 118 CPC, a constatat că

reclamantul nu a probat circumstanțele și obiecțiile pe care le-a invocat în cererea de

chemare în judecată.

1

La 27 octombrie 2015, Bejan Andrei a declarat apel, solicitând admiterea

apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărârii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cât și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016 s-a respins cererea de

apel depusă de Bejan Andrei și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Drochia din 05

octombrie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel Bejan Andrei a declarat recurs prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel din

16.02.2016 și a hotărârii primei instanțe din 05.10.2015, cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiune înaintată să fie admisă.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 16.02.2016 a

fost recepționată de către recurent la data de 28.03.2016. Astfel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin

prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 05.04.2016 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 06.06.2016, Rusu Anastasia a prezentat referință prin care solicită declararea

ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către Bejan Andrei, ca fiind depus fără

respectarea prevederilor art. 432 CPC.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în

cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

2

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Bejan Andrei asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Bejan Andrei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Bejan Andrei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

3