3ra-779/16 — Contestarea actelor administrative

Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-779/16 Judecător: S.Vîşcu Curtea de Apel Chişinău Judecători: I.Cimpoi, N.Simciuc, N.Craiu ÎNCHEIERE 09 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Gofman Mihail şi avocatul Nagacevschi Vitalie în interesele lui Gofman Mihail, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Gofman Mihail împotriva Centrului Naţional Anticorupţie privind anularea procesului-verbal şi a deciziei cu privire la examinarea cauzei disciplinare, anularea ordinelor de sancţionare disciplinară şi eliberare din serviciu, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2016, CONSTATĂ : La 15.05.2014, Gofman Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Naţional Anticorupţie privind anularea procesului-verbal şi a deciziei cu privire la examinarea cauzei disciplinare, anularea ordinelor de sancţionare disciplinară şi eliberare din serviciu, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu.

În motivarea acţiunii a indicat că, în temeiul contractului individual de muncă nr. 187 din 24.12.2012, a exercitat funcţia de şef-adjunct al Serviciului prevenire şi combaterea spălării banilor în cadrul Centrului Naţional Anticorupţie. Din data angajării şi prestării de fapt a muncii, nu a existat nici o pretenţie din partea pîrîtului pe marginea calităţii muncii sau calificării, avînd acordate stimulări, prime pentru munca prestată. La data de 06.03.2014, în săptămînalul independent „Ziarul de Gardă”, s-a publicat un articol „CNA în Poiana Domnească. Imperiul lui Gofman, cel mai bogat angajat al CNA”, iar ca urmare a acestei publicaţii, au fost formulate o serie de pretenţii faţă de activitatea sa.

La data de 10.03.2014, în adresa sa a parvenit scrisoarea Direcţiei Generale Securitate Internă a Centrului Naţional Anticorupţie, prin care i-a fost solicitată opinia pe marginea articolului nominalizat, fiind acordat termen de pînă la 12.03.2014, ora 1400. În vederea concretizării circumstanţelor relevante ce constituie obiectul examinării, prin demersul din 11.03.2014 ora 1100, a solicitat Direcţiei Generale Securitate Internă a Centrului Naţional Anticorupţie, concretizarea întrebărilor care interesează această subdiviziune. Totodată, avînd în vedere că pînă la data fixată 1 nu s-a luat nici o atitudine la cererea înaintată şi pentru a exclude interpretările denaturate cu privire la comportamentul său, la data de 12.03.2014, ora 1331 a depus Direcţiei Securitate Internă, anumite opinii pe marginea articolului dat.

Ulterior, prin notificarea nr. 07/883 din 11.03.2014, recepţionată la 12.03.2014 ora 1705, Direcţia Securitate Internă a Centrului Naţional Anticorupţie, l-a informat că a fost finalizată procedura disciplinară iniţiată pe numele său, iar materialele acumulate au fost remise Colegiului Disciplinar pentru examinare în şedinţa convocată pentru data de 13.03.2014 ora 1000, şedinţă la care a fost invitat spre participare. La 13.03.2014 a depus la Centrul Naţional Anticorupţie, Colegiul Disciplinar, inclusiv în copie şi Direcţiei Securitate Internă, două adresări cu nr. 13/901 din 13.03.2014 şi nr. 13/921 din 13.03.2014, ora 0840, în care a solicitat respectarea drepturilor sale la studierea rezultatelor investigaţiilor efectuate în cadrul procedurii disciplinare şi acordarea posibilităţii de a-şi expune opinia şi prezentarea probelor relevante.

În opinia sa, la această etapă angajatorul a încălcat procedura stabilită de art. 208 Codul muncii, deoarece pînă la expedierea actelor Colegiului Disciplinar, urmau să fie cerute explicaţii cu privire la fapta comisă. În speţă, prin nota Direcţiei Securitate Internă i-a fost cerut pînă la data de 12.03.2014 ora 1400, opinia pe marginea articolului, iar ulterior pînă la împlinirea acestui termen, prin notificarea din 11.03.2014, a fost informat despre finalizarea procedurii disciplinare, astfel angajatorul nu i-a cerut explicaţii contrar art. 208 Codul muncii.

