2rc-511/16 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: N. Craiu dosarul nr.2rc-511/16 DECIZIE 08 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru examinând recursurile declarate de către lichidatorul „FPC Irvalex-Prim” societate cu răspundere limitată, Veaceslav Stejar şi creditorul Societatea comercială „Saian-Construct” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea depusă de Denis Sahanovici împotriva acţiunilor lichidatorului „FPC Irvalex-Prim” societate cu răspundere limitată, Veaceslav Stejar, în cadrul procesului de insolvabilitate a Societăţii cu răspundere limitată „FPC Irvalex-Prim”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2016, prin care contestaţia depusă de Denis Sahanovici a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 28 noiembrie 2013, „FPC Irvalex-Prim” SRL a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2013 a fost admisă spre examinare cerere introductivă depusă „FPC Irvalex-Prim” SRL privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine. La 19 februarie 2016, Denis Saharnovici, creditor „FPC Irvalex-Prim” SRL, a depus contestaţie împotriva acţiunilor administratorului insolvabilităţii Veaceslav Stejar. În motivarea contestaţiei Denis Saharnovici a indicat că, în cadrul restructurării SRL „Irvalex-Prim”, administratorul Veaceslav Stejar a dat dovadă de neprofesionalism. Procesul de restructurare a fost plănuit pentru 10 luni, dar a fost întins la 2 ani, astfel administratorul era interesat de tergiversarea procesului pentru o perioada mai mare ca să primească o perioadă mai mare onorariu de administrator.

Contrar prevederilor legale administratorul insolvabilităţii nu a prezentat dările de seamă pentru lucrările efectuate, nu a participat la şedinţele de judecată unde SRL „Irvalex-Prim” avea calitate de creditor; nu a participat la adunarea creditorilor, contrar prevederilor art. 68 alin. (4) din Legea insolvabilităţii desinestătător a luat decizie de a achita onorariul administratorului în mărime de 1800 lei, fără a solicita acordul adunării creditorilor; fără acordul adunării creditorilor a decis să achite remuneraţia administratorului Marcu Griţcu în mărime de 15026,79 lei. Nu s-a prezentat la adunările creditorilor din 08 octombrie 2015, 2 06 februarie 2016 şi din 16 februarie 2016. La ultima adunare a creditorilor s- a decis limitarea remuneraţiei administratorului insolvabilităţii pînă la suma de 74418,05 lei.

Prin urmare, solicită Denis Sahanovici încasarea de la lichidatorul Veaceslav Stejar a sumelor decontate ilegal, care depăşesc valoarea totală a onorariului în mărime de 74418,05 lei, stabilită de creditori. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2016, cererea creditorului Denis Sahanovici a fost admisă parţial şi a fost obligat lichidatorul Veaceslav Stejar să restituie suma de 118465,57 lei primită în calitate de onorariu, în rest cerinţele au fost respinse. La 11 aprilie 2016 şi la 22 aprilie 2016, lichidatorul „FPC Irvalex-Prim” SRL, Veaceslav Stejar a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate din 28 martie 2016, cerînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate şi emiterea unei încheieri de respingere a contestaţiei.

Recurentul, lichidatorul „FPC Irvalex-Prim” SRL, Veaceslav Stejar, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de insolvabilitate, deoarece instanţa a depăşit competenţa sa, pronunţîndu-se în privinţa onorariului lichidatorului, or conform art. 70 alin. (3) din Legea insolvabilităţii, aceasta ţine de competenţa exclusivă a comitetului creditorilor sau, în cazul în care nu este format, de competenţa adunării generale a creditorilor. Instanţa de fond incorect a apreciat sensul contestaţiei depuse. Astfel, potrivit art. 68 alin. (10) din Legea insolvabilităţii, reprezentantul debitorului, orice creditor pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administrator/lichidator.

