SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL NACAKIS c. TÜRKAYE (solicitarea nr. 3542/10) HOTĂRÂREA STRASBURG 29 noiembrie 2022 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Nacakis c. Türkiye, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Egidijus Kūris , președintele Pauliine Koskelo, Jovan Ilievski, judecători și Dorothee von Arnim, Grefată adjunctă de secțiune Având în vedere cererea (n 35429/10) îndreptată împotriva Republicii Türkiye și din care trei resortisanți ai Republicii Türkie ( Convenția privind dreptul la respectarea bunurilor, în conformitate cu decizia de a-l aduce la cunoștință pe guvernul turc, reprezentat de domnul Hac Având în vedere observațiile primite de la guvern și cele comunicate în replică de către reclamanți, având în vedere observațiile prezentate de guvernul elen, al cărui președinte al secțiunii a autorizat a treia intervenție, având în vedere decizia prin care Curtea a respins opoziția din partea statului membru în cauză de către un comitet, După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 8 noiembrie 2022, hotărârea sa a fost adoptată la această dată se referă la refuzul autorităților judiciare naționale de a recunoaște calitatea de drept a reclamanților, a resortisanților greci, asupra bunurilor imobile ale acestora de cujus , pe motiv că condiția reciprocității dintre Grecia și Türkiye în ceea ce privește aderarea la proprietatea imobiliară nu a fost respectată. Un resortisant turc, Sultanya Rodik, a murit în 1963 fără descendenți direcți, lăsând în urmă mai multe proprietăți imobiliare situate în cartierul Beyo În 2001, reclamanții au confiscat TGI-ul pentru a obține un certificat de ereditate pentru a-i desemna drept titularii de drept ai defunctului. Instanța, care inițial fusese de acord cu cererea reclamanților, considerând că aceștia erau moștenitorii lui Evdoksia Nacakis, a decis, în cele din urmă, după mai multe recursuri, să respingă acțiunea printr-o hotărâre din decembrie 2009, pe motiv că, în temeiul articolului 35 din Legea privind registrul în cauză, achiziționarea de bunuri imobile de către străini era condiționată de reciprocitate și că această condiție nu a fost îndeplinită între Grecia și Türkiye. Această soluție a fost confirmată de Curtea de Casație. În 2012, după introducerea cererii, Trezoreria a fost desemnată drept landoksia Nacakis într-un certificat de ereditate eliberat prin hotărâre. Din deciziile judiciare prezente în dosar reiese că reclamanta Vasiliki Nacakis a decedat în 2012. În 2016, ceilalți doi reclamanți au inițiat o acțiune pentru anularea certificatului de moștenire al Trezoreriei și pentru numirea lor ca moștenitori. TGI a acceptat cererea de anulare, dar a considerat că eliberarea unui nou certificat de moștenire era de competența instanței judecătorești din Instanță. 10. Această hotărâre a fost infirmată de către instanța de apel da . Aceasta din urmă a considerat că cele două ramuri ale cererii au fost legate și că ar trebui să fie tratate împreună. Ea a precizat, de asemenea, că trebuie să examineze respectarea condiției de reciprocitate la data decesului lui Sultanya Rodik. 11. Acuzarea a fost trimisă în fața TGI și a fost pendinte la data ultimei observații a părților. Un raport de expertiză solicitat de TGI a arătat că documentele care ar fi permis să se stabilească că a fost mai bine decât Evdoksia Nacakis a fost sora și, prin urmare, moștenitorul Sultanya Rodik nu au fost prezente în dosar. 13. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza refuzului instanțelor naționale de a le recunoaște posibilitatea de a moșteni bunuri imobile ale acestora din cauza regulii reciprocității. Curtea observă că recurenta Vasiliki Nacakis a decedat în 2012 (a se vedea punctul 8 de mai sus) și că moștenitorii săi nu și-au exprimat dorința de a continua procedura în numele acesteia din urmă. Prin urmare, partea din cererea care o privește (Leger c. Franța (radiation) [GC], n 19324/02, § 44, 50 și 51, 30 martie 2009). 15. Guvernul ridică două excepții de la regula privind epuizarea căilor de atac interne, punând în prim plan, pe de o parte că o procedură este în prezent pendinte în fața instanțelor naționale și, pe de altă parte, că tribunalele nu au sesizat Curtea Constituțională. 