3ra-438/16 — Obligarea încheierii contrcatului privind prestarea serviciilor de alimentare cu apă, evacuarea apleor reziduale, instalarea contoarelor, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Gîrleanu dosarul nr.3ra-438/16 instanţa de apel: N. Budăi, A. Panov, I. Muruianu DECIZIE 08 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Nicolae Craiu Mariana Pitic Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Tașci Mihail și Bazi Anisia și Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tașci Mihail și Bazi Anisia împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu Agenția Pentru Protecția Consumatorilor cu privire la obligarea încheierii contractului pentru prestarea serviciilor alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale, instalarea contoarelor și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Tașci Mihail și Bazi Anisia, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 29 iunie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La 17 ianuarie 2015, Tașci Mihail și Bazi Anisia au depus cererea de chemare în judecată împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu Agenția Pentru Protecția Consumatorilor cu privire la obligarea încheierii contractului pentru prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale, instalarea contoarelor și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanții au indicat că, conform Hotărîrii Guvernului 337-1995 furnizorul este obligat să contorizeze apartamentele, iar conform Hotărîrii Guvernului nr. 634 din 05 iulie 2000 pentru anii 2000-2002 au fost alocate mijloace financiare pentru instalarea contoarelor pentru Regia „Apă-Canal Chişinău” SA, însă pînă în prezent apartamentul 221 din str. V. Lupu 29, mun.

Chişinău nu a fost contorizat. Astfel, afirmă că din contul propriu au procurat și au instalat 2 contoare, în legătură cu care fapt s-au adresat pîrîtului cu o cerere, prin care au solicitat restituirea mijloacelor băneşti și încheierea contractului de prestare a serviciilor. Drept urmare, prin scrisoarea nr.1512/1631 din 10 martie 2003 SA „Apă-Canal Chișinău” le-a comunicat că nu dispune de bani şi la moment lipseşte un contract- model pentru a fi încheiat.

Indică reclamanții că la 17 noiembrie 2014, s-au adresat din nou cu o cerere către SA „Apă-Canal Chişinău” solicitînd întocmirea contractul de prestare a serviciilor cu apă şi instalarea contoarelor, însă deși, la 19 noiembrie 2014, pîrîtul a expediat un răspuns la solicitarea din 17 noiembrie 2014, însă consideră că sub diferite pretexte ultimul se eschivează să întocmească contractul de alimentare cu apă potabilă prevăzut de legislația în vigoare, invocînd că se întreprind măsuri în acest sens, iar despre eventualele încheieri a contractelor li se v-a aduce la cunoștință. Susțin că potrivit pct. 11 al Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.191/2001, instalarea, exploatarea, verificarea metrologică și sigilarea contoarelor se efectuează din contul furnizorului, iar pct. 17 din același Regulament prevede plata pentru serviciile locative în apartament conform contractului.

La fel, invocă că în conformitate cu pct. 16, 17 din Regulamentul menționat, consumatorul doar asigură accesul pentru verificări, racordări și sigilare, respectiv, dînșii de sine stătător au solicitat instalarea contoarelor, însă pînă în prezent pîrîtul nu a întreprins careva măsuri în acest sens. În acest context, reclamanţii evidenţiază şi prevederile pct. 10 din Regulament de achiziţionarea, proiectarea, instalarea, recepţia şi exploatarea apartamentelor de evidenţă a consumului de apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1228 din 13 noiembrie 2007, în care se indică că în apartamentele blocurilor locative, furnizorul are obligația la achiziționarea, instalarea, exploatarea, întreținerea, reparația, înlocuirea și verificarea metrologică din contul său în baza contractului bilateral, iar în lipsa contractului din contul consumatorului.

Insistă reclamanții că în calitate de consumatori nu se pot folosi de drepturile ce le aparțin, iar prin aceasta li se cauzează un prejudiciu moral considerabil pe care îl apreciază la suma de 5 000 lei pentru fiecare. În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 970, 976 Cod civil și art. art. 10 al. (2, 6), 11 lit. f), 13, 15 al. (4) 16, 26-28 Legea privind protecția consumatorului nr. 105-XV din 13 martie 2003 și prevederile Legii contenciosului administrativ. Solicită obligarea SA „Apă-Canal Chișinău” să încheie contract pentru prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale cu proprietarii apartamentului 21 a casei 29 din str. V. Lupu, mun.