La data şedinţei Colegiului Disciplinar a formulat cereri privind oferirea posibilităţii de a studia rezultatele investigaţiilor efectuate, acordarea unei posibilităţi reale de expunere a opiniei pe marginea materialelor acumulate şi a procedurii de administrare a acestora, precum şi amînarea examinării procedurii pentru un termen rezonabil întru depunerea explicaţiilor şi asigurarea dreptului la prezentarea probelor relevante. Cererile şi demersurile înaintate nu au fost auzite, iar pe cale de consecinţă au fost nerespectate prevederile art. 9 lit. 1) şi m) Codul muncii, ce acordă salariatului dreptul la apărare (de a face explicaţii, de a lua cunoştinţă cu învinuirea adusă, cu actele întocmite, etc.) în soluţionarea litigiilor de muncă.

Din conţinutul procesului-verbal nr. 1 din 13.03.2014, se constată că cererile făcute nici nu au fost introduse în procesul-verbal; la fel nici opinia cerută nu a fost obiect de examinare, motiv pentru care consideră că şedinţa Colegiului Disciplinar a fost una neobiectivă. La data de 14.03.2014 a primit scrisoarea Direcţiei Generale Securitate Internă nr. 07/932, prin care este informat despre convocarea repetată a şedinţei Colegiului Disciplinar pentru data de 20.03.2014, ora 1500. Prin aceiaşi notă i s-a expediat pentru cunoştinţă încheierea din 11.03.2014, privind rezultatele examinării materialelor în cadrul procedurii disciplinare pe 8 file, cu invitarea sa la Direcţie pentru 18.03.2014, în vederea depunerii lămuririlor scrise.

La data de 14.03.2014, la şedinţa Colegiului Disciplinar s-a hotărît de a se anula hotărîrea anterioară din 13.03.2014 cu privire la eliberarea sa din funcţie, fiind restituite actele pentru examinare suplimentară. Prin acelaşi proces-verbal al Colegiului Disciplinar din 14.03.2014, s-a fixat o nouă şedinţă a Colegiului Disciplinar pentru 20.03.2014, ora 1500. Prin notificarea Direcţiei Generale Securitate Internă nr. 07/1005 din 19.03.2014, a fost informat despre şedinţa repetată a Colegiului Disciplinar şi despre un raport suplimentar din 19.03.2014 privind rezultatele examinării suplimentare a procedurii disciplinare. Această notificare i-a fost adusă 2 la cunoştinţă la 20.03.2014, ora 1410, adică cu 50 de minute pînă la începerea şedinţei Colegiului Disciplinar.

Consideră că şi de această dată, examinarea materialelor s-a făcut în lipsa sa, iar în mod formal la ora 1600 a fost invitat împreună cu avocatul său, fiind adresate unele întrebări distorsionate, subiectul cărora nu era regăsit în încheierea din 11.03.2014 aprobată de către Directorul Centrului Naţional Anticorupţie. Conform procesului-verbal nr. 3 din 20.03.2014 al Colegiului Disciplinar al Centrului Naţional Anticorupţie, s-a decis eliberarea sa din serviciu. Cu aceste constatări nu este de acord, deoarece din conţinutul procesului- verbal nr. 3 din 20.03.2014 şi a încheierii din 11.03.2014, a aflat că în temeiul Raportului nr. 54i din 06.03.2014, a fost iniţiată procedura disciplinară privind cauzarea de prejudicii imaginii Centrului după materialele relatate în articolul „CNA în Poiana Domnească.

Imperiul lui Gofman, cel mai bogat angajat al CNA” publicat la 06.03.2014 de către săptămînalul independent „Ziarul de Gardă”, cu propunerea formulată de constatare a încălcării art. 3, 4, 7 şi 14 - principiile integrităţii morale, respectului şi loialităţii din Codul de conduită a colaboratorilor Centrului Naţional Anticorupţie şi a prevederilor lit. d), h) alin. (1) art. 26 din Legea cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie nr. 1104 din 06.02.2002, susţinîndu-se că prin acţiuni culpabile a agonisit averi care au fost reflectate la data de 06.03.2014 în săptămânalul „Ziarul de Gardă”. Urmare a convocării repetate a anunţat că pînă la apariţia articolului în „Ziarul de Gardă”, în adresa acestuia au existat mai multe tentative de denigrare a imaginii, materializate prin publicaţii şi alte informaţii compromiţătoare, care au fost verificate de către autorităţile competente.

