2ri-147/16 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-147/16 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: E. Grumeza dosarul nr.2ri-147/16

D E C I Z I E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță,

Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinând recursurile declarate de către lichidatorul Societății cu răspundere

limitată „Molalexagro”, Natalia Janu și Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Bălți,

în pricina civilă la cererea lichidatorului Societății cu răspundere limitată

„Molalexagro” Natalia Janu privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere ale Societății cu răspundere limitată „Molalexagro”,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, prin care

cererea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

Prin hotărîrea instanței de insolvabilitate a Curții de Apel Bălți din 19

decembrie 2014 a fost admisă cererea debitorului „Molalexagro” societatea cu

răspundere limitată și constatată insolvabilitatea cu intentarea procedurii

simplificate a falimentului și de dizolvare a debitorului societatea cu răspundere

limitată „Molalexagro” adresa juridică: mun. Bălti, str. Ștefan cel Mare 6/1 ap.36,

adresa poștală: mun. Bălți, str. Alexandru cel Bun 28 ap. 16 c/f 1011600017081, și

s-a desemnat, în funcția de lichidator al debitorului societatea cu răspundere

limitată „Molalexagro”- ÎI „Janu Natalia” cu sediul în or. Bălți, str. Bulgară 68

ap.122, certificatul de perfecționare profesională nr.94 din 06 decembrie 2014.

La 21 iulie 2015, lichidatorul SRL „Molalexagro”, Natalia Janu a înaintat în

instanța de judecată cerere către Ioniță Valentin - administratorul întreprinderii

debitoare SRL „Molalexagro” privind atragerea acestuia la răspundere subsidiară.

În motivarea cererii lichidatorul SRL „Molalexagro”, Natalia Janu a invocat

că, potrivit tabelului definitiv al creanțelor sunt validați următorii creditori:

creditori chirografari de rangul III - Inspectoratul Fiscal de Stat Bălți cu suma de 1

596 886,65 lei, CNAS cu suma de 19 712,22 lei; creditori chirografari de rangul V

– SRL „Agrofloris-Nord” cu suma de 7 427 794,36 lei, SRL „Trans Bulk

Logistics” cu suma de 37 564,22 lei, SRL „Top-Leasing” cu suma de 35 174,91

lei, SRL „Focaro Agro” cu suma de 8 756,00 lei; creditori chirografari de rangul

VI - Inspectoratul Fiscal de Stat Bălți cu suma de 245 329,52 lei, CNAS cu suma

1

de 8 200,38 lei, SRL „Top-Leasing” cu suma de 15 628,72 lei. Astfel, suma totală

a creanțelor constituie 9 395 046, 98 lei.

Susține că, o dată cu desemnarea sa în funcția de lichidator al SRL

„Molalexagro”, a început executarea atribuțiilor care-i revin conform Legii

insolvabilității, inclusiv executarea atribuțiilor ce țin de examinarea activității

debitorului asupra căruia se inițiază procedura de insolvabilitate în raport cu

situația de fapt, întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor

care au condus la insolvabilitate, menționîndu-se persoanele cărora le-ar fi

imputabile și premisele angajării răspunderii acestora în condițiile legii.

Examinarea activității debitorului, în condițiile dispozițiilor legale, a dus la

constatarea, că debitorul-societatea cu răspundere limitată „Molalexagro” nu a

respectat termenul de 30 de zile în care trebuia să depună cererea introductivă.

Consideră că, odată ce a apărut unul din temeiurile specificate în art.10 din

Legea insolvabilității, conform art.14 alin.(3), debitorul era obligat sa depună

cerere introductivă, iar termenul maxim de depunere a acesteia este de 30 de zile

calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate.

Din analiza actelor contabile și a datelor parvenite, lichidatorul a ajuns la

concluzia că debitorul nu și-a îndeplinit această obligație, de depunere în termen a

cererii introductive, iar conform dispozițiilor art. 14 alin. (4) și art. 248 alin. (1)

lit.h) ale Legii insolvabilității, persoanele care, în conformitate cu legislația în

vigoare, au dreptul de a reprezenta debitorul, asociații cu răspundere nelimitată

răspund subsidiar în fața creditorilor pentru obligațiile apărute după expirarea

termenului prevăzut de lege.

