CASE OF NIKONOROV v. RUSSIA

CAUZA TERZĂ A SECȚIUNEI DE NIKONOROV v. RUSSIA (Documentul nr. 71889/11) AJUDEMENT STRASBOURG 1 decembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Nikonorov v. Russia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Darian Pavli, Președintele, Ioannis Ktiskakis, Andreas Zünd, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 10 noiembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 1 octombrie 2011. Guvernul rus („Guvernul”) a fost notificat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de tratamente inumane și degradante, decese de autoritățile pentru a-l investiga în mod corespunzător și de lipsa de căi de recurs interne eficace împotriva încălcării presupuse. Guvernul solicită să elaboreze cererea în temeiul articolului 37 § 1 din convenție Guvernul a prezentat o declarație unilaterală prin care au recunoscut o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește reclamantul și a solicitat să elimine cererea. Reclamantul a respins propunerea Guvernului. Având în vedere circumstanțele cazului în cauză, Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina cererea și va continua, în consecință, examinarea acestuia (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (nevoia preliminară)[GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003-VI). Reclamantul s-a plâns de tratamente inumane și degradante de către poliție și de lipsa anchetei în acest sens. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu va fi supus unei torture sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” Curtea a constatat în Bouyid c. Belgia ([GC], nr. 23380/09, §§§§ 90 și 114-23, ECHR 2015), această presupunere de fapt a fost în favoarea reclamanților care susțin că sunt victime de o încălcare a articolului 3 din Convenție, în cazul în care acestea demonstrează că presupusele maltraturi au fost infligate atunci când erau sub controlul poliției sau a unei autorități similare. În plus, în contextul deținuților, Curtea a subliniat faptul că persoanele în custodie sunt într-o poziție vulnerabilă și că autoritățile sunt obligate să își protejeze bunăstarea fizică și că orice recurs la forța fizică care nu a fost făcut strict necesar prin propriul comportament al reclamantului reduce demnitatea umană și este, în principiu, o încălcare a dreptului prevăzut la art. 3 din convenție (a se vedea Sheydayev v. Rusia , nr. 65859/01, § 59, 7 decembrie 2006). Sarcina dovezii se bazează pe Guvernul pentru a demonstra că utilizarea forței, care a determinat leziunile reclamantului, nu a fost excesivă (a se vedea, de exemplu, Dzwonkowski v. Polonia , nr. 46702/99, § 51, 12 aprilie 2007 și comparat cu Kursish și alții v. Rusia [Comitetul], nr. 62003/08 și altele 5, § 84, 5 iulie 2022). 10. În plus , în cazul Lyapin v. Rusia , nr. 46956/09 , §§ 128 40 , 24 iulie 2014 și Samesov v. Rusia , nr. 57269/14 , §§ 54-63 , 20 noiembrie 2018 Curtea a constatat deja, în special, că refuzul autorităților de a iniția o investigație penală completă asupra acuzațiile credibile de maltratare, precum și lipsa de evaluare a necesității și proporționalității utilizării forței legale de către poliție au fost indicative ale nerespectării obligației sale procedurale în temeiul articolului 3 din convenție. 11. Având în vedere jurisprudența menționată mai sus și examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că plângerile sunt admisibile și observă că au existat încălcarea membrelor susținute și a membrelor procedurale ale articolului 3 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA ESTABILIZATĂ DIN CAUZA-LAW 12. Cu toate acestea, având în vedere concluziile prevăzute la art. 3 din Convenție, Curtea consideră că nu este necesar să o examineze separat (a se vedea, pentru o situație similară, Melnik și alții c. Rusia [CTE], nr. 66619/10 și al., § 49, 31 mai 2022). APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Legea (a se vedea, în special, Zagaynov și alții c. Rusia [Comitetul], nr. 5666/07 și altele 4, 15 iunie 2021), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 15. Curtea consideră în continuare oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, respinge cererea Guvernului de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție pe baza declarației unilaterale pe care le-au prezentate; declară că plângerile în temeiul articolului 3 din Convenție sunt admisibile și dețin nu este necesară examinarea separată a plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție; deține că prezenta cerere dezvăluie o încălcare a membrelor substanțiale și procedurale prevăzute la art. 3 din Convenție referitoare la plângerile reclamantului privind maltraturile și investigațiile ineficace privind aceste acuzații; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 1 decembrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (tortură sau tratamente inumane sau degradante) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Informații reale privind arestarea dovezilor medicale ale primei plângeri Decizia în temeiul articolului 125 din decizia privind apelul CCrP Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 71889/11 01/10/2011 Dmitriy Aleksandrovich NIKONOROV 1974 03/06/2008 la 7,30 am în trenul nr. 409 Kislovodsk- St Petersburg, stația „Rossosh” / ofițeri necunoscuti de poliție; În aceeași zi, tratate de ofițerii de poliție din departamentul de poliție din districtul Kominternovskiy din Voronezh Raportul privind leziunile ( акт онали иителесн Scrisoarea din 17/03/2011 de la Stația de Urgență Medicală din Voronezh (N.B. - ambulanța a fost solicitată pe 03/06/2008, înregistrările sale au fost distruse datorită expirării termenelor de depozitare): leziune la piept Scrisoarea 02/08/2011 de la unitatea medicală a IZ-3 din regiunea Voronezh (extras din dosarul medical al reclamantului redactat la sosirea sa la închisoarea de încarcerare la 10/06/2008): o leziune la subarmul drept, 2 x1.5 cm, înconjurat de o vânătărie de 8 cm în rază. O vânătură pe partea dreaptă a torsoului, 5x3 cm. O vânătură sub genunchiul drept, 5x5 cm. O vânătură pe coapsa dreaptă, 10x5 cm Prima plângere adresată procurorului din districtul Kominternovskiy în Voronezh 16/06/2008 / Zece refuzuri de inițiere a procedurii penale (prim refuz - 14/08/2008, ultimul - 19/10/2010) Tribunalul din district Kominternovskiy în Voronezh, 14/02/2011 / Tribunalul Regional Voronezh, 05/04/2011 26,000 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