În special, la 14.12.2013, din numele unor societăţi comerciale au fost depuse plîngeri în care au fost invocate fapte care s-au pretins a fi comise de el. Pe marginea acestor plîngeri Procuratura Anticorupţie a demarat o anchetă, prin care a audiat semnatarii acesteia şi a constat că respectivele persoane nu au semnat asemenea cereri şi în general nu cunosc un astfel de funcţionar Gofman Mihail. Dovadă a circumstanţelor relatate servesc explicaţiile date de aceste persoane precum şi ordonanţa de refuz în pornirea urmării penale emisă de Procuratura Anticorupţie la 16.01.2014. Direcţia Generală Securitate Internă nu a luat atitudine şi nici explicaţii nu i-a solicitat, cu toate că prin aceste acţiuni se atenta nejustificat la imaginea colaboratorilor Centrului şi a instituţiei vizate.

Similar şi în cazul altor publicaţii ce îl vizau, Direcţia a manifestat dezinteres şi lipsă de atitudine. Potrivit încheierii vizate, cu referire la articolul din Ziarul de Gardă, s-au elucidat aspecte ce ţin de conduita şi integritatea profesională a sa, privind asigurarea materială, modul de trai, mijloacele de transport aflate în proprietate, mijloace financiare şi afaceri, tangenţe cu reprezentanţii sistemului judiciar - toate acestea fiind considerate motive pentru care se pretinde, că a realizat îmbogăţiri ilicite şi dobîndiri ilegale, precum şi că sunt dirijate şi puse în aplicare de el. La fel, s-a concluzionat că proprietatea relatată în ziar reprezintă bunurile de facto ale sale, iar activitatea subdiviziunii Securitate Internă, a demonstrat faptul tăinuirii proprietăţilor şi a tranzacţiilor dubioase cu privire la dobîndirea acestora.

Potrivit Legii nr. 1264-XV din 19.07.2002 privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii persoanelor cu funcţii de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere, la data de 28.01.2013, a prezentat declaraţia cu privire la venituri şi 3 proprietăţi pentru perioada 2012-2013. Anterior, în strictă corespundere cu prevederile legislaţiei în vigoare, a depus declaraţii şi pentru anii precedenţi. Potrivit informaţiei expuse în declaraţia prezentată, nu deţine nici o casă de locuit în proprietate, fiind titularul ap. 18 amplasat în mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, 71, iar în acest mod, consideră că sunt neîntemeiate constatările din actele angajatorului, potrivit cărora a procurat în or.

Durleşti, mun. Chişinău un lot de teren şi a edificat o casă pe acesta şi a înscris bunurile imobile pe numele mamei sale, iar aceste fapte acordă un caracter social periculos, fară ca angajatorul să verifice circumstanţele cazului, ci doar din supoziţiile articolului din presă, a concluzionat caracterul culpabil al său. Pentru argumentarea concluziei sale angajatorul a menţionat că, lotul de teren pentru construcţii cu nr. cadastral 0121129.024, cu suprafaţa de 0,0685 ha, amplasat în mun. Chişinău, or. Durleşti, stradela 2 Tineretului, 5, a fost procurat la 11.06.2010, de Gofman Rita în temeiul contractului de vînzare-cumpărare, drept intabulat în Registrul bunurilor imobile la 29.06.2010, astfel el nu a participat nici la încheierea, nici la semnarea şi nici transmiterea în fapt a bunului menţionat.

Ulterior, în temeiul certificatului urbanistic, autorizaţiei de construire, urmare a edificării construcţiei casei individuale şi a anexei, în conformitate cu Dispoziţia Primăriei Durleşti nr. 11 din 28.01.2013, procesului-verbal de recepţie finală nr. 05/13 din 28.01.2013, Gofman Rita a dobîndit dreptul de proprietate asupra casei individuale cu suprafaţa totală de 163,9 m2 şi a construcţiei accesorii cu suprafaţa de 29,2 m2, bunurile imobile vizate fiind intabulate în Registrul bunurilor imobile la 28.01.2013. Prin urmare, casa de locuit din or. Durleşti, mun. Chişinău aparţine în exclusivitate, cu drept de proprietate Ritei Gofman, mamei sale, dar nu lui. Astfel, chiar dacă este o informaţie cu caracter privat al mamei sale, a declarat că sursa venitului ei îl constituie economiile personale acumulate de către dînsa în cursul anilor, cît şi alte surse deţinute legal.