În cadrul examinării activității debitorului, colectării informațiilor de la

organele de resort s-a constatat că SRL „Molalexagro” și-a încetat activitatea încă

din martie 2013.

Reieșind din faptul, că activitatea de bază a debitorului a fost vînzarea în

volume mari a producției agricole, ceea ce presupune livrări în tone, obiectiv se

ajunge la concluzia, că specificul activității practicate de debitor impune a face

încasări din vînzarea producției agricole - prin virament bancar.

Referitor la procurările de la furnizori, respectiv achitarea pentru marfa

achiziționată, acestea au la bază specificul activității debitorului, care, este

cumpărarea producției agricole, ulterior revînzarea acesteia în volume mari

(angro). Din contractele de cumpărare a producției agricole, deținute de lichidator,

pe care le-a încheiat SRL „Molalexagro”, reiese că vînzătorul acestei producții,

este în mare parte însuși agricultorul care recoltează producția dată, iar condiția

achitărilor se face, la fel non-cash, adică pot fi urmărite prin conturile bancare ale

debitorului.

Astfel, examinarea conturilor bancare ale debitorului, reflectă în mod direct

cum a activat întreprinderea dată: care este sezonalitatea, cu cine a lucrat din

contragenti, cînd și-a început activitatea, cînd a încetat să activeze, care au fost

interdicțiile puse în legătură cu neexecutarea obligațiilor de plată, cine făcea

retragerile de numerar, etc. Adică, dacă datele din extrasele bancare nu pot dovedi

cauzele insolvabilității, acestea au o valoare importantă pentru determinarea

temeiurilor de insolvabilitate, mai concret a datei de cînd întreprinderea debitoare a

încetat să mai facă plăți, deci a intrat în incapacitate de plată.

2

Din analiza extraselor bancare prezentate se constată că, în cadrul băncii

comerciale „Comerțbank” societate pe acțiuni, fil.2 Bălți, ultimele operațiuni au

fost: 31 ianuarie 2013 - ieșiri din cont către SRL „Simfo-Net” societate cu

răspundere limitată - 10 940,00 lei - ultima achitare cu furnizorul; la data de 12

februarie 2013 intrări de la SRL „Agro Papuros” - 18 752,00 lei; la data de 26

martie 2013 - intrări de la SRL „Arveal-Agro” societate cu răspundere limitată, la

data de 18 iulie 2014 - ieșiri din cont suma de 122 584,10 lei (executorul

judecătoresc Stoian G).

În cadrul BC „Procreditbank” SA, ultimele operațiuni au fost: data de 22

martie 2013 - ieșiri din cont către SRL „Buten-Agro” - 26 636,40 lei - plata pentru

floarea soarelui-ultima achitare cu furnizorul; 02 aprilie 2013 - intrări de la SRL

„Arveal-Agro”- 2800 lei; la 02 aprilie 2015 - ieșiri din cont către Trezoreria de

Stat- 2 755,89 lei.

În cadrul BC „Moldindconbank” SA ultimele operațiuni au fost în anul

2012.

În cadrul BC „Moldova Agroindbank” SA ultimele operațiuni au fost în

noiembrie 2012, iar în cadrul BC „Mobiasbanca” SA nu au fost rulaje din 19

ianuarie 2012.

Din registrul de procurări, oferit de Inspectoratul Fiscal de Stat se constată,

că ultima procurare înfăptuită de SRL „Molalexagro”, pentru care vînzătorul a

eliberat factura marfa, și pentru care primul urma să se achite, era făcută de către

SRL „Top Leasing” la 23 iulie 2014, în sumă de 5 334,58 lei, factură care a rămas

neachitată, fapt pentru care SRL „Top Leasing” a înaintat cerere de validare a

creanțelor sale în cadrul procesului de insolvabilitate.