Prin contestaţia depusă Sahanovici Denis contestă remunerarea stabilită de adunarea creditorilor şi plătită lichidatorului Veaceslav Stejar, adică hotărîre adoptată la adunarea creditorilor din 19 iunie 2014. Instanţa de fond s-a bazat pe hotărîrea adunării creditorilor din data de 16 decembrie 2015 la care a fost primită decizia de a obliga lichidatorul Stejar Veaceslav de a restitui sumele obţinute în calitate de onorariu, ce depăşesc suma de 74 418,05 lei. Adunarea creditorilor din 16 decembrie 2015 a avut loc cu grave încălcări, în prezenţa unicului creditor - contestatarul Sahanovici Denis. Ca rezultat, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 aprilie 2016 (dos. nr. 2rc- 382/16) a fost constatată ilegalitatea hotărîrii adunării, casată încheierea de respingere a cererii de anulare a hotărîrii adunării din 16 decembrie 2015, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Mai indică recurentul că, încheierea instanţei de fond este una contradictorie. Dintr-o parte instanţa a dispus încasarea sumelor primite de lichidator în calitate de remunerare, cu motivaţia că acesta a încălcat atribuţiile stabilite în art. 66, 67 din Legea insolvabilităţii şi conform hotărîrii adunării creditorilor din 16 decembrie 2016, lichidatorul Stejar Veaceslav a fost obligat să restituie sume obţinute ce depăşesc suma de 74 418,05 lei. Din altă parte, a respins pretenţiile contestatarului ce ţin de încasarea sumei de 74 418,05 lei, cu motivarea că adunarea creditorilor nu poate limita remunerarea lichidatorului la o anumită suma. De fapt, instanţa însuşi a limitat remunerarea lichidatorului la suma de 74 418,05 lei, prin ce contrapune opiniei stabilite că remunerarea nu poate fi limitată, expusă în motivarea respingerii solicitării de încasare sumei de 74 418,05 lei.

3 Adunarea creditorilor stabileşte onorariul lichidatorului în conformitate cu prevederile art. 70 alin. (3) Legea insolvabilităţii, astfel într-adevăr limitarea remunerării acestuia la o anumită suma este ilegală, dar este ilegală cît din partea creditorilor, atît şi din partea instanţei de fond. Instanţa a confirmat acest fapt, însă nu este de înţeles atunci din care considerente a încasat suma de 118 465,57 lei. Suma de 118 465,57 lei nu a fost invocată de contestatar, nu a figurat nici în contestaţie, nici în pledoariile contestatarului, însă instanţa din oficiu a stabilit volumul pretenţiilor contestatarului şi s-a pronunţat asupra admiterii lor, prin ce a manifestat imparţialitatea şi subiectivitatea.

Recurentul a mai indicat că, instanţa de fond în temeiul încheierii emise indică prevederile art. 55, 56, 59 din Legea insolvabilităţii, ce reglementează convocarea, desfăşurarea, anularea hotărîrii adunării creditorilor. Instanţa nu invocă în susţinerea legală a contestaţiei acţiunilor lichidatorului careva prevederi legale desemnate acestora de legislator. În asemenea situaţie motivaţia legală a primei instanţe este nefondată. La 11 aprilie 2016 şi creditorul SC „Saian –Construct” SRL a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate, cerînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate şi emiterea unei noi încheieri de respingere a contestaţiei.

Recurentul, creditorul SC „Saian –Construct” SRL, în motivarea recursului a indicat că se consideră lezat în interesele sale prin încheierea recurată din considerentul că termenul de contestare a hotărîrii adunării creditorilor din 19 iunie 2014, prin care s-a stabilit onorariul administratorului a expirat. Astfel, cererea a fost depusă cu depăşirea acestui termen. Mai indică că, prin prisma negocierilor purtate creditorul a încuviinţat o limită a onorariului fix, sau lichidatorul debitorului, în cazul diminuării valorii onorariului achitat, îşi rezervă dreptul de a acţiona în judecată creditorii pentru o rea credinţă în acţiunile sale. Astfel, consideră că instanţa de insolvabilitate la examinarea contestaţiei nu a aplicat o lege care trebuie să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuie să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

Mai mult, pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. Conform art. 8 alin. (1) şi art. 144 alin. (9) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs.

Prin prisma normelor citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile declarate de către lichidatorul „FPC Irvalex-Prim” SRL, Veaceslav Stejar şi creditorul SC „Saian- Construct” SRL la 11 aprilie şi 22 aprilie 2016 în termen, deoarece încheierea contestată a fost emisă la 28 martie 2016. Conform art. 8 alin. (3) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, recursul împotriva încheierilor instanţei de insolvabilitate se judecă în termen de 60 de zile de la înregistrarea dosarului în instanţa de recurs, în modul prevăzut de Codul de procedură civilă. 4 În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi care urmează a fi admise, casată încheierea instanţei de insolvabilitate cu emiterea unei decizii sub formă de încheiere cu privire la respingerea contestaţiei depuse de Denis Sahanovici împotriva acţiunilor lichidatorului SRL „FPC Irvalex Prim” SRL, Veaceslav Stejar din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionînd prin decizie problema în fond.

