2ra-1023/16 — înlăturarea obstacolelor în folosirea drumului public cu demolarea construcțiilor neautorizate

2ra-1023/16 — înlăturarea obstacolelor în folosirea drumului public cu demolarea construcțiilor neautorizate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: S. Gîrbu dosarul nr.2ra-1023/16

instanța de apel: N. Budăi, N. Cernat, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Plațînda

Ștefan și Slivca Zinaida, reprezentați de avocatul Arhiliuc Ion,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Aglaiei Batîr, Cojocari

Ecaterina și Consiliului municipal Chișinău împotriva Zinaidei Slivca și lui Plațînda

Ștefan, intervenient accesoriu Roman Valeriu cu privire la înlăturarea obstacolelor în

folosirea drumului public și demolarea construcțiilor neautorizate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2015, prin care a

fost respins apelul declarat de Plațînda Ștefan și Slivca Zinaida, reprezentați de

avocatul Arhiliuc Ion și menținută hotărîrea Judecătorie Buiucani mun. Chișinău din

29 iunie 2015 prin care acțiunea a fost admisă, și împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 19 noiembrie 2015, prin care a fost respins demersul înaintat de Plațînda

Ștefan și Slivca Zinaida, reprezentați de avocatul Ion Arhiliuc cu privire la numirea

expertizei și desemnarea instituției de expertiză,

c o n s t a t ă :

La 06 august 2013, Batîr Aglaia, Cojocari Ecaterina și Consiliul municipal

Chișinău au depus cererea de chemare în judecată împotriva Zinaidei Slivca și lui

Plațînda Ștefan cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea drumului public și

demolarea construcțiilor neautorizate.

În motivarea acțiunii au indicat că, la data de 17 noiembrie 2008, în temeiul

titlului de autentificare a deținătorului de teren nr. 0100510198, Cojocaru Ecaterina a

devenit proprietara lotului de teren cu suprafața de 0,0478 ha, amplasat pe str.

Basarabilor 7/1, mun. Chișinău, iar ulterior conform procesului-verbal de recepție

finală nr. 157, din 03 martie 2011, Cojocari Ecaterina a devenit proprietara casei de

locuit individuale amplasate pe acest teren.

La data de 09 februarie 2012, Batîr Aglaia a devenit coproprietară a ½ cotă-

parte din imobilul amplasat pe str. Basarabilor 7/1, mun. Chișinău, nr. Cadastral

01005101198, în temeiul Contractului de donație nr. 449 din 09 februarue 2012,

autentificat de notarul public Cobăneanu Angela.

Conform planului urbanistic general și planului în detaliu a cartierului dat,

drumul public - cale de acces la imobilul amplasat pe str. Basarabilor 7/1, mun.

Chișinău, care este proprietate privată a coreclamanților Cojocari Ecaterina și Batîr

Aglaia, are stabilită lățimea de 4,14 m., însă, la moment drumul respectiv este ocupat

în mod samovolnic de către proprietarii imobilului din str. Basarabilor 7, care au

construit neautorizat un gard de împrejmuire capital, un bazin și alte construcții

accesorii, iar conform datelor din registrul bunurilor imobile dus de OCT Chișinău,

filiala ÎS „Cadastru” dreptul de proprietate asupra imobilului din str. Basarabilor 7,

mun. Chișinău este deținut de către Slivca Zinaida și Plațînda Ștefan.

Relatează reclamanții că, pîrîții în mod neautorizat au construit pe lotul de

teren în litigiu un gard capital din piatră, bazin și construcții accesorii, astfel

acaparînd în mod ilegal o parte din drumul public, au îngrădit accesul reclamanților

de a se deplasa spre proprietățile lor, fapt pentru ce urmează a fi sancționați prin

obligarea lor la demolarea construcțiilor.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 296 alin. (3) și (4), 376 alin.

(1), 374 alin. (1) Cod civil, și art. art. 127 alin. (3) și (4), 20 din Constituția Republicii

Moldova.

Solicită obligarea Zinaidei Slivca și lui Plațînda Ștefan să elibereze drumul

proprietate publică cu lățimea de 4,14 m, amplasat între imobilele de pe str.

