3ra-815/16 — Apărarea dreptului de acces la informație

prima instanţă: V. Zaporojan nr. 3ra-815/16 instanţa de apel: A. Garbuz, G. Polivenco, S. Şleahtiţki ÎNCHEIERE 09 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Nicolae Craiu Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Primăria satului Moara de Piatră, r-nul Drochia în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Grigore Copacinschi împotriva Primăriei satului Moara de Piatră, Consiliul local Moara de Piatră, r-nul Drochia cu privire la accesul al informaţie împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 02 februarie 2016 prin care a fost admis apelul declarat de Grigore Copacinschi, casată integral hotărârea Judecătoriei Drochia din 28 septembrie 2015 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă acţiunea integral constată: La 13 noiembrie 2014, Grigore Copacinschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Moara de Piatră, Consiliul local Moara de Piatră, r-nul Drochia cu privire la accesul al informaţie.

În motivarea acţiunii a invocat că prin cererea nr. 370 din 19 septembrie 2014, expediată cu aviz recomandat nr. 38230 Primăriei satului Moara de Piatră şi Consiliului local s. Moara de Piatră, r-nul Drochia, a solicitat efectuarea unui control din partea autorităţilor publice locale a modului de exploatare a unor construcţii proprietate comună a cotaşilor (inclusiv familia Copacinschi), eliberarea unei informaţii în care să fie indicate temeiurile juridice în baza cărora agenţii economici indicaţi au exploatat şi exploatează la moment bunurile respective, pe baza contului efectuat să fie eliberată o informaţie în care să fie indicate concret şi separat fiecare agent economic şi bunul pe care acesta l-a exploatat în perioada 2009-2014 şi pe care î-l exploatează la moment.

Menţionează că la 09 octombrie 2014 de către Primăria satului Moara de Piatră, r-nul Drochia i-a fost expediat răspunsul nr. 218, de el recepţionat la 11 octombrie 2014, prin care i-a fost eliberată parţial informaţia solicitată, refuzându-i în efectuarea acţiunilor şi eliberarea informaţii integrale din pct. pct. 1, 2, 4 din cererea nr. 370 din 19 septembrie 2014. Iar, din partea Consiliului local Moara de Piatră, r-nul Drochia nu a primit în termen nici un răspuns la cererea sa.

Afirmă că prin refuzul de a furniza informaţia solicitată, furnizorii de informaţii ca instituţii statale au sfidat legislaţia în vigoare şi drepturile la informare activă, veridică şi la timp asupra chestiunilor de interes public, necătând la faptul că pe parcursul anilor 2012-2014 Consiliul local Moara de Piatră, r-nul Drochia a adoptat decizii prin care a dispus transmiterea în arendă, iar Primarul satului Moara de Piatră, r-nul Drochia V. Bejenaru în baza deciziilor Consiliului local a încheiat din numele administraţiei publice locale un şir de contracte de arendă prin care au fost transmise în folosinţă terenurile aferente construcţiilor respective unor agenţi economici care le exploatează.

Susţine că fiind transmise în arendă terenurile aferente construcţiilor, furnizorii de informaţie dispun de informaţia cu privire la agenţii economici care exploatează terenurile aferente şi construcţiile amplasate pe aceste terenuri. Consideră ca fiind ilegale refuzul Primăriei de a prezenta informaţia solicitată şi refuzul Consiliului de a examina în termen cererea sa. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 10, 11, 19, 23, 24, 21 alin. (3) lit. c), d), e) din Legea privind accesul la informaţie, art. 34, 53 din Constituţia Republicii Moldova, art. 277-278 CPC şi Legea contenciosului administrativ. Solicită admiterea acţiunii, a obliga Primăria satului Moara de Piatră şi Consiliul local Moara de Piatră, r-nul Drochia de a elibera informaţia solicitată în pct. 1, 2, 4 din cererea nr. 370 din 19 septembrie 2014. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 28 septembrie 2015 acţiunea a fost respinsă integral, ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 februarie 2016 a fost admis apelul declarat de Grigore Copacinschi, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă integral. La 07 aprilie 2016, prin intermediul Oficiului Poştal, Primăria satului Moara de Piatră, r-nul Drochia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi remiterea cauzei pentru rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Având în vedere prevederile art. 14 şi art. 29 din Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, susţine că nici Consiliul şi nici Primarul nu au competenţe de gestionare a proprietăţii pe cote părţi a cotaşilor.

Orice intervenţie servind ca motiv de calificare drept depăşire a atribuţiilor de serviciu şi a competenţelor acordate de legislaţia în vigoare. Remarcă că instanţa de apel eronat a argumentat în pct. 29 din decizie, faptul că Primăria ar urma să deţină informaţii privind gestionarea unor terenuri ce fac parte din bunurile proprietate a unităţii administrativ teritoriale, ignorând totalmente solicitările din cererea propriu zisă, anexa nr. 1 prin care Grigore Copacinschi solicită efectuarea unui control din partea administraţiei publice locale cu privire la modul de exploatare a bunurilor enumerate, depozitele şi alte bunuri ce constituie cota valorică a cotaşilor etc., şi nu a terenurilor. La 03 mai 2016, prin intermediul Oficiului Poştal, Grigore Copacinschi a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 29 februarie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 128) şi care a fost recepţionată de către recurent la 03 martie 2016, fapt confirmat prin avizul de recepţie anexat la dosar (f. d. 130). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 02 februarie 2016 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Primăria satului Moara de Piatră, r-nul Drochia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Primăria satului Moara de Piatră, r-nul Drochia, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Primăria satului Moara de Piatră, r-nul Drochia ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Primăria satului Moara de Piatră, r-nul Drochia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Nicolae Craiu Mariana Pitic