În cadrul examinării cauzei s-a stabilit că, la 19 februarie 2016, Denis Sahanovici a depus contestaţie împotriva acţiunilor lichidatorului „FPC Irvalex- Prim” SRL, Veaceslav Stejar prin care a solicitat instanţei de insolvabilitate de a reacţiona la activitatea neprofesională a administratorului „FPC Irvalex-Prim” SRL, Veaceslav Stejar şi încasarea de la administratorul Veaceslav Stejar a sumelor decontate ilegal, care depăşesc valoarea totală a onorariului în mărime de 74418,05 cu suma de 118465,57 lei. De drept contestatorul şi-a întemeiat contestaţia pe prevederile art. 68 alin. (10) şi art. 70 alin. (3) din Legea insolvabilităţii. Fiind investită cu examinarea contestaţiei, Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 28 martie 2016 a admis parţial contestaţia depusă de Denis Sahanovici şi a dispus încasarea de la lichidatorul „FPC Irvalex-Prim” SRL, Veaceslav Stejar a sumei în mărime de 118465,57 lei, în rest contestaţia a respins-o ca fiind neîntemeiată.

Examinînd recursurile declarate în raport cu încheierea contestată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că încheierea instanţei de insolvabilitate este emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, fapt ce conduce la casarea acesteia şi emiterea unei noi încheieri de respingere a contestaţiei. Conform art. art. 68 alin. (10) din Legea insolvabilităţii, reprezentantul debitorului, orice creditor pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administrator/lichidator.

Astfel, prin contestaţia depusă de Denis Sahanovici se contestă remunerarea stabilită de adunarea creditorilor şi plătită lichidatorului Veaceslav Stejar, adică hotărîre adoptată la adunarea creditorilor din 19 iunie 2014. Instanţa de recurs reţine că instanţa de fond la emiterea încheierii s-a bazat pe hotărîrea adunării creditorilor din data de 16 decembrie 2015 la care a fost primită decizia de a obliga lichidatorul Stejar Veaceslav de a restitui sumele obţinute în calitate de onorariu, ce depăşesc suma de 74 418,05 lei. Din materialele dosarului reiese că hotărîrea adunării creditorilor din 16 decembrie 2015 care a stat la baza emiterii încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2016 a fost contestată şi ca rezultat prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 aprilie 2016 a fost casată încheierea de respingere a cererii de 5 anulare a hotărîrii adunării creditorilor din 16 decembrie 2015, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Conform art. 66 alin. (1) lit. e), o) din Legea insolvabilităţii, administratorul şi lichidatorul au următoarele atribuţii principale: o) îndeplinirea hotărîrilor instanţei de insolvabilitate, a hotărîrilor adunării creditorilor şi ale comitetului creditorilor, adoptate în limitele competenţei lor, emiterea de ordine, decizii, dispoziţii şi de alte acte în vederea exercitării atribuţiilor, e) primirea remuneraţiei în modul stabilit de lege. Prin urmare, primirea remuneraţiei de către lichidator este o atribuţie acestuia şi nu un act, care poate fi contestat în baza art. 68 alin. (10) din Legea insolvabilităţii. Mai mult decît atît, remunerarea lichidatorului este stabilită prin hotărîrea adunării creditorilor din 19 iunie 2014 şi, potrivit normei citate mai sus, lichidatorul este obligat să o execute.

Din contestaţia depusă, intimatul Denis Sahanovici a solicitat restituirea remuneraţiei primite de lichidator pentru perioada anterioară. În acest sens, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că încheierea instanţei de fond este una contradictorie, deoarece pe de o parte instanţa a dispus încasarea sumelor primite de lichidator în calitate de remunerare, cu motivarea că acesta a încălcat atribuţiile stabilite în art. 66, 67 din Legea insolvabilităţii şi conform hotărîrii adunării creditorilor din 16 decembrie 2016, lichidatorul Stejar Veaceslav a fost obligat să restituie sume obţinute ce depăşesc suma de 74 418,05 lei, iar pe de altă parte instanţa de insolvabilitate a respins pretenţiile contestatarului ce ţin de încasarea sumei de 74 418,05 lei, cu motivarea că adunarea creditorilor nu poate limita remunerarea lichidatorului la o anumită sumă.

De fapt, instanţa însuşi a limitat remunerarea lichidatorului la suma de 74 418,05 lei, prin ce contrapune opiniei stabilite că remunerarea nu poate fi limitată, expusă în motivarea respingerii solicitării de încasare sumei de 74 418,05 lei. Or, conform art. 70 alin. (3) din Legea insolvabilităţii, cuantumul onorariul fix al administratorului/lichidatorului se stabileşte de către comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu este constituit, de către adunarea creditorilor prin negocieri. Acest cuantum nu poate fi mai mic de coeficientul mediu de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariului de funcţie al conducătorilor încadraţi în unităţi care nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului din sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.