Basarabilor 7 și Basarabilor 5 mun. Chișinău, ce constituie singura cale de acces spre

imobilul din str. Basarabilor 7/1, mun. Chișinău, cu demolarea tuturor construcțiilor

de pe acest drum - gard capital, bazin, construcții accesorii, obligarea Zinaidei Slivca

și lui Plațînda Ștefan să nu le creeze obstacole în folosirea drumului proprietate

publică cu lățimea de 4,14 m, amplasat între imobilele de pe str. Basarabilor 7 și

Basarabilor 5, mun. Chișinău și care reprezintă cale de acces spre imobilul din str.

Basarabilor 7/1, mun. Chișinău, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19

ianuarie 2015, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Roman

Valeriu (f.d. 94)

La 02 iunie 2015, Batîr Aglaia și Cojocari Ecaterina, reprezentate de avocatul

Istrate Iaroslav au depus cerere de concretizare a cerințelor prin care din motivele

invocate în acțiunea inițială solicită obligarea proprietarilor bunului imobil din str.

Basarabilor 7, mun. Chișinău cu nr. cadastral 0100510027 – Slivca Zinaida și

Plațînda Ștefan să elibereze drumul proprietate publică cu lățimea de 4,14 m,

amplasat între imobilele de pe str. Basarabilor 7 și Basarabilor 5, mun. Chișinău ce

constituie singura cale de acces spre imobilul din str. Basarabilor 7/1, mun. Chișinău

cu demolarea tuturor construcțiilor de pe acest drum - gard capital, bazin, construcții

accesorii, pe distanța de 2,45 metri liniari pe lungimea aliniamentului 1-2, conform

planului geometric elaborat de OCT Chișinău la 23 aprilie 2015, obligarea pîrîților

Slivca Zinaida și Plațînda Ștefan să nu le creeze obstacole în folosirea drumului

proprietate publică cu lățimea de 4,14 m. amplasat între imobilele de pe str.

Basarabilor 7 și Basarabilor 5, mun. Chișinău și care reprezintă cale de acces spre

imobilul din str. Basarabilor 7/1, mun. Chișinău și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 iunie 2015 acțiunea

a fost admisă, fiind obligați proprietarii bunului imobil din str. Basarabilor 7, mun.

Chișinău cu nr. cadastral 0100510027 - Slivca Zinaida și Plațînda Ștefan să elibereze

drumul proprietate publică cu lățimea de 4,14 m, amplasat între imobilele de pe str.

Basarabilor 7 și Basarabilor 5, mun. Chișinău ce constituie singura cale de acces spre

imobilul din str. Basarabilor 7/1, mun. Chișinău cu demolarea tuturor construcțiilor

de pe acest drum - gard capital, bazin, construcții accesorii, pe distanța de 2,45 metri

liniari, pe lungimea aliniamentului 1-2, conform planului geometric elaborat de OCT

din 23 aprilie 2015. Totodată, au fost obligați Slivca Zinaida și Plațînda Ștefan să nu

creeze obstacole Aglaiei Batîr și Ecaterinei Cojocari în folosirea drumului proprietate

publică cu lățimea de 4,14 m, amplasat între imobilele din str. Basarabilor 7 și

Basarabilor 5, mun. Chișinău și care reprezintă cale de acces spre imobilul din str.

Basarabilor 7/1, mun. Chișinău și a fost încasat din contul Zinaidei Slivca și lui

Plațînda Ștefan în beneficiul Aglaiei Batîr și Ecaterinei Cojocari cheltuielile de

judecată în mărime de 6 750 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2015, a fost respins

ca neîntemeiat demersul înaintat de Plațînda Ștefan și Slivca Zinaida, reprezentați de

avocatul Ion Arhiliuc cu privire la numirea expertizei și desemnarea instituției de

expertiză.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de către Plațînda Ștefan și Slivca Zinaida și menținută hotărîrea primei

instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la prevederile art. 42 din

Codul Funciar, art. art. 296 alin. (3) și (4), 374 alin. (1) și art. 376 alin. (1), care

reglementează terenurile din intravilan, bunurile domeniului public și bunurile

domeniului privat, revendicarea de către proprietar a bunurilor sale și cererea privind

înlăturarea încălcărilor care nu sînt legate de privarea de posesiune, a reținut că la 17

noiembrie 2008 în temeiul titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren

nr. 0100510198 și procesului-verbal de recepție finală nr. 157 din 03 martie 2011

Cojocaru Ecaterina a devenit proprietara lotului de teren cu suprafața de 0,0478 ha

din str. Basarabilor 7/1, mun. Chișinău și a casei de locuit de pe acest teren, iar la

data de 09 februarie 2012, în temeiul contractului de donație nr. 449, Batîr Aglaia a

devenit coproprietara a ½ cotă-parte din imobilul respectiv (f.d. 7, 9-10).