Însă, cu toate cele expuse, este destul de stranie expunerea din conţinutul procesului-verbal nr. 3 din 20.03.2014 şi încheiere, potrivit căreia a fost surprins că are acces la imobilul care aparţine mamei, or, restricţiile pot fi opuse doar de către proprietarul bunului, la fel, nu a comis vreo faptă ilicită, cauzatoare de daune, pentru a se deghiza, atunci cînd merge în ospeţie, în vizită la persoanele apropriate sau atunci cînd se află provizoriu, din necesităţi cotidiene, în acest imobil. Or, în astfel de situaţie crede că direcţia Securitate Internă avea obligaţia de a verifica dacă în perioada anterioară domicilia în apartamentul ce-i aparţine lui, dovada fiind serviciile comunale achitate la adresa domiciliului.

Cît priveşte veniturile şi proprietăţile deţinute de el şi membrii familiei sale, a menţionat că verificarea datelor privind proprietăţile expuse în Ziarul de Gardă, aceasta reprezintă informaţia făcută publică prin Declaraţia cu privire la venituri şi proprietăţi, inclusiv cea depusă la 28.01.2013. A obţinut venituri la locul de muncă de bază, activitate didactică, activitate ştiinţifică, depuneri în instituţii financiare în mărime totală de 909 110,12 lei. De asemenea, potrivit declaraţiei, a prezentat toată informaţia privind bunurile imobile şi mobile dobîndite de familia sa pe parcursul anilor precedenţi, precum şi temeiul juridic al acestora. În aceste condiţii afirmaţiile, potrivit cărora a tăinuit proprietăţi, sunt absolut incorecte, or tot de ce dispune a reflectat în Declaraţia pe venituri şi proprietăţi.

La fel, este neîntemeiată concluzia că terenurile procurate, ar avea o altă valoarea decît preţul contractului, iar în ceea ce priveşte cotele-părţi deţinute în cadrul 4 societăţilor comerciale, prin explicaţia depusă, a susţinut că nu deţine cote în societăţi, iar părţile sociale deţinute de soţia sa, încă la 25.01.2013, au fost înstrăinate, prin urmare afirmaţiile expuse în presă şi încheiere privind deţinerea mai multor societăţi este neveridică. Totodată, a menţionat că în actele pîrîtului se invocă că are un comportament neadecvat şi arogant în raport cu terţii, inclusiv colegii de serviciu. Această concluzie este una neîntemeiată, întrucît se operează cu noţiuni generale, fără să fie menţionat vreun fapt în concret, care au afectat anumite persoane precum şi prin lipsa unor sancţionări disciplinare pe aceste fapte, pentru ca eventual să se susţină caracterul derogatoriu de la normele de conduită.

Cele invocate pun în sarcina Direcţiei Generale Securitate Internă, să dispună de o atitudine corectă şi imparţială faţă de orice interes, inclusiv politic şi să ţină cont doar de interesul public şi circumstanţele pertinente ale cazului. În speţă, încheierea emisă nu conţine probe, explicaţii ale terţilor că a cauzat prejudiciu, data, circumstanţele, or conform art. 14 Codul civil, se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Mai mult, în opinia pîrîtului nu există nici şifonare a imaginii Centrului Naţional Anticorupţie, întrucît datorită eforturilor sale au fost depistate, semnalate şi contracarate fraude economice prin ce s-a ridicat prestigiul instituţiei.

La 21.03.2014, Colegiul Disciplinar a emis decizia nr. 07-3/4 cu privire la eliberarea sa din serviciu. Decizia emisă, pe lîngă faptul că a fost adoptată în altă zi decît data în care s-a convocat Colegiul Disciplinar, conţine şi alte învinuiri decît cele care au fost obiect de examinare. În acest context, nu este de acord nici cu concluziile expuse, cu privire la faptul că testarea cu Poligraful, ar fi pus în evidenţă calitatea de nedemn de a continua activitatea pe care o deţinea. Poligraful nu constată veridicitatea informaţiilor oferite de către subiect, aşa cum acesta înregistrează modificările fiziologice ale organismului în timpul variatelor stări emoţionale care însoţesc simularea şi rezultatele testării nu trebuie să fie temei pentru constatarea lipsei integrităţii morale şi a loialităţii titularului funcţiei, precum şi nu poate să servească în calitate de probă în vreo procedură pornită împotriva angajatului.