Reieşind din norma sus-enunţată limitarea remunerării administratorului/lichidatorului la o anumită sumă este ilegală, dar este ilegală cît din partea creditorilor, atît şi din partea instanţei de fond. Instanţa a confirmat acest fapt, însă nu este clar motivul încasării sumei de 118 465,57 lei pentru o perioada anterioară cu atît mai mult că a fost contestată ilegalitatea hotărîrii adunării creditorilor din 16 decembrie 2015 şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 aprilie 2016 pricina a fost trimisă spre rejudecare. Conform art. 5 alin. (7) din Legea insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate nu are în competenţa sa atribuţii manageriale, acestea fiind exercitate de către 6 administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii/lichidator sau, în mod excepţional, de către debitor dacă nu i s-a ridicat dreptul de a îşi administra patrimoniul.

Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori prin organele lor. Drept urmare, instanţa de recurs reţine că, instanţa de insolvabilitate neîntemeiat a intervenit în relaţiile stabilite conform art. 70 alin. (3) din Legea insolvabilităţii între lichidator şi creditori, privind remunerarea activităţii primului. Reieşind din cuprinsul încheierii contestate cu recurs, aceasta este motivată prin faptul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor de către lichidator.

Pentru asemenea situaţie legislatorul a prevăzut art. 67 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, care prevede că, dacă administratorul/lichidatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau dacă administratorul/lichidatorul destituit nu prezintă raport pentru perioada sa de activitate, nu restituie bunurile şi nici documentele pe care le deţine în legătură cu procesul de insolvabilitate, instanţa, după un avertisment, aplică o amendă judecătorească al cărei cuantum nu poate depăşi 30000 de lei, care se achită la bugetul de stat. Prin urmare, conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 60 alin. (4) CPC, instanţa judecătorească nu este în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acţiunii, iar potrivit art. 240 alin. (3) CPC, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Astfel, contestatarul Denis Sahanovici în contestaţia depusă nu a indicat care acţiune a lichidatorului o consideră ca fiind drept ilegală. La fel, contestatorul nu a indicat solicitarea concretă, în baza căreia instanţa trebuie să se pronunţe şi conform căror probe instanţa de insolvabilitate urmează să aprecieze că suma de 118465,57 lei primită de lichidator este rezultatul acţiunilor incorecte ale acestuia. La fel, instanţa nu a motivat prin nimic care sunt acele încălcări flagrante a obligaţiunilor lichidatorului Veaceslav Stejar în calitate de participant al procesului de insolvabilitate.

Or, solicitarea invocată, de către contestatar privind încasarea sumelor care depăşesc suma de 74 418,05 lei, nu poate fi rezolvată de către instanţa de insolvabilitate chiar în plan procesual, dat fiind faptul că nu este stipulată suma concretă a căreia contestatarul solicită spre încasare de la lichidator, iar instanţa de judecată nu are dreptul de a o calcula sau să o stabilească din oficiu. Mai mult, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că suma de 118 465,57 lei nu a fost invocată de contestatar, nu a figurat nici în contestaţie, nici în pledoariile contestatarului date în cadrul examinării cauzei. Iar instanţa de insolvabilitate din oficiu a stabilit volumul pretenţiilor contestatarului şi s-a pronunţat asupra admiterii lor, prin ce a manifestat imparţialitatea şi subiectivitatea.

Pentru considerentele descrise, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite ambele recursuri, a casa încheierea instanţei de insolvabilitate şi de a emite o decizie sub formă de încheiere prin care contestaţia depusă de Denis Sahanovici împotriva acţiunilor lichidatorului „FPC Irvalex-Prim” societate cu răspundere limitată, 7 Veaceslav Stejar, în cadrul procesului de insolvabilitate a Societăţii cu răspundere limitată „FPC Irvalex-Prim” de respins ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art. 427 lit. c), art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e: Se admit recursurile declarate de către lichidatorul „FPC Irvalex-Prim” societate cu răspundere limitată, Veaceslav Stejar şi creditorul Societatea comercială „Saian-Construct” societate cu răspundere limitată.

Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2016 în pricina civilă la cererea depusă de Denis Sahanovici împotriva acţiunilor lichidatorului „FPC Irvalex-Prim” societate cu răspundere limitată, Veaceslav Stejar, în cadrul procesului de insolvabilitate a Societăţii cu răspundere limitată „FPC Irvalex-Prim” şi se emite o decizie sub formă de încheiere prin care: Se respinge contestaţia depusă de Denis Sahanovici împotriva acţiunilor lichidatorului „FPC Irvalex-Prim” societate cu răspundere limitată, Veaceslav Stejar, în cadrul procesului de insolvabilitate a Societăţii cu răspundere limitată „FPC Irvalex-Prim”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Mariana Pitic Iurie Bejenaru