ROSGOSSTRAKH-ARMENIA INSURANCE CJSC v. ARMENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
ROSGOSSTRAKH-ARMENIA INSURANCE CJSC v. ARMENIA (CtEDO, 2022)
Publicat la 19 decembrie 2022 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 24367/20 ROSGOSSSTRAKH-ARMENIA INSURANCE CJSC împotriva Armenia depusă la 9 iunie 2020 comunicată la 30 noiembrie 2022 DECLARAREA FACTELOR Societatea reclamantă, Rosgosstrakh-Armenia Asiguration CJSC, este o companie privată de asigurare, care a fost înființată în 2008 și are sediul social în Erevan. Este reprezentată în fața Curții de către dl N. Yuzbashyan, un avocat care practică în Erevan. Circumstanțele cauzei Cauza, astfel cum a fost prezentată de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă deține o licență de la Banca Centrală pentru a vinde asigurare. La 5 decembrie 2018 societatea reclamantă a refuzat o cerere depusă de E.C., o persoană privată, pentru a acoperi daunele rezultate din pierderea unui vehicul cauzat de incendiu. E.C. a depus o cerere împotriva societății reclamante la Mediatorul Sistemului Financiere, un organism special înființat în temeiul Legii Mediatorului Sistemului Financiere cu sarcina de a examina cererile de către persoanele private împotriva, printre altele , companiilor de asigurare . 26 februarie 2019 Mediatorul Sistemului Financiere a permis cererea E.C. în valoare de 1.800.000 de drame armeni (AMD) (aproximativ EUR 3.200 la momentul respectiv. E.C. a acceptat această decizie care a devenit obligatorie în temeiul articolului 14 § 4 din Legea Mediatorului Sistemului Financier. Societatea reclamantă a depus o cerere la Curtea de Jurisdicție Generală Erevan, care urmărește să fie anulată decizia Mediatorului Sistemului Financieru. În esență, a susținut că avea dreptul de a refuza plata către E.C. La 8 iulie 2019 Curtea de Jurisdicție Generală a Erevan a respins cererea societății reclamante. Potrivit deciziei relevante, societatea reclamantă a fost listată pe site-ul web al Mediatorului Sistemului Finanțiar al organizațiilor care nu au renunțat la dreptul lor de a contesta deciziile Mediatorului Sistemului Finanțiar prin încheierea unui acord în acest sens. Cu toate acestea, instanța a constatat că nicio dovadă nu a fost prezentată de societatea reclamantă pentru a dovedi existența oricărui motiv pentru a pune deoparte o decizie obligatorie a Mediatorului Sistemului Finanțiar, prevăzută într-o listă exhaustivă din Legea privind mediatorul Sistemului Finanțiar. Curtea a afirmat apoi că nu va examina argumentele cu privire la fondul litigiului de fond, deoarece cele care nu erau în domeniul de aplicare al examinării sale. Societatea reclamantă a apelat împotriva acestei decizii. La 25 octombrie 2019, Curtea Civilă de Apel a susținut decizia din aceleași motive. Societatea reclamantă a apelat pe puncte de drept. La 18 decembrie 2019 apelul societății reclamante privind punctele de drept a fost declarat inadmisibil de Curtea de Casație pentru lipsa de merit. În temeiul articolului 337 § 1, părțile pot contesta în fața instanței decizia Mediatorului sistemului financiar care a devenit obligatoriu pentru ele prin depunerea unei cereri care urmăresc să fie anulate decizia respectivă. În conformitate cu art. 337 § 2, o decizie care a devenit obligatorie pentru părți nu poate fi contestată de o organizație care a renunțat la dreptul său de a contesta deciziile Mediatorului Sistemului Financieru prin încheierea unui acord cu biroul Mediatorului Sistemului Financieru. art. 339 § 5 prevede că, la examinarea unei cereri depuse în conformitate cu art. 337 § 1, instanța determină prezența sau absența motivelor de a anula o decizie a Mediatorului sistemului financiar prevăzută în Legea privind mediatorul sistemului financiar. În temeiul secțiunii 2 § 1 (7), Mediatorul Sistemului Financier este o persoană fizică care, prin exercitarea sarcinilor în temeiul Legii, examinează și decide asupra cererilor depuse de clienți (clienți) împotriva organizațiilor licențiate de Banca Centrală (Organizările). În temeiul secțiunii 3, Mediatorul sistemului financiar examinează o cerere depusă de un client împotriva unei organizații în cazul în care reclamația este legată de serviciile furnizate de această organizație și nu depășește 10 000 000 AMD (aproximativ 18 000 EUR la momentul respectiv) sau de o sumă echivalentă într-o monedă străină. În secțiunea 4, Clientul are dreptul de a se