Cu referire la relaţiile cu Tulbu Valeriu, deşi le-a expus în Declaraţia cu privire la venituri şi proprietate, menţionează că soţia sa este titulară a unei obligaţii civile de împrumut faţă de acesta. În acest sens, constatările din încheiere, potrivit căreia la solicitarea unităţii de monitorizare, Tulbu Valeriu nu a reacţionat pentru a afirma/infirma existenţa raportului de împrumut, prin urmare acesta nu a existat, urmărindu-se doar camuflarea unor stări de lucruri, nu constituie temei de a-l culpa. Or, pe lîngă faptul că nu există vreo obligaţie sau text de lege, care ar obliga terţii de a se prezenta la astfel de solicitări, Tulbu Valeriu a prezentat informaţia scrisă într-o cauză civilă în care a confirmat existenţa împrumutului, iar aceste raporturi civile sunt recunoscute deja prin hotărîre judecătorească definitivă.

Referitor, la veniturile soţiei sale, potrivit încheierii din 11.03.2014, a procesului-verbal nr. 3 din 20.03.2014 şi deciziei din 21.03.2014, s-a menţionat inexistenţa acestor venituri, întrucît potrivit informaţiei organului fiscal, aceasta nu 5 a declarat asemenea venituri, precum şi urmare a interpelării adresate, Gofman Ludmila nu a infirmat şi nici confirmat existenţa veniturilor. Prin urmare, actele emise nu fac distincţie între sursele de venit în calitate de obiect al impunerii fiscale şi obligativitatea depunerii declaraţiilor cu privire la venit, operîndu-se doar cu presupuneri fară a avea un suport legal şi probatoriu corespunzător. Soţia sa în perioada de referinţă începînd cu 01.01.2012- 28.01.2013, a obţinut salariu în mărime de 799 739 lei, plătită de compania nerezidentă a Republicii Moldova, despre care fapt anterior Centrul Naţional Anticorupţie a fost informat la depunerea declaraţiilor anterioare.

Aceste sume au fost achitate prin transfer bancar, fiind ridicate în mod transparent în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Totodată, cu referire la nedeclararea a 5 ha de teren forestier extravilan, a indicat că nu deţine o astfel de suprafaţă, avînd în arendă 3 ha de teren, care conform contractelor de arendă nr. 258, 298 şi 299 din 28.12.2008, au fost înregistrate în Registrul bunurilor mobile a ÎS „Cadastru”. Această arendă de bunuri a fost declarată în declaraţia pe venituri şi proprietăţi pentru anul 2012. La fel, cu privire la nedeclararea unor bunuri cu suprafaţa de 0,36 ha şi 0,0281 ha, acestea au fost dobîndite şi înregistrate în modul stabilit în Registrul bunurilor imobile; în declaraţia prezentată acestea sunt reflectate cu o suprafaţă totală de 0,3881 ha (0,36+0,0281), întrucît figurează sub un singur contract nr. 4947 din 17.03.2012.

Cît priveşte aspectul de declarare, învederează că obiect al impunerii îl constituie venitul din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obţinut de persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător. Astfel, veniturile obţinute de către soţia sa nu reprezintă obiecte al impunerii fiscale şi deci nicidecum nu puteau constitui obiectul declaraţiilor către organul fiscal. În concluzie, expunerile inserate în cadrul procedurii disciplinare, le consideră neîntemeiate, bazate pe presupuneri, ce urmăresc denigrarea de integritate privind verificarea conflictelor de interese admise în activitatea Comisiei Naţionale de Integritate.

Solicită Gofman Mihail anularea ordinului nr. 97ps şi nr. 96 ps din 16.04.2014 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de eliberarea din serviu, din funcţia de şef-adjunct al Serviciului prevenire şi combatere a spălării banilor din cadrul CNA; anularea ca ilegală a deciziei nr. 07-3/4 din 21.03.2014 şi a procesului-verbal nr. 3 din 20.03.2014 despre eliberarea din serviciu, şef-adjunct al Serviciului prevenire şi combatere a spălării banilor din cadrul CNA, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 13 iulie 2015, a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată a lui Gofman Mihail împotriva Centrului Naţional Anticorupţie privind anularea procesului-verbal nr. 3 din 20.03.2014 şi a deciziei nr. 07-3/4 din 21.03.2014 despre eliberarea din serviciu, şef-adjunct al Serviciului prevenire şi combatere a spălării banilor din cadrul CNA, a ordinului nr. 96 ps şi nr. 97ps din 16.04.2014 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de eliberarea din serviu, din funcţia de şef-adjunct al Serviciului prevenire şi combatere a spălării banilor din cadrul CNA, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut aplicabile prevederile art. 1 alin. (2), 2, 3 16 alin. (1), 24 alin. (3) şi 25 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului 6 administrativ, art. 4 alin. (2) şi 68 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutzul funcţionarului public, art. 12, 15, 26, 33 din Legea cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie, art. 3 pct. 4, 7 şi 14, art. 12 din Codul de Conduită a colaboratorilor Centrului Naţional Anticorupţie, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 664 din 30.08.2013, pct. 3.4 lit. c) şi d) din Regulamentul cu privire la monitorizarea stilului de viaţă al angajaţilor Centrului Naţional Anticorupţie, concluzionînd că la emiterea actelor contestate, pîrîtul a respectat cadrul legal care reglementează procedura de adoptare a acestora.

La 21.07.2015, Gofman Mihail a contestat cu apel hotărîrea instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 iulie 2015 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a cerinţelor sale. În motivarea cererii de apel, apelantul a invocat că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care instanţa de fond le-a considerat constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente; concluziile instanţei de fond, expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii; normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat. În speţă, Gofman Mihail a menţionat că CNI, potrivit prevederilor legislaţiei, a fost creată în exclusivitate pentru verificarea declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate şi al declaraţiilor de interese personale ale preşedintelui şi membrilor CNI, iar apelantul nu este membru sau preşedinte al CNI.

Unica autoritate competentă să se pronunţe asupra legalităţii şi corectitudinii actelor de constatare aprobate de CNI este instanţa de contencios administrativ şi apelantul a atacat pe calea contenciosului administrativ concluziile din Raportul aprobat prin hotărîrea nr. 1 din 07.05.2015 a Comisiei. Referitor la pretinsa încălcare de către apelant a Regulamentului cu privire la monitorizarea stilului de viaţă al angajaţilor CNA, menţionează că acest Regulament nu a fost publicat în Monitorul Oficial, nici pe pagina WEB a CNA şi nu i-a fost adus la cunoştinţa sub semnătură, iar invocarea de către instanţa de fond a faptului că apelantul ocupa funcţii de răspundere şi că în consecinţă era familiarizat cu toate actele interne ale instituţiei, are un caracter arbitrar.

Mai indică că, în pofida faptului că instanţa de fond a considerat că în şedinţă a fost constatat că apelantul a cunoscut prevederile Regulamentului cu privire la monitorizarea stilului de viaţă al angajaţilor CNA, acest fapt nu a fost dovedit cu probe veridice şi suficiente.

Referitor la pretinsa existenţă a acordului tacit al apelantului pentru supunerea testului cu utilizarea poligrafului şi pretinsului caracter declarativ al lipsei cadrului legal la momentul supunerii apelantului testului cu utilizarea poligrafului, a menţionat că instanţa de fond a acceptat argumentele că pentru a supune persoana testării cu utilizarea poligrafului este necesar acordul persoanei, totodată a hotărît că forma acordului pentru testarea cu utilizarea poligrafului, nu are nici o importanţă, putînd fi în scris, oral sau tacit, dar consideră că această concluzie vine în contradicţie directă cu prevederile art. 1 din Legea privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf).

Astfel, instanţa de judecată a aplicat incorect normele de drept material. Totodată apelantul a fost supus testului cu utilizarea poligrafului la 12.11.2013, pe cînd Regulamentul Comisiei de stat pentru testări cu utilizarea poligrafului a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 475 din 19.06.2014. Astfel, la momentul 7 supunerii testului cu utilizarea poligrafului, nu era creată Comisia de stat pentru testări cu utilizarea poligrafului, nu era aprobat Regulamentul Comisiei, nu erau aprobate principiile organizatorice ale efectuării testării, normele metodice unice de efectuare a acestor testări, precum şi modul de pregătire a poligrafologilor. În asemenea circumstanţe, testarea a fost efectuată ilegal, iar menţiunea instanţei de judecată despre caracterul declarativ al acestei afirmaţii a reclamantului este arbitrară.

Referitor la respingerea tacită a argumentului reclamantului privind ilegalitatea sancţionării sale pentru apariţia în mass-media a unui articol critic la adresa sa, menţionează că instanţa de judecată a respins tacit, fară nici o argumentare, capătul de cerere privind ilegalitatea sancţionării apelantului pentru apariţia în „Ziarul de Gardă” a unui articol critic la adresa sa, iar lipsa concluziilor instanţei în acest sens sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Totodată prin cererea de apel s-a solicitat şi anularea încheierii instanţei de fond din 02.03.2015, prin care a fost admisă cererea de recuzare a judecătorului V. Braşoveanu înaintată de reprezentantul CNA la 25.02.2015.

Consideră că încheierea nominalizată este neîntemeiată şi urmează a fi anulată, deoarece a fost încălcat principiul contradictorialităţii procesului, or instanţa de judecată a pus la baza soluţiei sale un argument invocat de judecată din oficiu fără ca acesta să fi fost discutat de părţi: recuzarea judecătorului Vladimir Braşoveanu a fost admisă în baza unei presupuse suspiciuni de imparţialitate, ceea ce contravine prevederilor art. 52 alin. (5) CPC; concluziile judecătorului Dorin Mustaţă privind prezenţa circumstanţelor care justifică recuzarea judecătorului Vladimir Braşoveanu sunt în contradicţie cu materialele cauzei - în dosar nu există nici un indiciu, care ar putea fi interpretat ca şi motiv de recuzare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2016, a fost respins apelul declarat de Gofman Mihail şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 iulie 2015, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gofman Mihail împotriva Centrului Naţional Anticorupţie privind anularea procesului-verbal nr. 3 din 20.03.2014 şi a deciziei nr. 07-3/4 din 21.03.2014 despre eliberarea din serviciu, şef-adjunct al Serviciului prevenire şi combatere a spălării banilor din cadrul CNA, a ordinului nr. 96 ps şi nr. 97ps din 16.04.2014 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de eliberarea din serviu, din funcţia de şef-adjunct al Serviciului prevenire şi combatere a spălării banilor din cadrul CNA, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 08.04.2016 şi 11.04.2016, Gofman Mihail, iar la 10.05.2016 şi avocatul Nagacevschi Vitalie în interesele lui Gofman Mihail, au contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2016 şi a hotărîrii Judecătoriei 8 Centru, mun.

Chişinău din 13 iulie 2015 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În argumentarea recursului, recurentul a invocat interpretarea eronată a legii privind competenţa CNA de a constata încălcarea regimului juridic al declarării veniturilor şi proprietăţilor, în cadrul „monitorizării stilului de viaţă” şi neaplicarea Legii cu privire la CNI; neaplicarea prevederilor legii privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat, la aprecierea legalităţii testării recurentului. La fel a invocat aprecierea arbitrară de către instanţe a actului CNI în calitate de probă şi a efectelor contestaţiei CNA împotriva actului de constatare a CNI. Totodată, Gofman Mihail a menţionat că instanţele au făcut concluzii contradictorii, întemeiate pe aprecierea arbitrară a argumentelor de drept şi circumstanţelor de fapt.

Recurentul a susţinut şi lipsa faptei de încălcare a obligaţiei sale de declarare a proprietăţilor şi veniturilor; ilegalitatea constatărilor Colegiului Disciplinar al CNA în materie penală, art. 352 Cod penal; lipsa competenţei CNA. În recursul declarat de avocatul recurentului, s-a invocat aprecierea arbitrară de către instanţa de apel a probelor, precum şi interpretarea eronată a legii. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs, completul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele ierarhic inferioare au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

În viziunea recurentului, instanţa de apel a apreciat incorect probele anexate la dosar, deoarece a invocat din oficiu temeiuri inexistente a eliberării recurentului din funcţie. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 9 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursurile declarate de Gofman Mihail şi avocatul Nagacevschi Vitalie în interesele lui Gofman Mihail, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Gofman Mihail şi avocatul Nagacevschi Vitalie în interesele lui Gofman Mihail ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Gofman Mihail şi avocatul Nagacevschi Vitalie în interesele lui Gofman Mihail. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 10