16. Curtea ia notă de faptul că cererea reclamanților de a obține un certificat de ereditate și de a moșteni bunurile lor de cujus a fost respinsă de instanțele naționale și că această respingere a fost confirmată de Curtea de Casație 17. Scopul noii proceduri inițiate în 2016 care se află în prezent în curs de desfășurare în fața TGI este același cu cel pe care părțile interesate au încercat deja să îl atingă prin prima procedură inițiată în 2001, ceea ce scutește părțile de la a doua cale (compararea Aquilina c. Malta [GC], nr 25642/94, § 39, CEDH 1999 III și Nicolae Virgiliu Tănase c. România [GC], n 41720/13, § 177, 25 iunie 2019). 18. În plus, Curtea consideră că Õ în sensul regulii privind epuizarea căilor de atac interne a celei de-a doua proceduri privind redeschiderea procedurii. Totuși, nu este necesar să se epuizeze acest tip de cale de atac (ecuanar c. Turcia (dec.), n 28602/95, 13 noiembrie 2003). 19. În ceea ce privește excepția referitoare la sesizarea Curții Constituționale, Curtea constată că procedura inițiată în 2001 este finalizată cu mult înainte de data la care dreptul individual de a acționa în fața acestei instanțe în septembrie 2012. Prin urmare, cele două excepții ale guvernului trebuie respinse. 20. În ceea ce privește argumentul guvernului care se bazează pe raportul de expertiză (punctul 12 de mai sus) și care constă în a afirma că reclamanții nu ar dispune de un bun în măsura în care calitatea lor de moștenitori nu ar fi fost stabilită, Curtea constată că toate instanțele care au trebuit să cunoască o cauză au estimat, prin decizii care au devenit definitive, că Curtea constată că, în cazul în care expertul mandatat în cadrul ultimei proceduri a arătat că dosarul nu conține înscrisurile care ar fi permis să se stabilească o legătură de ereditate, el nu a afirmat că această legătură În sensul jurisprudenței Curții, se recunoaște dreptul de proprietate asupra bunurilor care au aparținut Sultanyei Rodika 21. Prin urmare, Curtea respinge excepțiile guvernului. Constatând, de asemenea, că cererea nu se confruntă cu niciun alt motiv d 1 în cauzele care ridică o problemă similară cu cea a cazului din speță, pe motiv că: aplicarea articolului 35 din Legea privind registrul funciar nu putea fi suficient de previzibilă pentru solicitanți (Apostolidi și alții c. Turcia, nr. 45628/99, § 78, 27 martie 2007, Nacaryan și Deryan c. Turcia, n 1955/02 și 27904/02, §§ 45 60, 8 ianuarie 2008, Fokas c. Turcia; 31206/02, § 45, 29 septembrie 2009 și Yianopulu c. Turcia , n 1203/03, § 40-50, 14 ianuarie 2014). 23. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Comisia nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz. 24. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 25. Reclamanții solicită în comun 2 000 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care îl consideră a fi suferit și 100 000 EUR fiecare pentru daune morale și solicită, de asemenea, 50 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pe care le-au angajat. 26. Guvernul contestă aceste pretenții pe care le consideră excesive. 27. Având în vedere particularitățile cauzei, Curtea consideră că cel mai adecvat mijloc de soluționare a încălcării constatate ar fi redeschiderea procedurii sau luarea în considerare a prezentei hotărâri în cadrul procedurii pendinte în prezent în fața TGI d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În această privință, Curtea arată că art. 375 alineatul (1) din Codul de procedură civilă prevede în mod explicit că o hotărâre a Curții care stabilește o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale constituie o cauză specifică de redeschidere a unei proceduri. Prin urmare, aceasta respinge cererea privind prejudiciul material 28. În ceea ce privește prejudiciul moral, Comisia consideră că este rezonabil să se aloce suma de 5 000 EUR, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, și alocalizată în comun reclamanților Argiros Nacakis și Evdoksia Nacakis (Triyandafilu). 29. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, Curtea constată că cererea nu este însoțită de documente justificative și, prin urmare, o respinge. Prin aceste motive, Curtea, în L.UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cererea de rol atât timp cât se referă la Vasiliki Nacakis Declară cererea admisibilă, cu condiția ca aceasta să se refere la Argiros Nacakis și Evdoksia Nacakis (kiandafilu) Spune că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Dit că statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților Argiros Nacakis și Evdoksia Nacakis (Triyandafilu), în termen de trei luni, suma de 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru prejudiciul moral plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului și că, începând de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va fi mai mare cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale cu această perioadă, plus trei puncte procentuale din această sumă. Respinge surplusul cererii de satisfacție echitabilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 29 noiembrie 2022, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dorothee von Arnim Egidijus Kūris Grey Presedinte Appendiz Lista reclamanților Prenume Numele Numelui Anul nașterii Anul nașterii Locul de reședință Argiros NACAKIS 1954 Grecian Evdoksia NACAKIS (TRIYANDAFILU) 1954 grecească Salonică Vasiliki NACAKIS 1927 greacă Salonic
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE NACAKIS c. TÜRKİYE
(Requête n
o
35429/10)
ARRÊT
29 novembre 2022
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Nacakis c. Türkiye,
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de
:
Egidijus Kūris
, président
,
Pauliine Koskelo,
Jovan Ilievski
, juges
,
et de Dorothee von Arnim,
greffière adjointe
de section
,
Vu la requête (n
o
35429/10) dirigée contre la République de Türkiye et dont trois ressortissants grecs («
les requérants
») – la liste des requérants et les précisions pertinentes figurent dans le tableau joint en annexe – ont saisi la Cour le 15 juin 2010 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
Vu la décision de porter le grief tiré du droit au respect des biens à la connaissance du gouvernement turc («
le Gouvernement
»), représenté par M.
Hacı Ali Açıkgül, chef du service des droits de l’homme du ministère de la Justice, et de déclarer la requête irrecevable pour le surplus,
Vu les observations communiquées par le Gouvernement et celles communiquées en réplique par les requérants,
Vu les observations communiquées par le gouvernement grec, dont le président de la section avait autorisé la tierce intervention,
Vu la décision par laquelle la Cour a rejeté l’opposition du Gouvernement à l’examen de la requête par un comité,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 8 novembre 2022,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
L’affaire concerne le refus des autorités judiciaires nationales de reconnaître la qualité d’ayant droit des requérants, des ressortissants grecs, sur les biens immobiliers de leur
de cujus
, au motif que la condition de réciprocité entre la Grèce et la Türkiye en matière d’accession à la propriété immobilière n’était pas respectée.
2.
Une ressortissante turque, Sultanya Rodik, décéda en 1963 sans descendance directe, en laissant derrière elle plusieurs biens immobiliers situés dans le quartier de Beyoğlu à Istanbul.
3.
En 1964, le tribunal de grande instance d’Istanbul («
le TGI
») délivra à la sœur de la défunte, Evdoksia Nacakis, et à son frère un certificat d’hérédité les désignant comme les héritiers de la défunte.
4.
Evdoksia Nacakis décéda le 10 mars 1972.
5.
En 2001, les requérants saisirent le TGI en vue de se faire délivrer un certificat d’hérédité les désignant comme les ayants droit de la défunte.
6.
Le tribunal, qui avait initialement fait droit à la demande des requérants en estimant que ces derniers étaient les héritiers d’Evdoksia Nacakis, décida finalement, après plusieurs pourvois, de rejeter l’action par un jugement de décembre 2009, au motif qu’en vertu de l’article 35 de la loi relative au registre foncier, l’acquisition de biens immobiliers par des étrangers était conditionnée par la réciprocité et que cette condition n’était pas remplie entre la Grèce et la Türkiye. Cette solution fut confirmée par la Cour de cassation.
7.