Din totalitatea informațiilor obținute, se constată, că ultima operațiune de

plată a debitorului față de furnizori datează la 22 martie 2013.

Perioada „neachitarilor” s-a prelungit pentru o perioadă de pînă la data cînd

debitorul a înaintat cererea introductivă.

Avînd în vedere că, datele bancare au o importanță mare pentru stabilirea

datei încetării plaților față de furnizori, lichidatorul consideră data de 22 martie

2013 -data ultimei plăți. După perioada de 22 martie 2013, debitorul nu a efectuat

nici o plată.

În astfel de circumstanțe se deduce, că una din cauzele „tehnice” pentru care

SRL „Molalexagro” a încetat să mai efectueze plăți, este faptul ca au început să fie

aplicate interdicții pe cont. Însă, la rîndul său și interdicțiile aplicate de diverși

executori judecătorești se datorează neachitării obligațiilor sale de către SRL

„Molalexagro”, ceea ce a avut la bază imposibilitatea debitorului de a-și onora

obligațiile, deci incapacitatea de plată a SRL „Molalexagro”, ceea ce a dus la

apariția stării de insolvabilitate a debitorului, încă din primăvara anului 2013.

Consideră lichidatorul că, administratorul societății cu răspundere limitată

„Molalexagro”, Valentin Ioniță, urma sa depună cerere introductivă în termen de

30 zile din momentul apariției temeiului incapacității de plată, adică încă din data

de 22 aprilie 2013, însă aceste prevederi au fost evident omise, circumstanțe care

impun răspunderea membrilor organelor de conducere, și anume a lui Valentin

Ionița.

Avînd în vedere că, în termenii indicați în art.14 din lege, debitorul nu a

înaintat cerere în privința insolvabilității sale, atunci oricare din persoanele care, au

3

dreptul de a-l reprezenta, inclusiv asociații cu răspundere nelimitată (în cazul dat

concret reprezentantul debitorului este și asociat), răspunde subsidiar în fața

creditorilor pentru obligațiile apărute după expirarea termenului de 30 de zile.

Cu atît mai mult, indică lichidatorul, răspunderea subsidiară a lui Ioniță

Valentin, este posibilă și necesară, avînd în vedere lipsa bunurilor în masa

debitoare a debitorului, art. 159 alin. (4) din Legea insolvabilității.

În această ordine de idei, bazîndu-se pe art. 14 alin. (4), 247, 248 alin. (1),

lit.h) al Legii insolvabilității, lichidatorul SRL „Molalexagro”, Natalia Janu solicită

instanței de judecată atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale SRL „Molalexagro” cu adresa juridică în mun. Bălți, str. Ștefan cel

Mare, 6/1, ap.36, în persoana lui Valentin Ionița, domiciliat în mun. Bălti, str.

Caraciobanu, 35, în sumă de 9 395 046,98 lei.

Prin hotărîrea Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2015, cererea

lichidatorului SRL „Molalexagro”, Natalia Janu a fost admisă.

A fost atras la răspundere subsidiară și a fost încasat de la Valentin Ionița,

administratorul debitorului SRL „Molalexagro”, suma totală a creanțelor

confirmate și validate în cadrul procesului de insolvabilitate a SRL „Molalexagro”,

care constau: din creanțele Inspectoratului Fiscal de Stat Bălti cu suma de 1 596

886,65 lei, CNAS cu suma de 19 712,22 lei; creanțele SRL „Agrofloris-Nord” cu

suma de 7 427 794,36 lei, creanțele SRL „Trans Bulk Logistics” cu suma de 37

564,22 lei, creanțele SRL „Top-Leasing” cu suma de 35 174,91 lei, creanțele SRL

„Focaro Agro” cu suma de 8 756,00 lei; creanțele Inspectoratului Fiscal de Stat

Bălți cu suma de 245 329,52 lei, CNAS cu suma de 8 200,38 lei, creanțele SRL

„Top-Leasing” cu suma de 15 628,72 lei, iar în total creanțe în sumă de 9 395 046,

98 lei.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 ianuarie 2016 a fost admis

recursul declarat de Valentin Ionița, casată hotărîrea Curții de Apel Bălți din 26

octombrie 2015 cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți.

