1rh-7/2023 — art. 324 alin. 1 CP

Lilia Nacu a fost apărată de avocații Viorel Berliba și Ivan Ungureanu.

La 29 mai 2018, în Judecătoria Strășeni a fost înregistrată cauza penală privind învinuirea Liliei Nacu de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, și privind învinuirea lui Vadim Sterpu și Ina Țîcu de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (5), 325 alin. (1) Cod penal. În ședința din 20 septembrie 2018, cererea lui Lilia Nacu privind examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală a fost admisă, iar prin încheierea din 15 decembrie 2018, cererile similare ale inculpaților Vadim Sterpu și Ina Țîcu au fost respinse, din motiv că aceștia nu au recunoscut calificarea. Cauza penală în privința acestora a fost disjunsă.

În prima instanță cauza penală în privința Liliei Nacu a fost examinată în procedură simplificată, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală. Lilia Nacu a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal și condamnată la trei ani de închisoare, cu amendă în mărime de 3.700 de unități convenționale și privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de demnitate publică pe un termen de cinci ani. Executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată condiționat pe un termen de doi ani.

La 26 aprilie 2019, Curtea de Apel Chișinău a admis apelurile lui Vadim Sterpu și Inei Țîcu, și ale avocaților Viorel Berliba și Ivan Ungurean, în interesul Inei Țîcu, a casat sentința și a pronunțat o nouă hotărâre. Lilia Nacu a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal și condamnată la trei ani de închisoare, cu amendă în mărime de 3.700 de unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de demnitate publică pe un termen de cinci ani. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat.

La 11 februarie 2020, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul lui Ina Țîcu și avocaților acesteia, Viorel Berliba și Ivan Ungureanu, a casat integral decizia instanței de apel și a menținut sentința. 1

La 19 iunie 2020, Ina Țîcu a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) o cerere în temeiul art. 6 § 1 și 2 CEDO (cererea nr. 27945/20). Cererea a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova la 01 martie 2023.

La 12 octombrie 2023, agentul guvernamental, Dumitru Obadă, a depus o cerere de revizuire în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 5) Cod de procedură penală, solicitând recunoașterea încălcării drepturilor reclamantei garantate de art. 6 §§ 1 și 2 din Convenție, casarea deciziilor instanțelor de recurs și de apel, și a sentinței și dispunerea rejudecării cauzei în prima instanță, în procedură generală.

Urmărirea penală în această cauză a fost pornită la 16 ianuarie și s-a finalizat la 22 mai 2018. Prima instanță a examinat cauza în perioada 29 mai – 20 decembrie 2018. Instanța de apel a examinat cauza între 17 ianuarie și 26 aprilie 2019. Curtea Supremă de Justiție a examinat recursul între 16 august 2019 și 11 februarie 2020. Dosarul a ajuns din nou la Curtea Supremă de Justiție la 28 noiembrie 2023 pentru examinarea cererii de revizuire. ÎN FAPT a) Învinuirea adusă

Lilia Nacu a fost învinuită de faptul că, exercitând funcția de ofițer superior de urmărire penală în cadrul Secției de Urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Strășeni, pe parcursul lunii ianuarie 2018, exercitând urmărirea penală pe cauza penală nr. 2017330603, pornită pe faptul acțiunilor de huliganism comise de către Toader Baciu, a pretins și a acceptat oferta de la ultimul prin intermediul colegului său de serviciu, ofițerul de urmărire penală Vadim Sterpu și ofițerul operativ de sector Ina Țîcu, mijloace bănești ce nu i se cuvin în sumă de 1.000 de euro, pentru îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale contrar acesteia, manifestată prin întocmirea raportului cu propunerea de încetare a urmăririi penale întocmit la 26 ianuarie 2018. Acționând conform înțelegerii cu Vadim Sterpu, Ina Țîcu și Toader Baciu, la 26 ianuarie 2018, Lilia Nacu a emis raportul cu propunerea de încetare a urmăririi penale în cauza penală nr. 2017330603, prin care a propus scoaterea de sub urmărire penală a bănuitului Toader Baciu din motivul lipsei elementelor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, clasarea cauzei penale și pornirea unei proceduri contravenționale în privința acestuia. Acțiunile Liliei Nacu au fost calificate conform art. 324 alin. (1) Cod penal.

La 29 mai 2018, în Judecătoria Strășeni a fost înregistrată cauza penală privind învinuirea Liliei Nacu de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, și privind învinuirea lui Vadim Sterpu și Inei Țîcu de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (5), 325 alin. (1) Cod penal. În ședința din 20 septembrie 2018, cererea Liliei Nacu privind examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală a fost admisă, iar prin încheierea din 15 decembrie 2018, cererile similare ale inculpaților Vadim Sterpu și Ina Țîcu 2 au fost respinse, din motiv că aceștia nu au fost de acord cu calificarea. Cauza penală în privința acestora a fost disjunsă și se examinează până în prezent în instanța de fond.

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 20 decembrie 2018, după examinarea cauzei în procedură simplificată, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, instanța a constatat vinovăția inculpatului de comiterea faptei descrise în rechizitoriu (a se vedea para. 10). Instanța a reținut că acțiunile lui Lilia Nacu de pretindere și acceptare a ofertei de la Toader Baciu, au fost comise prin intermediul lui Vadim Sterpu și Ina Țîcu, în privința cărora cauza penală a fost disjunsă în procedură separată. Lilia Nacu a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal și condamnată la trei ani de închisoare, cu amendă în mărime de 3.700 de unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de demnitate publică pe un termen de cinci ani. Instanța a dispus încasarea de la Lilia Nacu în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 700 de lei și confiscarea bunurilor rezultate din infracțiune (suma de 19.660 de lei, echivalentul a 1.000 de euro).

La 03 ianuarie 2019, Ina Țîcu și avocații acesteia, Viorel Berliba și Ivan Ungureanu, au depus apel. Ei au solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri în procedură generală prin care să se asigure dreptul la apărare al Inei Țîcu. Apelanții au invocat că, prin examinarea cauzei în procedura simplificată în privința Liliei Nacu și disjungerea cauzei în privința celorlalți inculpați, ultimilor li s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Instanța de fond nu a audiat în calitate de martori pe Ina Țîcu și Vadim Sterpu, chiar dacă aceștia puteau face declarații concludente asupra circumstanțelor cauzei. Scopul separării procedurilor a fost de a obține declarații denaturate în raport cu ceilalți inculpați și cu faptele comise de către aceștia. În condițiile în care Ina Țîcu și Vadim Sterpu nu au participat la examinarea cauzei penale privind învinuirea Liliei Nacu, aceștia nu au avut posibilitatea să administreze probe și să conteste probele sau soluția în cauza dată. Apelanții au mai invocat că Lilia Nacu a recunoscut în totalitate fapta descrisă în rechizitoriu, însă instanța a calificat greșit fapta pentru care aceasta a fost condamnată. În opinia apelanților, Lilia Nacu nu a comis infracțiunea de corupere pasivă, ci un trafic de influență în modalitatea cumpărării de influență, iar Ina Țîcu și Vadim Sterpu au fost participanți la infracțiunea de trafic de influență în aceeași modalitate.

La 03 ianuarie 2019, Vadim Sterpu a depus apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri în procedură generală prin care să-i fie asigurat dreptul lui la apărare. El a invocat aceleași motive care au fost invocate de Ina Țîcu și avocații Viorel Berliba și Ivan Ungureanu (a se vedea para. 15).

La 26 aprilie 2019, Curtea de Apel Chișinău a admis apelurile, a casat sentința și a pronunțat o nouă hotărâre. Lilia Nacu a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal și condamnată la 3 trei ani de închisoare, cu amendă în mărime de 3.700 de unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de demnitate publică pe un termen de cinci ani. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat.

În para. 14 al deciziei, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut comiterea faptei infracționale nu doar de către Lilia Nacu, ci și de către Ina Țîcu și Vadim Sterpu, deși în privința acestora cauza penală fusese disjunsă, iar ei nu au participat la examinarea cauzei. Or, după disjungere, instanța nu mai era competentă să se pronunțe asupra acțiunilor lor, încălcând prevederile art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală. În para. 15, instanța de apel a descris fapta reținută, excluzând numele Inei Țîcu și al lui Vadim Sterpu, iar în paragraful 20 a subliniat că condamnarea unui inculpat nu implică automat condamnarea celorlalți, persoana condamnată putând fi audiată ca martor în cauza penală ce îi privește pe ceilalți, probă ce urmează a fi apreciată conform regulilor generale.

La 24 iunie 2019, Ina Țîcu și avocații acesteia, Viorel Berliba și Ivan Ungureanu, au declarat recurs în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și remiterea cauzei la rejudecare. Potrivit recursului, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, în special cu referire la lipsa unei evaluări directe a declarațiilor Inei Țîcu și ale lui Vadim Sterpu, neaudierea martorului Ana Gurev și neelucidarea contradicțiilor dintre declarațiile Liliei Nacu și ale lui Toader Baciu care au fost contestate de Ina Țîcu. Recurenții au mai invocat că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, întrucât instanța de apel nu a făcut analiza probelor. De asemenea, recurenții au reiterat argumentele formulate și în apel cu referire la încadrarea juridică greșită a faptei.

La 11 februarie 2020, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat integral decizia instanței de apel și a menținut sentința. Instanța de recurs a reținut că dreptul de a declara apel împotriva sentinței primei instanțe aparține exclusiv persoanelor enumerate la art. 401 Cod de procedură penală, iar coinculpații Ina Țîcu și Vadim Sterpu nu se încadrează în această categorie, întrucât cauza penală în privința lor a fost disjunsă pentru examinare separată, iar hotărârea atacată privește numai stabilirea vinovăției inculpatei Lilia Nacu. Ultima va putea fi audiată ca martor în cauza disjunsă cu privire la ceilalți inculpați. Totodată, CSJ a subliniat că o eventuală admitere a apelurilor formulate de persoane fără calitate procesuală ar încălca dreptul inculpatei Nacu la un proces echitabil, ea însăși optând pentru procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ CPP și acceptând soluția primei instanțe, care urma să intre în vigoare prin neatacare. Menționarea numelor coinculpaților în sentință reprezintă o eroare materială de descriere a faptei, susceptibilă de corectare în temeiul art. 249 Cod de procedură penală. Această eroare nu a produs consecințe juridice asupra coinculpaților, cauza lor fiind disjunsă și urmând a fi examinată separat, cu respectarea deplină a dreptului la apărare. 4

Un judecător al completului de judecată a formulat o opinie separată, potrivit căreia se impunea soluția de admitere a recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, în procedură generală, față de toți inculpații. Instanța de recurs a menținut sentința, argumentând contradictoriu că, pe de-o parte, coinculpații Ina Țîcu și Vadim Sterpu nu au calitate procesuală conform art. 401 Cod de procedură penală, iar pe de altă parte, aceștia figurează ca coinculpați în cauza disjunsă, ce vizează aceleași acuzații ca în privința lui Lilia Nacu, existând o situație de indivizibilitate. Deși instanța de apel a admis că drepturile persoanelor nominalizate în sentința de condamnare au fost lezate, instanța de recurs a calificat menționarea lor drept o simplă eroare materială, fără repercusiuni, apreciind că au fost respectate garanțiile art. 6 CEDO și ale legislației naționale.

La 12 octombrie 2023, agentul guvernamental, Dumitru Obadă, a depus o cerere de revizuire în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 5) Cod de procedură penală, solicitând recunoașterea încălcării drepturilor reclamantei garantate de art. 6 §§ 1 și 2 din Convenție, casarea deciziilor instanțelor de recurs și de apel, și a sentinței și dispunerea rejudecării cauzei în prima instanță, în procedură generală. El a mai solicitat acordarea unei satisfacții echitabile în beneficiul reclamantei pentru încălcările constatate. Potrivit cererii, în condițiile emiterii încheierii de disjungere a cauzei penale privind învinuirea Liliei Nacu din 15 decembrie 2018, având în vedere imposibilitatea reclamantei Ina Țîcu de a interveni în acest proces, precum și eventuala utilizare în cadrul procesului împotriva reclamantei a constatărilor din procesul împotriva Liliei Nacu, CtEDO ar putea ajunge la concluzia că în prezenta cauză reclamanta nu a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil, în particular de prezumția de nevinovăție, în modul garantat de art. 6 §§ 1 și 2 din Convenție.

La 28 noiembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la cererea de revizuire. La 16 septembrie 2025, Procurorul-șef interimar al Secției reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție a Procuraturii Generale, Cătălin Scutelnic, a depus referința în care pledează pentru admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 5) Cod de procedură penală, casarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 11 februarie 2020 și reluarea procedurii de judecare a recursurilor.

Art. 459 alin. (3) Cod de procedură penală prevede următoarele: „(3) Revizuirea în temeiul art.458 alin.(3) pct.5) poate fi cerută oricând de la informarea Guvernului până la pronunțarea hotărârii definitive de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.”

Art. 460 alin. (4) Cod de procedură penală prevede următoarele: „(4) Cererile de revizuire menționate la art. 458 alin. (3) pct. 1)–4) sunt de competența instanței de judecată ultima care s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Cererile de revizuire depuse în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 5) și 6) sunt de competența Curții Supreme de Justiție;”

Art. 462 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală prevede următoarele: „(1) După ce examinează cererea de revizuire considerată admisibilă, instanța emite o încheiere privind: respingerea cererii de revizuire;”

Potrivit informației de pe pagina web a CtEDO, cererea nr. 27945/20 a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova și încă este pendinte la CtEDO. Având în vedere textul art. 459 alin. (3) Cod de procedură penală, cererea de revizuire a fost depusă în termen.

