Korwin-Piotrowska împotriva Poloniei

Publicat la 2 ianuarie 2023 Prima secțiune Cerere nr. 38993/22 Anna KORWIN-PIOTROWSKA împotriva Poloniei, introdusă la 26 iulie 2022, comunicată la 8 decembrie 2022 DE LA L În iulie 2012, reclamanta a fost numită vicepreședinte al aceleiași instanțe pentru un mandat de șase ani, printr-o scrisoare din 15 decembrie 2017, secretarul de stat adjunct al ministrului justiției a informat ministrul justiției cu privire la încetarea mandatului său de vicepreședinte al instanței în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Legea din 12 decembrie 2017. Iulie 2017 de modificare a Legii privind organizarea instanțelor ordinare. Scrisoarea în cauză nu a fost însoțită de niciun motiv. Recurenta și-a atacat revocarea în fața Tribunalului de Muncă, care a fost declarat incompetent pentru a cunoaște litigiul și a transmis dosarul ministrului justiției.

Ca urmare a anulării acestei hotărâri de către instanța de apel, care a încheiat cu competența în materie de instanțe de muncă, instanța de primă instanță care acționează în calitate de instanță de trimitere a declarat cererea de la lit. (i) inadmisibilă, considerând că litigiul care i-a fost supus era exclus de pe calea justiției. Printr-o decizie din 5 noiembrie 2021, care a fost comunicată recurentei la 26 ianuarie 2022, instanța de apel a respins recursul la o astfel de decizie. INTRODUCERE către părți Recurenta a avut acces la o instanță, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea în special Hotărârea Broda și Bojara c. Polonia, 26691/18 și 27367/18, 29 iunie 2021)?

Publié le 2 janvier 2023

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 38993/22 Anna KORWIN-PIOTROWSKA contre la Pologne introduite le 26 juillet 2022 communiquée le 8 décembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’absence d’accès à un tribunal relativement au litige relatif à la révocation anticipée de la requérante de ses fonctions de vice-présidente de juridiction. La requérante est juge de tribunal régional de Opole. En juillet 2012, elle fut nommée vice-présidente de ce même tribunal pour un mandat de six ans. Par une lettre en date du 15 décembre 2017, le secrétaire d’État adjoint au ministre de la Justice informa l’intéressée de la cessation de son mandat de vice-présidente de juridiction en application de l’article 17 § 1 de la loi du 12 juillet 2017 portant modification de la loi sur l’organisation des tribunaux ordinaires. La lettre en question n’était accompagnée d’aucune motivation.

La requérante attaqua sa révocation devant le tribunal de travail, qui s’était déclaré incompétent pour connaître de litige et avait transmis le dossier de l’intéressée au ministre de la Justice. En conséquence de l’annulation de cette décision par le tribunal d’appel, qui avait conclu à la compétence en la matière des juridictions de travail, le tribunal de première instance statuant en tant que juridiction de renvoi déclara la demande de l’intéressée irrecevable, considérant que le litige qui lui avait été soumis était exclu de la voie judiciaire. Par une décision du 5 novembre 2021, laquelle avait été communiquée à la requérante le 26 janvier 2022, le tribunal d’appel rejeta le recours de l’intéressée contre cette décision.

QUESTION AUX PARTIES

La requérante a-t-elle eu accès à un tribunal, tel que prévu par les dispositions de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, en particulier, l’arrêt Broda et Bojara c. Pologne , n os 26691/18 et 27367/18, 29 juin 2021) ?