3ra-791/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Lupaşco dosarul nr. 3ra-791/16 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 09 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată, avocatul Mocanu Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015 c o n s t a t ă: La data de 26 iunie 2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” (în continuare – SRL „Proalfa-Service”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare – ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL) cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, la data de 23 mai 2013, ora 12:45 de către angajaţii ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL a fost întocmit actul nr. A 21529 de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale, potrivit căruia la verificarea echipamentului de măsurare s-a depistat deteriorarea sigiliului furnizorului la regleta de testare, conectată în reţeaua secundară a evidenţei. Susţine că, la data de 23 mai 2013 a fost întocmit actul de prescripţie nr. NLC 7550640, iar la data de 10 iunie 2013, a înaintat o cerere prealabilă, care a fost respinsă. Menţionează că, ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL la data de 14 iunie 2013 a expediat în adresa sa factura cu seria RH nr. 3474964 pentru consumul de energie electrică şi neevidenţiată şi TVA şi ordinul de plată în mărime de 538878,48 lei.

Solicită anularea actului nr. A 21529 de depistare a încălcării clauzelor contractuale din 23 mai 2013, a facturii cu seria RH nr. 3474964 pentru consumul de energie electrică şi neevidenţiată şi TVA şi ordinul de plată în mărime de 538878,48 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 noiembrie 2014 s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată. 1 Prima instanţă a reţinut că, depistarea deteriorării sigiliului furnizorului, instalat la reglata de testare la reţea se demonstrează prin actul de control al echipamentului de măsurare.

Totodată s-a constatat defecţiuni în schema de conexiune a consumatorului şi consum de energie electrică fără să fie evidenţiat de echipamentul de măsurare ce aparţine consumatorului, fiind întocmit şi actul de control nr. A 21529, iar suma indicată în factură nu este calculată pentru consumul fraudulos, ci pentru energia electrică neevidenţiată, determinată pentru consumul mediu, fără a lua în consideraţie că echipamentul de măsurare se află pe teritoriul PDC 18, proprietatea furnizorului de energie electrică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015 s-a admis apelul declarat de către avocatul Carapunarlî Alexandru în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” şi s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 05 noiembrie 2014, s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a anulat actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A 21529 din 23 mai 2013 emis de către ÎCS „RED

UNION FENOSA” SA.

Instanţa de apel a reţinut că, Mardari Vlad care a participat şi semnat actul de control avea calitate de electric-stagiar şi nu era împuternicit să participe la asemenea gen de control, cu atît mai mult să semneze careva acte, iar contoarele pentru evidenţa consumului energiei electrice a consumatorului sunt amplasate la PDC 18, proprietatea furnizorului de energie electrică, cu lipsă totală de acces al consumatorului, avînd mai multe nivele de securitate, reclamantul nu avea acces liber la contoarele respective, or potrivit pct. 189 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, echipamentul de măsurare fiind instalat în limitele proprietăţii operatorului de reţea, responsabilitatea pentru integritatea echipamentului de măsurare şi a sigiliilor aplicate revine acestuia.

La data de 16 martie 2016 reprezentantul ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL, avocatul Mocanu Valentin, a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015 solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 noiembrie 2014. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

Consideră că, Mardari Vlad a asistat la controlul echipamentului de măsurare a energiei electrice consumate, fiind împuternicit de către Gurulea Dionisie, circumstanţă ce atestă că controlul echipamentului de măsurare a fost efectuat cu respectarea dispoziţiilor pct.160, pct. 164, pct. 49 lit.h), pct. 50 lit.a) din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea ANRE nr.393 din 15 decembrie 2010 (în continuare – Regulamentul ANRE). Susţine că, instanţa de apel a depăşit limitele pretenţiilor invocate de reclamant, deoarece a dispus doar anularea actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale, însă în motivare invocă că, calculul în mărime de 528878,48 lei este efectuat cu încălcarea pct.93 din Regulamentul ANRE, totodată menţionînd că acesta nu este aplicabil speţei, deoarece nu este vorba de un consum fraudulos, ci de o înregistrare incompletă a energiei electrice.

2 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condiţiile în care din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei instanţei de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a recursului.

Argumentele invocate în recurs precum că, Mardari Vlad a asistat la controlul 3 echipamentului de măsurare a energiei electrice consumate, fiind împuternicit de către Gurulea Dionisie, nu pot fi reţinute, deoarece pct. 160 din Regulamentul ANRE prevede că, consumatorul non casnic este obligat să informeze operatorul de reţea privind funcţiile persoanelor responsabile care sînt împuternicite să fie prezente la efectuarea controlului echipamentului de măsurare, or conform ordinului nr.23 din 30 decembrie 2011, responsabil de gospodăria electrică au fost numiţi Gurulea Dionisie şi Covrig Mihai, însă Mardari Vlad nu avea împuternicirile respective, cu atît mai mult să semneze careva acte.

Mai mult, contoarele pentru evidenţa consumului energiei electrice a consumatorului final fiind amplasate la PDC 18, proprietatea furnizorului de energie electrică, consumatorul final (SRL „Proalfa-Service”) nu avea acces liber la contoarele respective, deoarece aveau mai multe nivele de securitate, or potrivit pct. 189 din Regulamentul ANRE, echipamentul de măsurare fiind instalat în limitele proprietăţii operatorului de reţea, responsabilitatea pentru integritatea echipamentului de măsurare şi a sigiliilor aplicate revine furnizorului de energie electrică.

Susţinerile recurentului că, instanţa de apel a depăşit limitele pretenţiilor invocate de reclamant, deoarece a dispus doar anularea actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale, însă calculul în mărime de 528878,48 lei, fiind efectuat cu încălcarea pct.93 din Regulamentul ANRE, menţionînd că acesta nu-i aplicabil speţei, dat fiind faptul că nu este vorba de un consum fraudulos, ci de o înregistrare incompletă a energiei electrice, Completul nu poate reţine acestea, deoarece actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale are ca efect generarea unui calculul, iar pct.93 din Regulamentul ANRE, prevede metoda de calculare. Mai mult, încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale, constă în neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate.

Astfel, actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale indică că a fost dusă înregistrarea parţială a energiei electrice, ceea ce presupune şi calcularea consumului de energie electrică conform pct.93 din Regulamentul ANRE. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenta nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanţele de fapt invocate de recurent în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv circumstanţe de drept a pricinii. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Întreprinderii cu Capital Străin „Gas 4 Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată, avocatul Mocanu Valentin ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată, avocatul Mocanu Valentin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 5