Totodată, în susținerea soluției pronunțate, instanța de apel s-a referit și la

Actul de constatare a bunului imobil întocmit de către ÎS „Cadastru” Filiala OCT

Chișinău la 23 aprilie 2015 și Extrasul din Registrul bunurilor imobile nr. 010510027

din care rezultă că hotarul fizic (gard) nu corespunde cu hotarul înregistrat pe

segmentul p. 1-2 a bunului imobil amplasat în mun. Chișinău, str. Basarabilor 7 cu nr.

cadastral 0100510.027, care în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 106 din 12

ianuarie 2012 aparține cu drept de proprietate Zinaidei Slivca și lui Plațînda Ștefan,

iar construcția 0100510.027.01, continuă pe terenurile adiacente.

Așadar, avînd în vedere acestea constatări, instanțele au concluzionat că Slivca

Zinaida și Plațînda Ștefan dețin în posesiune, în mod ilegal o parte a drumul de acces

public, care este proprietate a autorității publice locale și care urmează a fi

revendicată din posesie străină și în mod neautorizat au construit pe lotul de teren

litigios un gard capital din piatră, bazin și construcții accesorii, astfel acaparînd în

mod ilegal o parte din drumul public și îngrădind accesul proprietarilor imobilului

amplasat pe str. Basarabilor 7/1, mun. Chișinău de a se deplasa spre acesta.

La fel, instanța de apel a stabilit că Actul de constatare a bunului imobil

întocmit de către ÎS „Cadastru” Filiala OCT Chișinău la 23 aprilie 2015, a fost

întocmit în temeiul încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 februarie

2015, or, prin răspunsul nr. 4879 din 17 septembrie 2015 Centrul Național de

Expertize Judiciare a comunicat instanței că, în urma cercetării întrebărilor înaintate

spre soluționare și a materialelor prezentate expertiza dată nu poate fi efectuată în

cadrul CNEJ, deoarece pentru a răspunde la întrebările adresate este necesară

efectuarea unor lucrări cadastrale (măsurări la fața locului a hotarelor deținute de

facto, a celor juridice și prezentarea informației pe un plan cadastral sau geometric)

ce țin de competența organelor abilitate în domeniul respective), iar experții CNEJ nu

efectuează astfel de lucrări (f.d. 67).

La 19 februarie 2016, Plațînda Ștefan și Slivca Zinaida au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului recurenții, cu referire la prevederile art. art. 239, 240

alin. (1) CPC, au invocat că concluziile instanței de judecată sunt fără suport probant

și rezultă din neexaminarea multiaspectuală a cauzei și în consecință nestabilirea

tuturor circumstanțelor importante pentru soluționarea justă a litigiului.

Totodată, invocînd prevederile art. 241 alin. (5) CPC, care reglementează

cuprinsul hotărîrii au indicat că decizia instanței se întemeiază pe aprecierea

declarativă a circumstanțelor pricinii fără a fi stabilite circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii în fond.

Susține că deși în cererea de apel au fost invocate motive concrete că hotărîrea

primei instanțe este ilegală și neîntemeiată, instanța de apel practic a transcris

constatările primei instanței care sunt pripite, greșite și contrare prevederilor art. 286-

288 CPC.

Menționează că un motiv esențial cu privire la ilegalitatea soluției date de

prima instanță și de instanța de apel este încălcarea dreptului la un proces echitabil

prevăzut de art. 6 CEDO, în aspectul încălcării principiului egalității armelor -

respingerea neîntemeiată a cererii cu privire la dispunerea efectuării expertizei, în

cazul în care anterior au fost adoptate două încheieri de numire a expertizei în

domeniul construcțiilor din 09 decembrie 2013 și 24 martie 2014, la demersul

reclamanților, însă care n-au fost efectuate, pe motivul lipsei Actului de constatare

întocmit de specialiștii OCT Chișinău, solicitat de CNEJ al Ministerului Justiției.

Indică că în baza încheierii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 03

februarie 2015, ÎS „Cadastru” Filiala OCT Chișinău la 23 aprilie 2015 a întocmit

Actul de constatare, solicitat anterior de către CNEJ al Ministerului Justiției și care

urma a fi expediat cu dosarul civil pentru finisarea expertizelor, însă instanța a decis

să examineze fondul cauzei în lipsa expertizelor pe care anterior le-a considerat strict

necesare.