Chișinău și să instaleze contoare, și repararea prejudiciului moral în mărime a cîte 5 000 lei pentru fiecare. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 iunie 2015, acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015, a fost admis apelul declarat de către Bazi Anisia și Tașci Mihail, casată integral hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligată SA „Apă -Canal Chișinău” să încheie direct cu consumatorii Tașci Mihail și Bazi Anisia contract privind prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale, și instalarea contoarelor.

În rest pretenţiile reclamanţilor au fost respinse ca neîntemeiate. La 15 decembrie 2015, Tașci Mihail și Bazi Anisia au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingeri cerințelor cu privire la repararea prejudiciului moral, cu modificarea deciziei instanței de apel în acest sens prin admiterii cerințelor. În motivarea recursului au invocat că instanța de apel dispunînd respingerea cerințelor cu privire la repararea prejudiciului moral a încălcat normele de drept material și nu a aplicat Legea care trebuia să fie aplicată.

Menționează că prin eschivarea de a contracta, intimatul le-a cauzat incomodități și i-a prejudiciat considerabil, deoarece neavînd încheiat cu SA „Apă- Canal Chișinău” un contract de prestare a serviciilor, au fost nevoiți să procure contoare, să le instaleze, să le debranșeze, să le efectueze revizia metrologică, să le instaleze, să sigileze și să le asigure integritatea, în timp ce toate aceste acțiuni conform legislației în vigoare țin de obligația SA „Apă-Canal Chișinău” care este unicul agent economic ce ține în acest sens o poziție dominantă pe piață. Indică că SA „Apă-Canal Chișinău” este unicul agent economic prestator de apă și conform legislației este obligat să întocmească contracte cu consumatorii, iar prin eschivarea de la executarea și respectarea prevederilor legislației, acționează cu vinovăție față de consumatori, respectiv, prin prisma prevederilor art. 1398 în coroborare cu art. 1404 Cod civil urmează să repare prejudiciului cauzat.

La 24 decembrie 2015, SA „Apă-Canal Chișinău”, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă integral. În motivarea recursului a invocat că Taşci Mihail şi Bazi Anisia domiciliază în apartamentul nr.21 din str. V. Lupu 29, mun. Chişinău și beneficiază de serviciile de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate prestate de furnizor în baza contractului nr. 301333 din 24 septembrie 1997 încheiat intre SA„Apă-Canal Chişinău” şi IMGFL- 13 - gestionarul blocului de locuinţe în care se află și locuința intimaților, și care şi-a asumat obligaţiile clientului în baza Statului şi efectuează lucrări de întreţinere şi deservire tehnică a sistemelor interioare de alimentare cu apă a blocului locativ.

Menționează că conform art. 8 şi art. 21 ale Legii privatizării fondului de locuinţe nr.1324 din 10 martie 1993, proprietarii de locuinţă privatizată sunt coposesorii instalaţiilor şi comunicaţiilor inginereşti şi participă la cheltuielile comune de întreţinere a sistemelor inginereşti interioare.

Iar, potrivit art. 12 pct. 3 lit. b) al Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, operatorii au obligaţia de a servi utilizatorii potrivit contractului încheiat direct cu utilizatorul sau prin intermediul gestionarului, la caz Taşci Mihail şi Bazi Anisia beneficiază de serviciile de aprovizionare cu apă şi evacuarea apelor uzate prin intermediul gestionarului IMGFL-13, iar volumul de apă furnizat locatarilor acestui bloc de locuinţe se calculează conform indicaţiilor contorului de apă comun, instalat la branşamentul acestui bloc în temeiul pct. 9 alin.(5) al Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, cu modificările şi completările operate.

Prin urmare, susţine recurentul că respectă prevederile art. 12 alin.(6) Legea privind protecţia consumatorilor, care indică că prestatorul este obligat, la prestarea serviciilor, inclusiv a serviciilor comunale să utilizeze mijloace de măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit, conform cerinţelor prescrise, procură şi instalează aparatele de măsurare a consumului de apă, din contul mijloacelor financiare proprii, prevăzute în tarifele de alimentare cu apă şi canalizare, la branşamentele blocurilor locative, locul predării/recepţionării serviciilor, adică la hotarul de delimitare a instalaţiilor de alimentare cu apă.