Prin hotărîrea Curții de Apel Bălți din 10 martie 2016 a fost respinsă cererea

lichidatorului SRL „Molalexagro”, Natalia Janu privind atragerea la răspundere

subsidiară a administratorului întreprinderii debitoare Valentin Ionița.

La 30 martie 2016 și la 19 aprilie 2016, lichidatorul SRL „Molalexagro”,

Natalia Janu, a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanțe, cerînd admiterea

recursului și casarea hotărîrii contestate.

În motivarea recursului lichidatorul a indicat că în mod incorect instanța de

insolvabilitate a ajuns la concluzia că nu este stabilită cu certitudine culpa

fondatorului întreprinderii debitoare.

Menționează că fostul director și fondator al debitorului nu înțelegea situația

de fapt creată a debitorului, dimpotrivă în mod cert se înțelege că firma nu mai

poate face față obligațiunilor încă din luna martie 2013, însă fie din imprudență, fie

din neglijență, omite să-și execute obligația stabilită de art. 14 alin. (1) și (3) din

Legea insolvabilității, care impune obligația de a depune cererea introductivă, și

constatarea cu precizie de lichidator a datei de cînd a survenit timpul de

insolvabilitate, pe de o parte, și constatarea nedepunerii la timp a cererii de către

debitor și de aceia consideră că sunt în fața unei fapte ilicite.

În ceea ce privește prejudiciul adus pentru neexecutarea obligației de

depunere a cererii introductive, în conformitate cu art. 248 din Legea

4

insolvabilității, acesta într-adevăr constă în cauzarea insolvabilității debitorului,

deoarece dacă debitorul ar fi depus în termen cererea introductivă , acesta ar fi avut

mai multe șanse să beneficieze de o restructurare a datoriilor executarea creanțelor

sau cel puțin parțială a datoriilor față de creditorii săi.

Consideră că culpa membrului de conducere este stabilită cu certitudine.

La 27 aprilie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Bălți a declarat

recurs împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate, cerînd admiterea acestuia și

casarea hotărîrii contestate.

Recurentul, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Bălți, în motivarea

recursului a indicat că instanța de insolvabilitate greșit a ajuns la concluzia precum

că nu este stabilită cu certitudine culpa fondatorului întreprinderii debitoare, motiv

pentru care instanța nu este în drept să admită acțiunea.

Reieșind din prevederile art. 14 alin. (1) și (3), art. 10 alin. (2) și (3) din

Legea insolvabilității, consideră că culpa membrului organului de conducere este

stabilită cu certitudine.

În ceea ce privește prejudiciul adus prin neexecutarea obligației de depunere

a cererii introductive, conform art. 248 acesta într-adevăr constă în cauzarea

insolvabilității debitorului, deoarece dacă debitorul ar fi depus în termen cererea

introductivă acestea ar fi avut multe șanse să beneficieze de o restructurare a

datoriilor, executarea creanțelor sale prin instituirea de popriri, respectiv ar fi avut

șanse de executare, cel puțin parțială a datoriilor față de creditorii săi. Deci legătura

de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este clară și este constatată.

Consideră nemotivată aprecierea instanței precum că nu a fost prezentat un

raport cu privire la cauzele și împrejurările care au condus la insolvabilitate.

Raportul lichidatorului a fost anexat la cererea nr. 36 din 02 februarie 2016 privind

atragerea la răspundere subsidiară.

Recurentul face referire la art. art. 247 și art. 248 din Legea insolvabilității

și menționează că Valentin Ionița nu a întreprins măsurile necesare de intentare a

procedurii de insolvabilitate cînd datoriile erau egale cu costul patrimoniului

entității, fondatorul a adus entitatea la situația cînd a acumulat datorii cu mult mai

mari decît era în stare să achite cu patrimoniul ei și din aceste considerente, din

cauza lipsei masei debitoare, conducătorul trebuie să achite datoriile debitorului

față de creditori din averea sa proprie.

La 09 iunie 2016, asociatul SRL „Molalexagro”, Valentin Ioniță a depus

referință la recursul lichidatorului Natalia Janu prin care a solicitat respingerea

recursului declarat de lichidatorul Natalia Janu și menținerea hotărîrii instanței de

insolvabilitate.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărîrile și încheierile

instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

Instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale

și au declarat în termen recursuri împotriva hotărîrii primei instanțe din 10 martie

2016.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

5

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea hotărîrii primei instanțe din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 356 Codul de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din acest cod, cu

excepțiile și completările stabilite în legislația insolvabilității.

Conform art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în

vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfășoară în

conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei

legi.

Pe parcursul examinării pricinii s-a stabilit că, prin hotărîrea instanței de

insolvabilitate a Curții de Apel Bălți din 19 decembrie 2014 a fost admisă cererea

debitorului SRL „Molalexagro”, fiind constatată insolvabilitatea întreprinderii cu

intentarea procedurii simplificate a falimentului și de dizolvare a debitorului. A

fost desemnat în funcția de lichidator al debitorului societatea cu răspundere

limitată „Molalexagro”- ÎI „Janu Natalia” certificatul de perfecționare profesională

nr.94 din 06 decembrie 2014.

La 21 iulie 2015, lichidatorul SRL „Molalexagro”, Janu Natalia a înaintat în

instanța de judecată cerere împotriva lui Valentin Ionița, administratorul

întreprinderii debitoare „Molalexagro” privind atragerea acestuia la răspundere

subsidiară în sumă de 9 395 046, 98 lei, acțiunea fiind întemeiată pe prevederile a

248 lit. h) al Legii insolvabilității, nedepunerea cererii de intentare a procesului de

insolvabilitate conform prevederilor art. 14.

După rejudecarea pricinii, prin hotărîrea Curții de Apel Bălți din 10 martie

2016 s-a respins cererea lichidatorului SRL „Molalexagro”, Natalia Janu privind

atragerea la răspundere subsidiară a administratorului întreprinderii debitoare

Valentin Ionița.

Lichidatorul SRL „Molalexagro”, Natalia Janu și Inspectoratul Fiscal de Stat

pe mun. Bălți au declarat recursuri împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate,

solicitînd admiterea recursurilor și casarea hotărîrii contestate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că hotărîrea instanței de insolvabilitate este emisă cu

aplicarea corectă a normelor de drept material reieșind din următoarele.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilității, în cazul insolvabilității

debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv

sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicații obligatorii pentru debitor

ori care pot influența în alt mod acțiunile debitorului (insolvabilitate intenționată),

aceștia poartă răspundere subsidiară solidară față de creditori în măsura în care

bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanțelor creditorilor.

Conform art. 248 alin. (1) lit. h) din Legea insolvabilității, dacă în cadrul

procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de

insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilității/

lichidatorului instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile

6

debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere și/sau

de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea

prin nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform

prevederilor art. 14.

Conform art. 14 alin. (2) – (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, debitorul este obligat să depună cerere introductivă în cazul în care:

a) executarea integrală a creanțelor scadente ale unui sau ale mai multor

creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadență a creanțelor

celorlalți creditori;

b) în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine

evident că debitorul nu poate satisface integral creanțele creditorilor.

Debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai

tîrziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor

indicate în prezentul articol la alin. (2) și la art. 10 alin. (2).

În același timp, dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile și

în termenul prevăzut de prezentul articol, persoanele care în conformitate cu

legislația în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociații cu răspundere

nelimitată și lichidatorul debitorului răspund subsidiar în fața creditorilor pentru

obligațiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin.(3). Aceste persoane

sunt trase la răspundere penală în conformitate cu legea.

Astfel, este cert faptul că la 21 iulie 2015, lichidatorul SRL

„Molalexagro”, Natalia Janu a înaintat în instanța de judecată cerere către

administratorul întreprinderii debitoare SRL „Molalexagro” Valentin Ionița privind

tragerea acestuia la răspundere subsidiară.

Potrivit Actului Adițional cu privire la modificările și completările înscrise

în Registru de Stat al Persoanelor Juridice operate în Statutul SRL „Molalexagro”

100% din cota parte socială a întreprinderii numite a fost înregistrată după Ionița

Valentin la 10 februarie 2012, tot atunci acesta a dobîndit și atribuțiile de

conducere a acestei întreprinderi, ca temei servind contractul de vînzare-cumpărare

din 12 decembrie 2011 (f.d.78).

În conformitate cu art. 118 alin.(1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească

circumstanțele pe care le invoca drept temei al pretențiilor și obiecțiilor dacă legea

nu dispune altfel.

În sensul normei citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de

insolvabilitate temeinic și legal a reținut că pentru tragerea la răspundere subsidiară

a fondatorilor întreprinderii debitoare urmează să fie stabilit incontestabil culpa

acestuia, or în cazul unor argumente incerte, din care nu rezultă constatarea

incontestabilă a existenței temeiurilor de tragere la răspundere subsidiară a

fondatorului și conducătorului întreprinderii debitoare SRL „Molalexagro”

Valentin Ionița, instanța nu este în drept să pronunțe o hotărîre de admitere a

acțiunii.

Tot din actele pricinii și anume din referința depusă, pîrîtul Valentin Ionița

indică asupra faptului că cel mai mare creditor al SRL „Molalexagro” –SRL

„Agrofloris-Nord” depunînd cerere de validare a creanțelor a indicat că datoria în

sumă de 7 427 794,36 lei a apărut în perioada 07 iulie 2011-04 august 2011, deci

pînă la trecerea întreprinderii debitoare în gestiunea lui Valentin Ionița.

7

Totodată, s-a mai reținut că SRL „Molalexagro” are și calitatea de creditor în

mărime de 3 519 859,68 lei în cadrul procesului de insolvabilitate față de debitorul

său - SRL „Versuscom”. Mai mult, SRL „Molalexagro” are pînă în prezent un

număr mare de debitori proprii, creanțele cărora depășesc suma de 10 388 913,79

lei, fapt ce rezultă din balanța de verificare a debitorilor anexat la cererea

introductivă (f.d. 154-162).

Însă, argumentele respective ale pîrîtului, nu au fost combătute de către

lichidatorul Natalia Janu, aceasta insistînd asupra atragerii la răspundere subsidiară

și încasării sumei integrale a datoriei de la Valentin Ionița, care în opinia instanței

de insolvabilitate este absolvit de la răspundere, deoarece în perioada dată nu

exercita atribuții manageriale al debitorului respectiv, nefiind nici asociat al

acestuia pînă în 10 februarie 2012 - data includerii modificărilor în Registru de Stat

al Persoanelor Juridice.

Prin urmare, în cazul dat nu sunt relevante argumentele lichidatorului care

indică asupra faptului încetării plăților către furnizorii săi, or, o asemenea situație

putea fi condiționată de lipsa achitărilor cu însăși SRL „Molalexagro” și

acumularea debitorilor de către acesta, fapt ce a dus întreprinderea în dificultate de

efectuare a achitărilor, în cazul respectiv fiind neprobată culpa pîrîtului-intimat

Valentin Ionița în insolvența întreprinderii numite.

În circumstanțele descrise, nu pot fi reținute nici argumentele aduse de

lichidatorul Natalia Janu și nici de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți în

cererea de recurs, deoarece din analiza extraselor conturilor bancare prezentate de

reclamant, indică și asupra intrării banilor pe conturile bancare ale SRL

„Molalexagro” SRL și nu doar asupra lipsei ieșirii din cont.

De asemenea instanța de recurs mai reține că, indicarea de către lichidator a

sumelor ieșite din conturile bancare a debitorilor nu indică asupra faptului că

ieșirile din cont nu acopereau integral datoriile debitoriale ale SRL „Molalexagro”,

or în acest sens lichidatorul nu a indicat care sunt sumele restante, și care urmau și

nu au fost achitate de SRL „Molalexagro” de către creditorii săi, diferența nefiind

calculată de lichidator.