Mai mult ca atît, invocă că Actul de constatare din 23 aprilie 2015, conține

concluzii contradictorii, și este în contradicție cu unele acte întocmite anterior de

OCT mun. Chișinău, anexate la dosar și menționate în cererea de numire a expertizei,

iar în conținutul acestui act nu figurează numele lui Plațînda Ștefan și Slivca Zinaida

și nici semnătura acestora, ceea ce prezumă că dînșii nu au participat la efectuarea

constatărilor incluse în acest act.

Totodată, prin actul de constatare al bunului imobil din 23 aprilie 2015,

întocmit de ÎS „Cadastru” Filiala OCT Chișinău, s-a dat răspuns doar la întrebările

solicitate de partea reclamantă, răspunsurile fiind neobiective și în contradicție cu

documentele anexate la materialele cauzei eliberate anterior de ÎS „Cadastru” Filiala

OCT Chișinău și Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare a Primăriei

mun. Chișinău, în timp ce la întrebările puse de partea reclamată și acceptate de

instanță nu a fost dat nici un răspuns.

De asemenea, indică că la caz au fost încălcate și normele de drept naționale, în

special art. 26, 27, 148 CPC, care reglementează contradictorialitatea și egalitatea

părților în drepturile procedurale, disponibilitatea în drepturi a participanților la

proces și dispunerea efectuării expertizei, sau, specialiștii, inginerii ÎS „Cadastru”

Filiala OCT Chișinău, nu au calitatea de experți, astfel toate constatările lor ca

elemente de probă, pot fi contestate în instanțele de judecată prin dispunerea

efectuării unor expertize, iar în sensul art. 149 alin.(2) CPC, părțile aleg, de comun

acord, expertul sau instituția de expertiză care urmează să fie desemnată de instanță

să efectueze expertiza. În lipsa acordului părților, instanța desemnează expertul sau

instituția care urmează să efectueze expertiza.

Mai indică recurenții că, contrar art. 390 CPC, decizia instanței de apel nu

conține motivele concluziilor și referirea la legea guvernantă, și nu conține o

concretizare a articolului din Codul de procedură civilă ce exclude efectuarea, în

raport cu art.148 CPC, care expres indică dispunerea efectuării expertizei.

Iar, în asemenea circumstanțe, încheierea instanței de apel din 19 noiembrie

2015, prin care a fost respinsă cererea cu privire la efectuarea expertizei tehnice în

construcție la Centrul de Expertize Independente SRL „Cexin” mun. Chișinău este

ilegală și contrară principiului egalității armelor în sensul art.6 CEDO.

Mai mult, conform Hotărîrîrii Plenului CSJ a RM din 11 noiembrie 2013, nr.6 -

privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel, procesul-verbal al

ședinței de judecată este un act procedural, care asigură posibilitatea verificării

temeiniciei și legalității hotărîrii, însă potrivit procesului-verbal întocmit în speța

data, la caz nimic nu s-a cercetat și nu s-a verificat, or, în astfel de circumstanțe

instanța de apel nu putea aprecia probele în deliberare pentru a decide, dacă ele n-au

fost obiect al judecării publice în contradictoriu cu participarea părților și reflectarea

ulterioară a probelor și opinia părților asupra probelor în procesul-verbal, cu atît mai

mult cu cît în conformitate cu art.383 CPC, instanța de apel verifică probele din dosar

și cele prezentate suplimentar de aceștia, procedura de administrare a probelor în

instanță de apel fiind similară celei din primă instanță.

La 10 mai 2016, Plațînda Ștefan și Slivca Zoinaida, reprezentați de avocatul

Arhiliuc Ion au depus recurs suplimentar împotriva deciziei instanție de apel și

încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea recursului casarea deciziei și

încheierii instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului suplimentar a invocat că instanța de apel a dirijat

defectuos procesul judecării apelului, iar în decizia adoptată s-a referit la probe care

de fapt nu au fost examinate în ședința de judecată, fapt ce generează concluzia lipsei

actului de justiție.