En 2012, après l’introduction de la requête, le Trésor se fit désigner comme l’ayant droit d’Evdoksia Nacakis dans un certificat d’hérédité délivré par décision judiciaire.
8
.
Il ressort des décisions judiciaires présentes dans le dossier que la requérante Vasiliki Nacakis décéda en 2012.
9.
En 2016, les deux autres requérants initièrent une action pour faire annuler le certificat d’hérédité du Trésor et se faire désigner comme héritiers. Le TGI fit droit à la demande d’annulation mais estima que la délivrance d’un nouveau certificat d’hérédité relevait de la compétence du tribunal d’instance.
10.
Ce jugement fut infirmé par la cour d’appel d’Istanbul. Cette dernière estima que les deux branches de la demande étaient liées et qu’il convenait de les traiter ensemble. Elle précisa par ailleurs qu’il convenait d’examiner le respect de la condition de réciprocité à la date du décès de Sultanya Rodik.
11.
L’affaire fut renvoyée devant le TGI et était pendante à la date des dernières observations des parties.
12
.
Un rapport d’expertise requis par le TGI releva que les documents qui auraient permis d’établir qu’Evdoksia Nacakis était la sœur et donc l’héritière de Sultanya Rodik n’étaient pas présents dans le dossier.
13.
Les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leur biens au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1 en raison du refus des juridictions nationales de leur reconnaître la possibilité d’hériter des biens immeubles de leur
de cujus
en raison de la règle de réciprocité.
14.
La Cour observe que la requérante Vasiliki Nacakis est décédée en 2012 (voir paragraphe 8 ci-dessus), et que ses héritiers n’ont pas manifesté la volonté de poursuivre la procédure au nom de cette dernière. Il convient par conséquent de rayer du rôle la partie de la requête qui la concerne (
Léger c.
France
(radiation) [GC], n
o
19324/02, §§ 44, 50 et 51, 30 mars 2009).
15.
Le Gouvernement soulève deux exceptions d’irrecevabilité tirées de la règle d’épuisement des voies de recours internes en mettant en avant, d’une part qu’une procédure est actuellement pendante devant les juridictions nationales et d’autre part que les requérants n’ont pas saisie la Cour constitutionnelle.
16.
La Cour note que la demande des requérants visant à obtenir un certificat d’hérédité et à hériter des biens de leur
de cujus
a été rejetée par les juridictions nationales et que ce rejet a été confirmé par la Cour de cassation.
17.
Le but de la nouvelle procédure initiée en 2016 qui est actuellement pendante devant le TGI est le même que celui que les intéressés avaient déjà cherché à atteindre par la première procédure initiée en 2001, ce qui dispense les requérants d’épuiser la seconde voie (comparer
Aquilina c. Malte
[GC], n
o
25642/94, §
‑
III, et
Nicolae Virgiliu Tănase c. Roumanie
[GC], n
o
41720/13, § 177, 25 juin 2019).
18.
En outre, la Cour estime qu’aux fins de la règle de l’épuisement des voies de recours internes la seconde procédure s’assimile en pratique à une demande de réouverture de la procédure. Or il n’est pas nécessaire d’épuiser ce type de voie (
Çınar c. Turquie
(déc.), n
o
28602/95, 13 novembre 2003).
19.
Quant à l’exception relative à la saisine de la Cour constitutionnelle, la Cour observe que la procédure initiée en 2001 s’est achevée bien avant l’instauration du droit de recours individuel devant cette juridiction en septembre 2012. Partant les deux exceptions du Gouvernement doivent être rejetées.
20.
En ce qui concerne l’argument du Gouvernement qui s’appuie sur le rapport d’expertise (paragraphe 12 ci-dessus) et qui consiste à affirmer que les requérants ne disposeraient pas d’un bien dans la mesure où leur qualité d’héritiers n’auraient pas été établie, la Cour observe que tous les tribunaux qui ont eu à connaître de l’affaire ont estimé, par des décisions devenues définitives, qu’Evdoksia Nacakis était l’ayant droit de Sultanya Rodika, et que les requérants sont les héritiers de la première. Elle note que si l’expert mandaté dans le cadre de la dernière procédure a relevé que le dossier ne contenait pas les pièces qui auraient permis d’établir un lien d’hérédité, il n’a pas affirmé que ce lien – établi auparavant par les tribunaux – n’existait pas. La Cour estime dès lors que les intéressés disposent d’une «
espérance légitime
», au sens de la jurisprudence de la Cour, de se voir reconnaître un droit de propriété sur les biens ayant appartenu à Sultanya Rodika.