Totodată, menționează că pct. 12 al Regulamentului privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 656 din 27 mai 2002 stabileşte hotarul de delimitare a instalaţiilor de alimentare cu apă pentru blocurile locative, pentru reţelele de apă partea exterioară a peretelui blocului locativ şi pentru reţelele de canalizare primul cămin de vizitare de pe racordul blocului. Iar, Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, aprobat prin decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 5/4 din 25 martie 2008, prevede că în cazul în care un locatar solicită încheierea contractului de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate direct cu furnizorul, acesta trebuie să îndeplinească cerinţele condiţiilor tehnice eliberate de furnizor, privind branşarea directă a apartamentului la apeductul municipal, evitînd reţelele altor consumatori.

În context, indică că prin încheierea contractelor directe cu consumatorii din blocurile locative nu poate garanta calitatea şi continuitatea prestării serviciilor prin reţele, care aparţin cu drept de proprietate terţilor persoane, deoarece art.46 și art. 127 din Constituţia Republicii Moldova, consfinţeşte dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia, iar art. 316 din Codul Civil prevede expres inviolabilitatea proprietăţii private.

Precizează că, un alt impediment la încheierea contractelor directe este asigurarea condiţiilor de prestare a serviciilor, or potrivit art. 973 Cod civil, beneficiarul serviciilor trebuie să amenajeze şi să întreţină astfel spaţiile, echipamentele sau aparatele pe care trebuie să le procure pentru prestarea serviciilor şi să reglementeze astfel prestarea serviciilor care trebuie efectuate sub conducerea şi în conformitate cu dispoziţiile sale, încît prestatorul să fie protejat contra riscurilor pentru viaţă şi sănătate în care natura serviciului prestat o permite.

Cît privește argumentele instanței de apel, în vederea poziţiei dominante a unui agent economic, consideră că rezultă din interpretarea eronată a prevederilor art. 669 Cod civil, care statuează că dacă deţine o poziţie dominantă pe piaţă, una din părţile contracteze în acest domeniu, ea nu poate să impună fără motive temeinicia celeilalte părţi condiţii contractuale disproporţionale, or, temeinicia acestor condiţii sunt dictate de alte acte normative în domeniul şi paşii întreprinşi sunt obligatorii pentru toți consumatorii care îşi doresc prestare acestui serviciu, astfel caracterul obligaţional îl impune legea și nu furnizorul.

Mai mult ca atît, invocă că în conformitate cu art. 29 al Legii privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, care reglementează raporturile de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare în blocurile locative, legiuitorul a descris clar mecanismul de contractare directă cu consumatorii din blocuri locative, în care deja exista un contract de livrarea serviciilor încheiat între furnizor şi gestionar. În condiţiile invocate, insistă că instanța de apel a emis o decizie ilegală care contravine prevederilor legale sus menționate.

Or, conform pct. 21 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM Cu privire la practica aplicării legislaţiei despre protecţia consumatorilor la judecarea cauzelor civile, nr. 7 din 09 octombrie 2006, la judecarea litigiilor privind refuzul agentului economic de a încheia contracte de vînzare-cumpărare sau de a presta servicii, instanţele judecătoreşti trebuie să ţină cont nu numai de drepturile cetăţenilor la satisfacerea necesităţilor lor în sfera comerţului, serviciului, dar şi de posibilităţile reale ale agentului economic de a satisface cerinţele consumatorului. La 15 februarie 2016, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus referință asupra recursului declarat de Tașci Mihail și Bazi Anisia, invocînd netemeinicia acestuia și legalitatea deciziei instanție de apel în partea respingerii cerințelor cu privire la repararea prejudiciului moral.

La 24 februarie 2016, Agenția pentru Protecția Consumatorilor a depus referință asupra recursului declarat de Tașci Mihail și Bazi Anisia, indicînd că acesta urmează a fi admis, iar prejudiciului moral încasat în cuantumul dispus la discreția instanței. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materiale cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 15 octombrie 2015, a fost expediată în adresa părţilor la data de 02 noiembrie 2015, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 130), însă date care ar confirma şi recepţionarea acesteia de către destinatari la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursurile la 15 decembrie 2015 și respectiv 24 decembrie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de către Taşci Mihail şi Bazi Anisia, de a admite recursul declarat de SA „Apă-Canal Chişinău”, de a casa parţial decizia instanţei de apel, în partea prin care acţiunea a fost admisă şi de a emite o nouă hotărîre în partea dată cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Înaintînd acţiunea în judecată împotriva SA „Apă-Canal Chişinău”, Taşci Mihail şi Bazi Anisia au solicitat obligarea SA „Apă-Canal Chişinău” să încheie contract pentru prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale cu proprietarii apartamentului nr.21 a casei 29 din str. V. Lupu, mun. Chișinău și să instaleze contoare, precum şi recuperarea prejudiciului moral în beneficiul său în mărime a cîte 5 000 lei pentru fiecare.

Judecând pricina în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia respingerii acţiunii ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Taşci Mihail şi Bazi Anisia, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia şi ilegalităţii hotărârii primei instanţe, casând integral hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii parţial, prin care a obligat SA „Apă-Canal” de a încheia contractul direct cu consumatorii Taşci Mihail şi Bazi Anisia privind prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale şi instalarea contoarelor, iar în rest respingând acţiunea ca neîntemeiată.

În susţinerea soluţiei date instanţa de apel a constatat că prima instanţă la soluționarea pricinii din cauză a încălcat normele de drept privitor la aplicarea termenului de prescripție, reţinînd în acest sens prevederile art. 271 Cod civil, potrivit cărora acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, pe cînd SA „Apă-Canal Chișinău” nu a invocat omiterea termenului de prescripție la înaintarea acțiunii în judecată, respectiv instanța nu a fost în drept să respingă acțiunea înaintată de Bazi Anisia și Tașci Mihail ca prescrisă, cu atît mai mult că materialele cauzei nu conțin o dovadă de recepționare a răspunsului la cererea prealabilă din 17 noiembrie 2014. La fel, instanţa de apel invocînd prevederile art. 970 alin. (1) şi (2) Cod civil, și art. 669 alin. (1) Cod civil, care reglementează contractul de prestări servicii și obligația de a contracta, precum şi prevederile art. 4 din Legea concurenței care definește noțiunea de poziție dominantă pe piață și pct. 1-8 din Anexa nr. 10 al Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului 191 din 19 februarie 2002, care reglementează modalitatea de încheiere a contractelor de prestare a serviciilor de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate între prestatorii de servicii şi consumatorii din apartamentele blocurilor locative şi încăperile locuibile în cămine, a reţinut că SA „Apă-Canal Chișinău” este unicul agent economic care prestează în Chișinău servicii de alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale și instalarea contoarelor și deține o poziție dominantă pe piață, consumatorii fiind lipsiți de alternativă în ceea ce privește contractarea serviciilor publice cu un alt agent economic. Iar ca urmare a concluzionat că SA „Apă-Canal Chișinău” în calitatea sa de agent economic, care deține o poziție dominantă pe piață este obligată să contracteze cu Tașci Mihail și Bazi Anisia Mihail servicii de alimentare cu apă potabilă menajeră evacuare a apelor reziduale și instalarea contoarelor.

Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei instanţei de apel în raport cu criticele formulate în recursul declarat de SA „Apă-Canal Chişinău”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că soluţia instanţei de apel în partea admiterii acţiunii este una greşită, care rezultă din aprecierea incorectă a materialului probator propus de părţi în raport cu prevederile legale aplicabile raportului juridic în litigiu. Astfel, materialele cauzei denotă că Taşci Mihail şi Bazi Anisia sunt soţi, fapt ce se confirmă prin certificatul de căsătorie din 23 noiembrie 1967 şi locatari ai apartamentului nr. 21, situat pe str. V. Lupu 29, mun. Chişinău, dobîndit în proprietate de ultimii în temeiul contractului de vînzare-cumpărare a imobilului din 02 noiembrie 2001 (f.d.

10-12). Tot actele cauzei atestă că la 17 noiembrie 2014, Taşci Mihail s-a adresat cu o cerere către SA „Apă-Canal Chişinău” prin care a solicitat încheierea contractelor de prestare a serviciilor de alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale şi instalarea contoarelor în apartamentul nr. 21 din str. V. Lupu 29, mun. Chişinău (f.d. 28). Iar prin răspunsul la cererea prealabilă din 19 noiembrie 2014, SA „Apă-Canal Chişinău”, a informat consumatorul precum că solicitarea va putea fi îndeplinită de către întreprindere numai după executarea de către gestionarea fondului locativ a cerinţelor impuse prin lege.

Nefiind de acord cu răspunsul respectiv Taşci Mihail şi Bazi Anisia, înaintînd acţiunea în judecată împotriva SA „Apă-Canal Chişinău”, au solicitat, obligarea ultimei de a încheia contractul pentru prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale direct cu proprietarii apartamentului nr. 21 a casei 29 din str. V. Lupu, mun. Chişinău, precum şi obligarea instalării contoarelor. Conform art. 8 şi 21 al Legii privatizării fondului de locuinţe nr. 1324-XII din 10 martie 1993, proprietarii de locuinţă privatizată sunt coposesorii instalaţiilor şi comunicaţiilor inginereşti şi participă la cheltuielile comune de întreţinere a sistemelor inginereşti interioare.

Articolul 23 alin. (3) din aceiaşi Lege, prevede că proprietarii de locuinţe privatizate şi unităţile la balanţa cărora se află locuinţe neprivatizate încheie cu întreprinderile prestatoare de servicii contracte directe sau deleagă asociaţiei, ai cărei membri sînt, dreptul de încheiere a contractelor de deservire tehnică a blocului, de închiriere, de asigurare cu apă rece şi caldă, cu energie electrică şi termică, cu gaze, de prestare a serviciilor de canalizare, de deservire a lifturilor, de salubrizare şi de conectare la antena de televiziune colectivă.

Asociaţiile de proprietari ai locuinţelor privatizate şi alte asociaţii de proprietari ai locuinţelor încheie contracte de prestare a serviciilor comunale pentru necesităţile comune ale imobilului (asigurarea cu energie electrică pentru iluminatul caselor scărilor şi pentru lift, asigurarea cu apă pentru spălarea anexelor de acumulare a gunoiului, pentru colectarea şi evacuarea deşeurilor menajere, exploatarea sistemului de combatere a incendiilor), pe care le achită în conformitate cu clauzele contractelor încheiate. În speţă prezintă relevanţă şi dispoziţiile art. 12 pct. 3 lit. b) al Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002 (în vigoare la data înaintării acţiunii în judecată), care stabileşte că operatorii au obligaţia de a servi utilizatorii potrivit contractului încheiat direct sau prin intermediul gestionarului.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că normele legale prevăd două posibilități alternative de încheiere a contractului de aprovizionare cu apă potabilă: direct cu utilizatorul sau prin intermediul gestionarului. Cu referire la prevederile enunţate şi reieşind din materialul probator administrat la actele cauzei, instanţa de recurs constată că Taşci Mihail şi Bazi Anisia, fiind proprietarii ai apartamentului nr. 21 din str. V. Lupu 29, mun.

Chişinău, beneficiază de serviciile de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate prestate de furnizor în baza contractului nr. 301333 din 24 septembrie 1997, încheiat între SA „Apă-Canal Chişinău” şi ÎMGFL nr. 13, gestionarul blocului de locuinţe, din care face parte şi apartamentul în care locuiesc recurenţii-reclamanţii Taşci Mihail şi Bazi Anisia şi care asumînd obligaţiile clientului în baza Statutului, efectuează lucrări de întreţinere şi deservire tehnică a sistemelor interioare de alimentare cu apă a blocului locativ nominalizat.

Conform pct. 2 al Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locative, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, consumator este persoana fizică sau juridică (proprietarul, chiriaşul sau locatarul apartamentului din blocul locativ, al încăperii locuibile din cămin sau încăperii nelocuibile, precum şi al casei individuale) care beneficiază de servicii locative, comunale şi necomunale în baza contractelor încheiate cu prestatorul de servicii, iar furnizor este agentul economic care, în baza contractului încheiat cu gestionarul sau direct cu consumatorul, livrează energie electrică, termică, gaze, apă potabilă şi apă caldă menajeră sau evacuează apele uzate; Iar, pct. 3 al Regulamentului enunţat prevede că serviciile se prestează proprietarilor de apartamente, încăperi locuibile în cămine sau asociaţiilor lor, chiriaşilor şi locatarilor în baza contractelor încheiate direct cu furnizorul de servicii sau cu prestatorul de servicii.

Astfel, coroborînd prevederile legale citate supra se conchide că ÎMGFL nr. 13, ca gestionar al blocului de locuinţe din str. V. Lupu 29, mun. Chişinău este investit cu dreptul de a încheia ca consumator al blocului contracte de prestarea serviciilor de aprovizionare cu apă şi evacuarea apelor uzate, a încăperilor care se află în gestiunea sa cu furnizorul SA „Apă-Canal Chişinău”, fapt care şi a fost realizat de aceasta.

Este util a sublinia că volumul de apă furnizat locatarilor acestui bloc de locuinţe se calculează în conformitate cu indicaţiile contorului de apă comun, instalat la braşamentul acestui bloc, după cum prevede pct. 9 alin.(5) al Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 191 din 19 februarie 2002, cu modificările şi completările operate.

Or, locul prestării serviciilor de aprovizionare cu apă şi canalizare este hotarul de delimitare al reţelelor, care pentru blocurile locative este partea exterioară a peretelui blocului, stabilit de pct. 12 din Regulamentul cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru privind folosirea sistemelor comunale cu alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 656 din 27 mai 2002, iar SA „Apă-Canal Chişinău” duce evidenţa volumului de apă furnizat, în baza contorului comun, instalat la branşamentul blocului şi nici de cum în baza contoarelor individuale din apartamentele locatarilor.

În aceste împrejurări se constată că în cauză nu au fost stabilite careva temeiuri pentru obligarea SA „Apă-Canal Chişinău” de a încheia direct cu consumatorii Taşci Mihail şi Bazi Anisia contractului pentru prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale şi instalarea contoarelor, întrucât ultimilor li se acordă servicii de aprovizionare cu apă şi evacuarea apelor uzate în baza contractului încheiat de către gestionarul blocului de locuinţe cu furnizorul acestor servicii comunale.

În susţinerea acestei concluzii vine şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, aprobat prin decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 5/4 din 25 martie 2008, care prevede că în cazul în care un locatar solicită încheierea contractului de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate direct cu furnizorul, acesta trebuie să îndeplinească cerinţele condiţiilor tehnice eliberate de furnizor, privind branşarea directă a apartamentului la apeductul municipal, evitînd reţelele altor consumatori.

De altfel şi art. 29 alin.(1) şi (4) al Legii 303 din 13 decembrie 2013 (în vigoare din 14 septembrie 2014) privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare prevede că, furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare în blocurile locative se efectuează în baza contractelor încheiate între operator şi gestionarul blocului locativ sau între operator şi fiecare proprietar/chiriaş de apartament al blocului locativ în parte.

Iar încheierea contractelor individuale între operator şi fiecare proprietar/ chiriaş de apartament în parte se efectuează obligatoriu, cu respectarea următoarelor condiţii: contractele individuale se încheie cu toţi proprietarii/chiriaşii apartamentelor din bloc; operatorul, în baza tarifului distinct achitat de fiecare proprietar/chiriaş al apartamentului, instalează contoarele pentru evidenţa consumului de apă în fiecare apartament; gestionarul blocului locativ instalează contoare pentru evidenţa consumului de apă de uz comun, precum şi în spaţiile date în chirie/locaţiune, şi încheie cu operatorul contract de furnizare a serviciului pentru aceste locuri de consum; gestionarul blocului locativ încheie cu operatorul un contract de transmitere către operator a reţelelor interne de alimentare cu apă şi de canalizare ale blocului locativ pentru deservire şi exploatare; gestionarul blocului locativ efectuează, la cererea operatorului, din contul locatarilor, reparaţia capitală, reconstrucţia sau renovarea reţelelor interne de alimentare cu apă şi de canalizare ale blocului locativ.

În virtutea textelor de Lege menţionate se constată că legiuitorul a stabilit clar mecanismul de contractare directă cu consumatorii din blocuri locative cînd deja există un contract de livrare a serviciilor încheiat între furnizor şi gestionar, condiţii care în speţa dată nu au fost respectate, fapt ce în plus denotă netemeinicia pretenţiilor acţiunii în partea ce ţine de obligarea încheierii contractului pentru prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale, instalarea contoarelor.

În această ordine de idei instanţa de recurs consideră eronată referirea instanţei de apel la prevederile art. 669 alin. (1) Codul civil, care reglementează obligaţia de a contracta, precum şi invocarea în acest sens că prevederile normei citate constituie o excepţie de la regula generală privind libertatea de a contrata, instituită prin lege în vederea asigurării unui just echilibru între interesele ambelor părţi contractante, avînd în vedere că consumatorii serviciilor de alimentare cu apă potabilă, menajeră şi evacuare a apelor reziduale sunt lipsiţi de alternativă în ceea ce priveşte contractarea în acest domeniu cu un alt agent economic decît SA „Apă-Canal Chişinău”.

Aceasta deoarece, într-adevăr SA „Apă-Canal Chişinău” deţine o poziţie dominantă pe piaţă în domeniul prestării serviciilor de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate consumatorilor şi nu a refuzat încheierea contractului solicitat de Taşci Mihail şi Bazi Anisia, însă a comunicat acestora că încheierea contractelor individuale între operator şi fiecare proprietar/chiriaş de apartament în parte se efectuează obligatoriu cu respectarea anumitor condiţii şi nu a impus recurenţilor-reclamanţilor condiţii disproporţionate de încheiere a contractelor în raport cu alţi consumatori, explicîndu-le concomitent că după executarea de către gestionarul fondului locativ a cerinţelor impuse prin lege solicitarea lor va putea fi îndeplinită.

Cu atît mai mult că condiţii pentru încheierea contractelor individuale între operator şi fiecare proprietar/chiriaş de apartament în parte sunt impuse prin alte acte normative din domeniul şi care sunt obligatorii pentru toţi consumatorii care îşi doresc prestarea acestui serviciu, fapt ce atestă că caracterul obligaţional îl impune Legea şi nu furnizorul după cum insistă recurenţii-reclamanţii. Prin urmare, se constată atât netemeinicia acţiunii înaintate de către Taşci Mihail şi Bazi Anisia, cât şi caracterul incorect al motivării deciziei instanţei de apel în partea admiterii acţiunii. În acelaşi timp, instanţa de recurs consideră întemeiată soluţia instanţei de apel în partea respingerii pretenţiilor acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral, pe motiv că acest capăt de cerere este neîntemeiat, cu atît mai mult că este şi subsecventă celei principale.

Ca urmare, avînd în susţinere cele menţionate, ca răspuns la argumentele invocate în recursul declarat de către Taşci Mihail şi Bazi Anisia, instanţa de recurs consideră necesar de a-l respinge acesta ca fiind neîntemeiat. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Taşci Mihail şi Bazi Anisia, de a admite recursul declarat de SA „Apă-Canal Chişinău”, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi a emite o nouă hotărâre de respingere a acţiunii integral.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Taşci Mihail şi Bazi Anisia. Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 iunie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tașci Mihail și Bazi Anisia împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu Agenția Pentru Protecția Consumatorilor cu privire la obligarea încheierii contractului pentru prestarea serviciilor alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale, instalarea contoarelor și repararea prejudiciului moral şi se emite în partea dată o nouă hotărâre prin care: Se respinge integral acţiunea lui Tașci Mihail și Bazi Anisia împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu Agenția Pentru Protecția Consumatorilor cu privire la obligarea încheierii contractului pentru prestarea serviciilor alimentare cu apă potabilă, menajeră, evacuarea apelor reziduale, instalarea contoarelor și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Nicolae Craiu Mariana Pitic Tamara Chişca-Doneva