Mai mult ca atît atît, după deliberare instanța de apel a dat citire doar deciziei

pronunțate ca urmare a examinării apelului, fără a adopta și pronunța încheierea

privind respingerea efectuării expertizei, fapt ce rezultă din procesul-verbal al

ședinței de judecată, care trebuie să corespundă și cu înregistrarea audio a ședinței de

judecată.

Or, încheierea instanței de apel, prin care s-a respins din lipsă de temei,

demersul privind numirea expertizei și desemnarea instituției de expertiză, n-a fost

adoptată și pronunțată în cadrul procesului public de judecare a apelului finisat la data

de 19 noiembrie 2015, dar a fost redactată ulterior după finisarea procesului civil,

fiind expediată în copie în adresa apelantului,

La fel, indică recurentul că deși procesul-verbal al ședinței de judecată este un

act procedural care asigură posibilitatea verificării temeiniciei și legalității hotărîrii,

conform procesului-verbal întocmit la examinarea cauzei în speță nimic nu s-a

cercetat și verificat.

Sau, reieșind din prevederile art. 383 CPC, instanța de apel nu este în drept

să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din materialele cauzei copia deciziei instanței de apel din 19

noiembrie 2015 a fost expediată în adresa participanților la proces, inclusiv

recurenților Slivca Zinaida și Plațînda Ștefan la data de 18 decembrie 2015, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 13002 anexată la dosar (f.d. 180).

Totodată, actele cauzei nu conțin date ce ar confirma recepționarea acesteia de

către destinatari, iar în cererea de recurs recurenții au indicat că au recepționat copia

deciziei contestate la data de 10 ianuarie 2016 (f.d. 191).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 19 februarie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Plațînda Ștefan și Slivca Zinaida, reprezentați de avocatul Arhiliuc Ion este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Plațînda Ștefan și Slivca

Zinaida, reprezentați de avocatul Arhiliuc Ion nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei

care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Sub acest aspect, Colegiul apreciază critic argumentele recurentului cu referire

la netemeinicia respingerii demersului cu privire la dispunerea efectuării expertizei,

deoarece după cum atestă materialul probator prin încheierea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 03 februarie 2015, în speță a fost dispusă efectuarea unei expertize

complexe în domeniul construcțiilor de către Centrul Național de Expertize Judiciare

de pe lîncă Ministerul Justiției al RM (în continuare CNEJ), însă prin răspunsul nr.

4879 din 17 septembrie 2015, CNEJ a comunicat instanței că expertiza numită nu

poate fi efectuată pe motiv că pentru a răspunde la întrebările puse este necesară

efectuarea unor lucrări cadastrale ce nu țin de competența experților CNEJ (f.d. 61-

62, 67).

De altfel, este de menționat că în temeiul încheierii Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 03 februarie 2015, la data de 23 aprilie 2015 a fost întocmit Actul de

constatare a bunului imobil întocmit de către ÎS „Cadastru”, iar conținutul acestuia

conține răspunsul la întrebările ce necesită a fi puse în fața experților spre soluționare

(f.d. 108).

Totodată, sunt neîntemeiate și argumentele recursului precum că instanța de

apel nu a adoptat încheierea de respingere a demersului privind numirea expertizei în

cadrului procesului public de judecare a apelului, finisat la 19 noiembrie 2015, dar

ulterior după finisarea procesului civil.

Aceasta deoarece, susținerile invocate în acest sens contravin înregistrărilor

audio a ședinței instanței de apel din 19 decembrie 2015, din care rezultă că instanța

de apel, la întoarcerea din deliberare a pronunțat inițial dispozitivul încheierii de

respingere a demersului cu privire la numirea expertizei, după care și dispozitivul

deciziei adoptate ca urmare a examinării apelului.

În consecință, nu pot fi reținute nici alegațiile recurenților cu referire la faptul

că procesul-verbal al ședinței de judecată nu este complet și nu corespunde cu

înregistrarea audio a ședinței de judecată, deoarece, careva observații asupra

procesul-verbal al ședinței instanței de apel, unde s-ar fi indicat inexactitățile și

motivele pentru care îl consideră incomplet, în condițiile art. 275 CPC, n-au fost

prezentate de către recurenții.

Alte argumente invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind

o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Plațînda Ștefan și Slivca Zinaida, reprezentați de avocatul

Arhiliuc Ion asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Plațînda Ștefan și Slivca Zinaida, reprezentați de avocatul Arhiliuc

Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Plațînda Ștefan și Slivca Zinaida, reprezentați de

avocatul Arhiliuc Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari