1ra-584/2023 — art.264-1 al.4 CP

Vladimir Verlan a fost apărat de avocații Vasile Tripac și Iurie Mihalachi.

În prima instanță cauza a fost examinată în procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Vladimir Verlan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la 150 de ore muncă neremunerată în folosul comunității. Instanța de apel a respins apelul și a menținut sentința.

La 06 februarie 2023, apărătorul Iurie Mihalachi, în interesele condamnatului, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) din Codul de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a sentinței, în partea ce ține de aplicarea pedepsei penale, cu rejudecarea cauzei și stabilirea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în cuantum de 135 de ore, fără încasarea cheltuielilor judiciare.

Urmărirea penală a fost pornită la 03 septembrie și terminată la 3 noiembrie 2021. Prima instanță a examinat cauza în perioada de la 03 noiembrie – 9 decembrie 2021. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 28 decembrie 2021 - 29 noiembrie 2022. ÎN FAPT a. Învinuirea adusă

La 19 iulie 2021, în jurul orei 22:30, Vladimir Verlan, fără a deține permis de conducere, a condus o motocicletă neînmatriculată pe teritoriul satului Cocieri, raionul Dubăsari. Fiind stopat de agenții de poliție și constatându-se miros de alcool, acesta a fost supus testării alcoolscopice, rezultatul indicând 0,90 mg/l alcool în aerul expirat, ceea ce, potrivit art. 134¹² alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Acțiunile inculpatului au fost încadrate juridic în baza art. 264¹ alin. (4) Cod penal.

La 09 decembrie 2021, prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, Vladimir Verlan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii 1 incriminate și condamnat la 150 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității. S-a dispus încasarea de la Vladimir Verlan, în beneficiul statului, a sumei de 1.417,80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Instanța a constatat vinovăția lui Vladimir Verlan în baza procesului-verbal de constatare a faptei, a procesului-verbal de testare alcoolscopică efectuat cu aparatul Dräger care atestă o concentrație de 0,90 de mg/l alcool în aerul expirat, precum și a declarațiilor agenților constatatori care l-au stopat în trafic. Aceste probe demonstrează că inculpatul a condus mijlocul de transport fără permis de conducere, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere recunoașterea faptei de către inculpat, lipsa antecedentelor penale și gradul de pericol social al infracțiunii, apreciind, în temeiul art. 75 Cod penal, că aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității este proporțională și suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.

La 20 decembrie 2021, avocatul Vasile Tripac a declarat apel în interesele condamnatului, solicitând casarea parțială a sentinței sub aspectul individualizării pedepsei și al încasării cheltuielilor judiciare. În acest sens, a cerut aplicarea unei pedepse de 135 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității și respingerea încasării cheltuielilor judiciare în cuantum de 1.417,80 de lei.

La 29 noiembrie 2022, Curtea de apel Chișinău a respins apelul și a menținut sentința. Instanța a reținut că la individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii, de comiterea acesteia în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat (0,90 de mg/l) și fără permis de conducere, de recunoașterea vinovăției, lipsa antecedentelor penale, absența circumstanțelor agravante și datele pozitive privind persoana inculpatului. Pedeapsa de 150 de ore a fost apreciată ca echitabilă și proporțională, fiind respinsă solicitarea apărării de reducere la 135 de ore. De asemenea, instanța a reținut că cheltuielile judiciare în sumă de 1.417,80 lei, aferente realizării raportului de constatare tehnico-științifică din 13 august 2021 (f.d.20-26), reprezintă cheltuieli necesare pentru administrarea probelor în faza urmăririi penale, raportul fiind indispensabil pentru calificarea juridică a faptei, respectiv pentru stabilirea caracterului de mijloc de transport al motocicletei în sensul art. 264¹ Cod penal. Existând o legătură cauzală directă între acțiunile inculpatului și aceste cheltuieli, în temeiul art. 227 și art. 229 Cod de procedură penală, ele urmează a fi recuperate de la condamnat, odată ce vinovăția acestuia a fost dovedită.

La 06 februarie 2023, avocatul Iurie Mihalachi în interesele inculpatului Vladimir Verlan a depus un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct.6),8),10) și 12) Cod de procedură penală. El solicită casarea deciziei instanței de apel și a sentinței în latura pedepsei penale și încasării cheltuielilor judiciare, cu stabilirea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în cuantum de 135 de ore, fără încasarea cheltuielilor judiciare. Recurentul invocă existența unor circumstanțe atenuante, respectiv comiterea pentru prima dată a 2 unei infracțiuni ușoare, lipsa circumstanțelor agravante, faptul că nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, caracterizarea pozitivă la locul de trai și existența a trei copii minori în întreținere, solicitând aplicarea principiului umanismului, reducerea pedepsei și înlăturarea cheltuielilor judiciare.

Art. 67 alin. (4) Cod penal prevede următoarele: „Articolul 67. Munca neremunerată în folosul comunității (2) Munca neremunerată în folosul comunității se stabilește pe un termen de la 60 la 240 de ore ... ;”

În perioada comiterii faptei, art. 2641 alin. (4) Cod penal, prevedea următoarele: ,,Articolul 2641 alin. (4) Cod penal, conducerea mijlocului de transport cu depășirea limitelor de alcool admisibile sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe, ,,(4) Acțiunile prevăzute la alin.(1)–(3), săvîrșite de către o persoană care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport, se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 1 an.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs. De asemenea, ea nu permite instanței de recurs să verifice oportunitatea unei soluții judecătorești date de instanța de fond sau apel atât timp cât aceasta este legală (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul este declarat în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de procedură penală (în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023) (expuse în para.10), invocându-se individualizarea necorespunzătoare a pedepsei și netemeinicia admiterii cheltuielilor de judecată.

Recurentul își întemeiază solicitarea pe existența unor circumstanțe atenuante (recunoașterea vinovăției cu examinarea cauzei în procedură simplificată, lipsa antecedentelor penale, caracterizare pozitivă și situația familială trei copii minori la întreținere), susținând că instanțele inferioare nu ar fi aplicat limita minimă a pedepsei și nu ar fi respectat principiul umanismului. Interpretarea sistematică a temeiurilor de recurs impune concluzia că orice critică ce vizează motivarea și cuantumul pedepsei se examinează exclusiv prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. Criticile privind încasarea cheltuielilor judiciare vor fi examinate în temeiul prevăzut la pct. 6).

Temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu se va expune, fiindcă ele au fost numai invocate fără a invoca un argument sau aduce o critică.

Curtea constată că soluția instanțelor inferioare privind încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de de constatare tehnico-științifică este motivată și conformă cu art. 227 și art. 229 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, aspect detaliat în considerentele deciziei Curții de apel și expuse succint în prezenta decizie (a se vedea par. 9). Neexistând erori de drept sub acest aspect în sensul art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, recursul urmează a fi respins.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală (în redacția aplicabilă până la 01 septembrie 2023), recursul este admisibil doar în măsura în care se invocă aplicarea pedepsei cu încălcarea prevederilor legale. Or, în prezenta cauză, apărătorul nu indică nicio normă de drept material pretins încălcată de instanțele inferioare la stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, limitându-se la exprimarea dezacordului față de cuantumul acesteia.

Aprecierea ponderii circumstanțelor atenuante sau agravante și stabilirea cuantumului concret al pedepsei țin de examinarea fondului cauzei, care nu intră în competența instanței de recurs. În aceste condiții, criticile formulate nu se 4 încadrează în temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, recursul fiind inadmisibil, în acord cu practica constantă a Curții Supreme de Justiție privind inadmisibilitatea recursurilor întemeiate exclusiv pe contestarea proporționalității unei pedepse aplicate legal (a se vedea, cu titlu de exemplu, incheierile CSJ nr. 1ra-894/2023, nr. 1ra-1212/2023, nr. 1ra-1656/2023, nr.1ra-1746/2023).

Potrivit art. 264¹ alin. (4) Cod penal, acțiunile săvârșite de o persoană care nu deține permis de conducere se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la un an, iar, conform art. 67 alin. (2) Cod penal (a se vedea para. 17), munca neremunerată în folosul comunității se stabilește în limitele generale de 60–240 de ore. Din actele cauzei rezultă că instanțele inferioare au aplicat inculpatului pedeapsa de 150 de ore de muncă neremunerată, cuantum determinat în condițiile procedurii simplificate, care nu depășește maximul general prevăzut de lege.

În lipsa invocării și demonstrării unei aplicări a pedepsei în afara limitelor legale sau a utilizării unei sancțiuni neprevăzute de norma penală, criticile recurentului, ce vizează exclusiv reducerea cuantumului pedepsei și aprecierea circumstanțelor personale, nu pot fi examinate în recurs, excedând competenței instanței de recurs, motiv pentru care recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) și 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul declarat de către apărătorul Iurie Mihalache în interesele condamnatului Vladimir Verlan, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2022. Decizia este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Alexandru Negru Ghenadie Eremciuc 5