NIKONOROV v. RUSSIA

(Application no. 71889/11)

JUDGMENT

STRASBOURG

1 December 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Nikonorov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli, President,

Ioannis Ktistakis,

Andreas Zünd

, judges

,

and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 10 November 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 1 October 2011.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of inhuman and degrading treatment, the authorities’ failure to investigate it properly and the lack of effective domestic remedies against the violation alleged.

THE LAW

THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT THE APPLICATION UNDER ARTICLE 37 § 1 OF THE CONVENTION

5.

The Government submitted a unilateral declaration, whereby they acknowledged a violation of Article 3 of the Convention in respect of the applicant and requested to strike the application out.

6.

The applicant rejected the Government’s proposal.

7.

Considering the circumstances of the case at hand, the Court rejects the Government’s request to strike the application out and will accordingly pursue its examination (see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary issue)[GC], no. 26307/95, § 75, ECHR 2003-VI).

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention

8.

The applicant complained of inhuman and degrading treatment by the police and the lack of investigation thereof. He relied on Article 3 of the Convention, which reads as follows:

Article 3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

9.

The Court has found in

Bouyid v. Belgium

([GC], no. 23380/09, §§

81

‑

90 and 114-23, ECHR 2015), that presumptions of fact was in favour of applicants claiming to be victims of a violation of Article 3 of the Convention, if they demonstrate that the alleged ill-treatment was inflicted when they were under the control of the police or a similar authority. Moreover, in the context of detainees, the Court has emphasised that persons in custody are in a vulnerable position and that the authorities are under a duty to protect their physical well-being and that any recourse to physical force which has not been made strictly necessary by the applicant’s own conduct diminishes human dignity and is in principle an infringement of the right set forth in Article 3 of the Convention (see

Sheydayev v. Russia

, no.