Conform art. 66 alin. (1) lit. a) din Legea insolvabilității, administratorul și

lichidatorul au următoarele atribuții principale, inclusiv examinarea activității

debitorului asupra căruia se inițiază procedura de insolvabilitate în raport cu

situația de fapt, întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor

care au condus la insolvabilitate, menționîndu-se persoanele cărora le-ar fi

imputabile și premisele angajării răspunderii acestora în condițiile legii,

prezentarea acestui raport instanței de insolvabilitate în termenul stabilit de ea.

În consecință, instanța de recurs reține că, de către lichidatorul Janu Natalia,

în cadrul examinării cererii de atragere la răspundere subsidiară a lui Valentin

Ionița, nu a fost prezentat un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor

care au condus la insolvabilitatea debitorului, și nici nu au fost identificate

persoanele cărora le-ar fi imputabilă răspunderea delictuală în mărimea solicitată.

La rîndul său, ținînd cont de faptul că întreprinderea debitoare nu s-a aflat

doar în gestiunea lui Valentin Ionița, din momentul fondării sale, lichidatorul,

întemeindu-și cererea pe prevederile art. 248 alin. (1) lit. h) al Legii insolvabilității

urma să indice un termen exact de la care survine obligația de a depune cererea

8

introductivă anume de persoana respectivă, fapt nerealizat nici în cadrul rejudecării

cauzei.

În conformitate cu art. 122 CPC, instanța judecătorească reține spre

examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la

îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

În consecință, instanța de recurs conchide că prima instanță just a stabilit că,

lichidatorul nu a adus probe și argumente care ar demonstra culpa lui Valentin

Ionița la intervenirea stării de insolvabilitate al debitorului SRL „Molalexagro”, iar

argumentele invocate, în acest sens, nu sunt suficiente pentru a se constata

vinovăția administratorului-pîrît, vinovăția urmînd a fi determinată în raport cu

motivele care au cauzat insolvabilitatea și nu ca o consecință formală a faptului de

nedepunere a cererii introductive în termenii stabiliți.

Așadar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de insolvabilitate cu certitudine a

stabilit că în cererea formulată de lichidatorul Natalia Janu privind atragerea la

răspundere subsidiară a lui Valentin Ionița - conducătorul întreprinderii debitoare

SRL „Molalexagro” nu sunt temeiurile de atragere la răspundere subsidiară a

acestuia, la dosar lipsesc probe că starea de insolvabilitate a debitorului se

datorează acțiunilor sau culpei persoanei respective, motiv pentru care, instanța de

insolvabilitate temeinic și legal a concluzionat vis-a-vis de respingerea cererii ca

fiind neîntemeiată.

Este neîntemeiat și nu poate fi reținut argumentul recurenților din ambele

recursuri, precum că instanța de insolvabilitate greșit a concluzionat referitor la

stabilirea culpei fondatorului întreprinderii debitoare, deoarece la actele pricinii

lipsesc probe cu privire la cauzele și împrejurările care a condus la insolvabilitate.

În asemenea circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță corect

a concluzionat că cererea lichidatorului SRL „Molalexagro”, Natalia Janu privind

atragerea la răspundere subsidiară a administratorului întreprinderii debitoare

Valentin Ionița este neîntemeiată și nu sunt temeiuri pentru admiterea acesteia, iar

argumentele invocate de către recurenți în cererile de recurs nu pot fi reținute ca

întemeiate.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea

primei instanțe este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurenți

sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a

menține hotărîrea instanței de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se resping recursurile declarate de către lichidatorul Societății cu

răspundere limitată „Molalexagro”, Natalia Janu și Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Bălți.

9

Se menține hotărârea Curții de Apel Bălți din 10 martie 2016, în pricina

civilă la cererea lichidatorului Societății cu răspundere limitată „Molalexagro”,

Natalia Janu, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale Societății cu răspundere limitată „Molalexagro”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

10