21.
Par conséquent, la Cour rejette les exceptions du Gouvernement. Constatant par ailleurs que la requête ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité, elle la déclare recevable pour autant qu’elle concerne Argiros Nacakis et Evdoksia Nacakis (Triyandafilu).
22.
Sur le fond, la Cour rappelle avoir déjà conclu à la violation de l’article
1 du Protocole n
o
1 dans des affaires soulevant une question semblable à celle du cas d’espèce, au motif que l’application de l’article 35 de la loi relative au registre foncier ne pouvait passer pour suffisamment prévisible pour les requérants (
Apostolidi et autres c. Turquie
, n
o
45628/99, §§
71
‑
78, 27 mars 2007,
Nacaryan et Deryan
c. Turquie
, n
os
19558/02 et 27904/02, §§ 45
‑
60, 8 janvier 2008,
Fokas c. Turquie
, n
o
31206/02, §§
42
‑
45, 29
septembre 2009, et
Yianopulu c. Turquie
, n
o
12030/03, §§
40-50, 14
janvier 2014).
23.
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, elle ne voit aucune raison de parvenir à une conclusion différente en l’espèce.
24.
Partant, il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
APPLICATION DE L’ARTICLE
25.
Les requérants demandent conjointement 2
000 000 euros (EUR) au titre du dommage matériel qu’ils estiment avoir subi et 100
000 EUR chacun pour dommage moral. Ils réclament en outre 50 000 EUR au titre des frais et dépens qu’ils disent avoir engagés.
26.
Le Gouvernement conteste ces prétentions qu’il juge excessives.
27.
Eu égard aux particularités de l’espèce, la Cour estime que le moyen le plus approprié pour redresser la violation constatée serait une réouverture de la procédure ou une prise en compte du présent arrêt dans le cadre de la procédure actuellement pendante devant le TGI d’Istanbul. À cet égard, elle relève que l’article 375 § 1 du code de procédure civile prévoit de manière explicite qu’un arrêt de la Cour concluant à une violation de la Convention ou de ses Protocoles constitue une cause spécifique de réouverture d’une procédure. Partant, elle rejette la demande relative au dommage matériel.
28.
En ce qui concerne le préjudice moral, elle estime raisonnable d’allouer la somme de 5
000 EUR, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme, et l’alloue conjointement aux requérants Argiros Nacakis et Evdoksia Nacakis (Triyandafilu).
29.
S’agissant des frais et dépens, la Cour observe que la demande n’est pas accompagnée de pièces justificatives. Partant, elle la rejette.
1.
Décide
de rayer la requête du rôle pour autant qu’elle concerne Vasiliki Nacakis
;
2.
Déclare
la requête recevable pour autant qu’elle concerne Argiros Nacakis et Evdoksia Nacakis (Triyandafilu)
;
3.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole no1 à la Convention
;
4.
Dit
que l’État défendeur doit verser conjointement aux requérants Argiros Nacakis et Evdoksia Nacakis (Triyandafilu), dans un délai de trois mois, la somme de 5 000 EUR (cinq mille euros) au titre du préjudice moral plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement, et qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
5.
Rejette
le surplus de la demande de satisfaction équitable.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 29 novembre 2022, en application de l’article
77
§§
2 et
3 du règlement.
Dorothee von Arnim
Egidijus Kūris
Greffière adjointe
Président
Appendix
Liste des requérants
:
N
o
Prénom NOM
Année de naissance
Nationalité
Lieu de résidence
1.
Argiros NACAKIS
1954
grecque
Salonique
2.
Evdoksia NACAKIS (TRIYANDAFILU)
1954
grecque
Salonique
3.
Vasiliki NACAKIS
1927
grecque
Salonique