65859/01, § 59, 7

December 2006). The burden of proof rests on the Government to demonstrate that the use of force, which resulted in the applicant’s injuries, was not excessive (see, for example,

Dzwonkowski v.

Poland

, no. 46702/99, § 51, 12 April 2007, and compare to

Kursish and

Others v. Russia

[Committee], no. 62003/08 and 5 others, § 84, 5 July 2022).

10.

Furthermore, in the cases of

Lyapin v. Russia

, no. 46956/09, §§

128

‑

40, 24 July 2014 and

Samesov v. Russia

, no. 57269/14, §§ 54-63, 20

November 2018 the Court has already found, in particular, that the authorities’ refusal to institute a fully-fledged criminal investigation into the

credible allegations of ill-treatment, as well as the lack of assessment of the necessity and proportionality of the use of lawful force by the police were indicative of the State’s failure to comply with its procedural obligation under

Article 3 of the Convention.

11.

Taking into account the case-law referred to above and having examined all the material submitted to it, the Court considers that the complaints are admissible and observes that there has been a breach of the substantive and procedural limbs of Article 3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

12.

The applicant also complained under Article 13 of the Convention. However, in the light of the findings under Article 3 of the Convention, the Court considers that it is not necessary to examine it separately (see, for a similar situation,

Melnik and Others v. Russia

[CTE], nos. 66619/10 et al., §

49, 31 May 2022).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Zagaynov and Others v. Russia

[Committee],

nos.

5666/07 and 4 others, 15 June 2021), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

15.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Rejects

the Government’s request to strike the application out of its list of cases under Article 37 § 1 of the Convention on the basis of the unilateral declaration which they submitted;

Declares

the complaints under Article 3 of the Convention admissible and

holds

that there is no need to examine separately the complaint under Article 13 of the Convention;

Holds

that this application discloses a breach of the substantive and procedural limbs of Article 3 of the Convention related to the applicant’s complaints of ill-treatment and ineffective investigation into those allegations;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 1 December 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 3 of the Convention

(torture or inhuman or degrading treatment)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Factual information relating to arrest

Medical evidence of ill-treatment

Date of first complaint

Decision issued in response to complaint of ill-treatment

Decision under Article 125 of the CCrP

Appeal decision

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

71889/11

01/10/2011

Dmitriy Aleksandrovich NIKONOROV

1974

03/06/2008 at 7.30 am in the train No. 409 Kislovodsk-

St Petersburg, station ‘Rossosh’ / unknown police officers;

Ill-treated on the same day by the police officers of the Kominternovskiy district police department in Voronezh

Report on the injuries (

акт о наличии телесных повреждений у подозреваемого, обвиняемого

) of 04/06/2008 from the IVS officer on duty, Mr Sh.: bruises on the right hand, on the right side of the torso, on the right leg.

Letter of 17/03/2011 from the Medical Emergency Station in Voronezh (N.B. - the ambulance was called on 03/06/2008, its records were destroyed due to the expiration of storage time limits): injury to the chest

Letter of 02/08/2011 from the medical unit of the IZ-3 in Voronezh Region (extracts from the applicant’s medical record drafted upon his arrival to the remand prison on 10/06/2008): an injury to the right underarm, 2 x1.5 cm, surrounded by a bruise of 8cm in radius. A bruise on the right side of the torso, 5x3 cm. A bruise under the right knee, 5x5 cm. A bruise on the right thigh, 10x5 cm

First complaint to the Kominternovskiy district prosecutor’s office in Voronezh 16/06/2008 / Ten refusals to initiate criminal proceedings (first refusal - 14/08/2008, last - 19/10/2010)

Kominternovskiy District Court in Voronezh, 14/02/2011 / Voronezh Regional Court, 05/04/2011

26,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.