PASQUARIELLO c. ITALIE

SECȚIUNEA I: Cererea nr. 61509/11 Gianpiero PASQUARIELLO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 24 noiembrie 2022 într-un comitet compus din Krzysztof Wojtyczek, președintele Ivana Jélić, Erik Wennerström, judecători și Viktoriya Maradudunina, adjunctă a secțiunii f.f., având în vedere cererea formulată la 27 iulie 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Gianpiero Pasquariello, s-a născut în 1972. Reclamantul a informat Curtea că majoritatea creanțelor au fost plătite de către serviciul local de gestionare de către statul de sănătate publică (Azienda Sanitaria Locale, în urma acestui acord, reclamantul a obținut suma concordată și a renunțat la orice procedură referitoare la partea din creanțele care nu sunt acoperite de acordul în cauză.

ÎN DREPTUL Guvernului, întrucât reclamantul a obținut o redresare a situației sale pe plan intern, nu ar mai putea pretinde că ar mai fi victima unei încălcări a drepturilor garantate de Convenție. Reclamantul observă că, în pofida redresării obținute, autoritățile italiene competente nu au constatat o încălcare a dispozițiilor relevante ale convenției. În lipsa unei astfel de recunoașteri, Curtea consideră că cererea nu poate fi declarată inadmisibilă pe motiv că reclamantul nu mai poate să își asume răspunderea pentru presupusa încălcare (a se vedea Pisano c. Italia). (radiație) [GC], nr 36732/97, § 38, 24 octombrie 2002. Prin urmare, trebuie respinsă excepția preliminară a guvernului. Această concluzie nu scutește Curtea de a verifica dacă cauza trebuie să fie înlăturată din rol pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 37 din convenție.

Curtea ia notă de faptul că reclamantul a acceptat o tranzacție care a avut ca efect îndeplinirea într-o mare măsură a revendicărilor formulate sub aspectul convenției și a renunțat la orice altă procedură referitoare la partea din creanțele sale care nu intră sub incidența acordului în cauză (a se vedea mutatis mutandis Condomiino Porta Rufina N. 48 di Benevento c. Italia (dec.), 17528/05, § 19, 7 ianuarie 2014 și Gruppo Cosiac S.p.a. și Sesito Antonio & C. S.a.s. c. Italia (dec.) [comitet], n 26363/14 și 53225/15, 25 noiembrie 2021]. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Pe de altă parte, nu există motive speciale privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și protocoalele sale n de a elimina cererea de rol.

În limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 decembrie 2022. Viktoriya Maradudiana Krzysztof Wojtyczek Modulul adjunct f.f.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 61509/11 Gianpiero PASQUARIELLO contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 24 novembre 2022 en un comité composé de : Krzysztof Wojtyczek , président , Ivana Jelić, Erik Wennerström , juges , et de Viktoriya Maradudina, greffière adjointe de section f.f. , Vu la requête susmentionnée introduite le 27 juillet 2011, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Gianpiero Pasquariello, est né en 1972. Le grief que le requérant tirait de l’article 6 § 1 de la Convention (inexécution ou exécution tardive de décisions de justice internes) a été communiqué au gouvernement italien (« le Gouvernement »). Le requérant a informé la Cour que la majorité des créances a été payée par le service local de gestion par l’État de la santé publique ( Azienda Sanitaria Locale , « l’ASL »). Le 18 mars 2022, l’ASL proposa au requérant un accord, lui offrant le versement d’une somme à titre de dommage moral pour l’exécution tardive des décisions de justice internes. Le 23 mars 2022, le requérant accepta cette offre. À la suite de cet accord, le requérant obtint la somme concordée.

Il renonça à toute procédure concernant la part des créances non couvertes par l’accord en question. EN DROIT Le Gouvernement excipe que le requérant, ayant obtenu un redressement de sa situation sur le plan interne, ne pourrait plus se prétendre victime d’une violation des droits garantis par la Convention. Le requérant observe que, malgré le redressement obtenu, les autorités italiennes compétentes n’ont pas constaté une violation des dispositions pertinentes de la Convention. En l’absence d’une telle reconnaissance, la Cour considère que la requête ne peut pas être déclarée irrecevable au motif que le requérant ne peut plus se prétendre « victime » de la violation alléguée (voir Pisano c. Italie (radiation) [GC], n o 36732/97, § 38, 24 octobre 2002). Il s’ensuit que l’exception préliminaire du Gouvernement doit être rejetée.

Cette conclusion ne dispense pas la Cour de vérifier si l’affaire doit être rayée du rôle pour l’un des motifs énoncés à l’article 37 de la Convention. La Cour note que le requérant a accepté une transaction qui a eu pour effet de satisfaire dans une grande mesure les revendications formulées sous l’angle de la Convention et a renoncé à toute autre procédure concernant la part de ses créances non couvertes par l’accord en question (voir, mutatis mutandis , Condominio Porta Rufina N. 48 di Benevento c. Italie (déc.), n o 17528/05, § 19, 7 janvier 2014, et Gruppo Cosiac S.p.a. et Sestito Antonio & C. S.a.s. c. Italie (déc.) [comité], n os 26363/14 et 53725/15, 25 novembre 2021). À la lumière de ce qui précède, la Cour considère que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 b) de la Convention.

Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige la poursuite de l’examen des requêtes en vertu de l’article 37 § 1 in fine . Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fait en français puis communiqué par écrit le 15 décembre 2022. Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Greffière adjointe f.f. Président