aplica Mediatorului sistemului financiar, indiferent dacă un astfel de drept este prevăzut în temeiul acordului încheiat între Clientul și organizația. Orice acord sau clauză care limitează dreptul clientului de a se aplica Mediatorului sistemului financiar este nu. În conformitate cu secțiunea 14 § 4 Decizia Mediatorului sistemului financiar devine obligatorie pentru ambele părți atunci când Clientul confirmă în scris că este de acord cu decizia fără rezervări în termen de treizeci de zile lucrătoare de la serviciul său. În conformitate cu secțiunea 16 § 1, părțile pot contesta o decizie obligatorie a Mediatorului sistemului financiar prin depunerea unei cereri la instanța competentă în conformitate cu codul de procedură civilă. În conformitate cu secțiunea 16 § 3, o organizație poate renunța la dreptul său de a contesta deciziile mediatorului sistemului financiar printr-un acord scris încheiat cu biroul acestuia. În conformitate cu secțiunea 16 § 4, Banca Centrală și biroul Mediatorului Sistemului Finanțial publică pe site-urile lor internet lista organizațiilor care nu au încheiat un acord privind renunțarea la dreptul lor de a contesta deciziile Mediatorului Sistemului Finanțiar. În temeiul secțiunii 17, instanța competentă stabilește o decizie obligatorie a Mediatorului Sistemului Financier dacă reclamația nu a fost examinată de Mediatorul Sistemului Financier, decizia a fost luată în încălcarea normelor procedurale stabilite în același act sau dacă circumstanțele au fost dezvăluite care dezvăluie lipsa de imparțialitate din partea Mediatorului Sistemului Financier. În conformitate cu secțiunea 20 § 1, mediatorul sistemului financiar este desemnat de Consiliu pentru un mandat de patru ani și poate fi redefinit la aceeași poziție. În secțiunea 20 § 2, decizia privind numirea Mediatorului sistemului financiar este luată cu voturi de cel puțin 5 membri ai consiliului. În conformitate cu secțiunea 22 § 2, mediatorul sistemului financiar este eliberat prematur de sarcinile sale în cazul în care, prin o hotărâre, el a fost declarat lipsit de capacitate juridică sau de capacitate juridică limitată, a fost condamnat pentru o infracțiune, privat de dreptul său de a deține funcția în domeniul juridic sau financiar, nu poate exercita sarcinile sale de mai mult de 6 luni din cauza bolii sau a altor circumstanțe insuperabile sau a murit. În conformitate cu secțiunea 22 § 3, mediatorul sistemului financiar poate fi, de asemenea, eliberat prematur de sarcinile sale cu voturile de cel puțin 5 membri ai consiliului, dacă și-a pierdut reputația. Secțiunea 26 §§ 1 și 2, consiliul este format din șapte membri ai căror guvern și consiliul Băncii Centrale numesc un membru fiecare, patru membri sunt desemnați de uniuni de organizații și un membru de organizații de protecție a drepturilor consumatorilor. În conformitate cu secțiunea 34 § 1, biroul Mediatorului Sistemului Financiere este finanțat cu contribuțiile obligatorii ale organizațiilor care sunt transferate la un cont special la Banca Centrală. Jurisprudența Curții Constituționale și a Curții de Casație Curtea Constituțională Într-o decizie luată la 9 octombrie 2012 (nr. ) -1051), Curtea Constituțională a concluzionat că restricția privind dreptul de acces la o instanță de a contesta o decizie a Mediatorului Sistemului Financier nu a fost constituțională decât în cazurile în care organizația respectivă și-a renunțat în mod voluntar dreptul de a contesta astfel de decizii printr-un acord încheiat cu biroul Mediatorului Sistemului Financier. În decizia sa din 2 decembrie 2016 (nr. /5370/02/14), Curtea de Casație a constatat că o organizație ar putea contesta o decizie a Mediatorului Sistemului Finanțiar cu privire la fond dacă nu ar fi renunțat la dreptul său de a contesta astfel de decizii prin încheierea unui acord cu biroul Mediatorului Sistemului Finanțiar. Societatea reclamantă se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că a fost privată de dreptul său de acces la o instanță, în sensul că nu a putut contesta decizia Mediatorului Sistemului Finanțiar în substanță. Având în vedere refuzul instanțelor interne de a examina meritele cererii societății reclamante a fost absența unei posibilități pentru societatea reclamantă de a face apel împotriva hotărârii Mediatorului Sistemului Financier în încălcarea dreptului său de acces la o instanță garantată în temeiul articolului 6 § 1 din convenție?