Nu orice comunicare a CtEDO duce automat la admiterea cererii de revizuire. Pentru ca o cerere de revizuire formulată în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 5) Cod de procedură penală să fie admisibilă, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) CtEDO a informat Guvernul Republicii Moldova despre depunerea unei cereri; b) din actul de comunicare se deduc dubii temeinice privind existența unui viciu fundamental în cauza în care se depune cererea de revizuire; c) viciul fundamental pune în discuție „corectitudinea soluției din hotărârea atacată”.

Ina Țîcu a depus la CtEDO o cerere în temeiul art. 6 §§ 1 și 2 din Convenție. CtEDO a comunicat Guvernului cauza, sub aspectul disjungerii procedurii în privința Liliei Nacu, lipsirea coinculpatei Ina Țîcu de posibilitatea de a interveni în această procedură, precum și utilizarea în cauza îndreptată împotriva ultimei a constatărilor făcute irevocabil în prezenta cauză.

Completul de judecată constată că în această cauză nu sunt inculpați Vadim Sterpu și Ina Țîcu, ci Lilia Nacu. Ultima nu a depus cererea comunicată de CtEDO. 6 În privința lui Vadim Sterpu și Ina Țîcu cauza a fost disjunsă. Instanța a motivat această soluție prin faptul că ultimii doi inculpați nu au recunoscut încadrarea juridică a faptei incriminate. Fondul învinuirii penale împotriva lui Vadim Sterpu și Ina Țîcu este soluționat într-o altă cauză, iar în acea cauză, din câte se pare, încă nu este adoptată o sentință.

Aspectele semnalate de CtEDO în comunicarea adresată Guvernului nu trezesc dubii în ceea ce privește soluția irevocabilă adoptată în orivința Liliei Nacu. Prin urmare, nu este întrunită cea de-a treia condiție obligatorie din para. 28. Drept consecință, cererea de revizuire nu poate fi admisă.

Completul de asemenea notează că, în sentința prin care Lilia Nacu a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, instanța de fond a reținut că inculpata a comis infracțiunea de corupere pasivă prin intermediul lui Vadim Sterpu și Inei Țîcu, chiar dacă, după disjungere, ultimii nu erau inculpați în acest dosar. Menționarea lui Vadim Sterpu și Inei Țîcu în sentința de condamnare a Liliei Nacu a fost considerată de instanța de recurs o eroare materială la descrierea faptei constatate, ce poate fi corectată conform prevederilor art. 249 Cod de procedură penală. În esență, din același motiv a fost admis și apelul.

CtEDO, în actul de comunicare a cererii nr. 27945/20, a ridicat problema dacă eventuala utilizare în cadrul procedurii îndreptate împotriva lui Țîcu a constatărilor făcute în prezenta procedură este compatibilă cu articolul 6 §§ 1 și 2 CEDO. Completul subliniază că această cauză a fost examinată în prima instanță în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Lilia Nacu recunoscându-și vina. Ceilalți doi inculpați nu au recunoscut fapta incriminată și cauza în privința lor se examinează într-un alt dosar, potrivit procedurii generale. CEDO nu interzice disjungerea cauzelor conexe, când învinuirea împotriva co- acuzaților se examinează conform unor reguli de procedură diferite, cum este procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. În hotărâre Navalnyy și Ofitserov v. Rusia, CtEDO a subliniat că constatările din hotărârea adoptată în cauza conexă nu reprezintă un lucru judecat pentru cauza examinată ulterior. În cauza examinată ulterior, probele trebuie examinate nemijlocit, într-o procedură contradictorie (§ 105). Aceasta este și practica Curții Supreme de Justiție (vezi decizia nr. 1ra-347/24, § 61).

Având în vedere cele menționate în paragraful precedent, completul respinge poziția Agentului guvernamental potrivit căreia remedierea pretinsei încălcări a drepturilor Inei Țîcu ar putea fi realizată prin redeschiderea procesului și anularea actelor judecătorești în cauza Liliei Nacu. Asigurarea drepturilor acesteia urmează să se realizeze în cadrul procedurii disjunse, care încă este pendinte și în care judecătorii nu pot desconsidera fără un motiv convingător jurisprudența Curții Supreme de Justiție. În orice caz, dacă Țîcu dorește corectarea erorii din sentință, el poate folosi de procedura prevăzut de art. 249 Cod de 7 procedură penală, fapt care rezultă și din decizia Curții Supreme de Justiție (vezi para. 18).

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 462 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea de revizuire a Agentului guvernamental, Dumitru Obadă împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 20 decembrie 2018, deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2019 și împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 11 februarie 2020; Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Ghenadie Eremciuc Alexandru Negru 8