ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 02.09.2019 Auto

BRODA c. POLOGNE et 1 autre affaire

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

02.09.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Affaire communiquée

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

BRODA c. POLOGNE et 1 autre affaire (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

Comunicate la 2 septembrie 2019 Prima SECȚIUNE Cerere nr. 26691/18 și 27367/18 Mariusz BRODA împotriva Poloniei și Alina BOJARA împotriva Poloniei introduse la 1 iunie 2018 și, respectiv, la 6 aprilie 2018 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, dl Mariusz Broda și dna Alina Bojara, sunt resortisanți polonezi născuți în 1969 și, respectiv, 1960 și locuiesc în Kielce. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanții exercită funcția de judecător din 1998 și 1988. În octombrie și, respectiv, mai 2014, reclamanții au fost numiți de ministrul justiției în funcția de vicepreședinți ai Tribunalului Regional din Kielce pentru o perioadă de șase ani. Prin scrisoarea din 2 ianuarie 2018 primită de solicitanți la 8 ianuarie 2018, secretarul de stat adjunct Ministrului Justiției a informat părțile interesate cu privire la revocarea posturilor lor respective la Tribunalul Regional din Kielce, care a avut loc în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Legea din 12 iulie 2017 (precum Legea din 12 iulie 2017). De modificare a Legii privind organizarea instanțelor judecătorești (Prawo o ustroju sądów powszechnych , mai precis Legea din 19 februarie 2018). printr-o scrisoare din 19 februarie 2018, reclamanții îl roagă pe secretarul de stat să le comunice motivele deciziei ministrului justiției cu privire la acestea și să-i motiveze cu privire la căile de atac la dispoziția lor. Printr-o scrisoare din 21 martie 2018, un funcționar competent al Ministerului Justiției a informat reclamanții că, în conformitate cu art. 17 alineatul (1) din Legea din 12 iulie 2017, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a acestei legi, ministrul justiției avea competența de a revoca președinții de instanță fără a fi vorba de nicio condiție de fond, astfel cum prevede Legea Pusp din 27 iulie 2001 în formularea sa aplicabilă de la data intrării în vigoare a legii din 12 iulie 2017, nu se aplică și fără ca ministrul să fi fost obligat să comunice șefilor de instanță în cauză motivele deciziei sale cu privire la această chestiune. În speță, ministrul justiției, hotărând în calitate de autoritate responsabilă de administrarea și administrarea instanțelor, a pus capăt mandatelor lor de vicepreședinți de instanță, iar decizia sa cu privire la această chestiune nu era de natură să facă obiectul unei căi de atac. În scrisorile adresate Ministerului Justiției în aprilie 2018, reclamanții au făcut observația conform căreia a reieșit din textul scrisorilor că acesta le-a comunicat că revocarea lor a posturilor lor respective de șefi de instanțe a intervenit din cauza unor disfuncții administrative constatate. În cadrul tribunalului regional din Kielce și că exercitarea mandatelor lor respective până la termenul prevăzut ar fi afectat buna funcționare a instanțelor judecătorești din Kielce. Reclamanții considerau că afirmațiile ministrului justiției în această privință nu erau susținute de niciun element care să dea de înțeles că nu erau îndeplinite în mod corespunzător sarcinile lor profesionale respective. Ei au arătat cu atât mai mult că, spre deosebire de ceea ce a sugerat ministrul de justiție, activitatea lor ca vicepreședinți de jurisdicție nu a fost niciodată criticată, dar a fost apreciată în mediul lor profesional. Reclamantul a remarcat că, pe lângă faptul că a fost vicepreședinte de instanță, a continuat să își exercite funcțiile judiciare și că volumul său de muncă rezultat a fost mai mare decât al colegilor săi și a indicat cu atât mai mult că Camera civilă a Tribunalului Regional din Kielce, a cărei supraveghere a efectuat-o el însuși, a obținut rezultate foarte bune. El considera că principiile statului de drept în democrație impuneau ca, înainte de a-l demite din funcția sa, ministrul justiției să-i notifice afirmațiile formulate împotriva sa și să-i dea posibilitatea de a-i explica sau chiar să-i dea dreptul la o acțiune impusă de situația sa. Reclamantul a afirmat că, având în vedere circumstanțele în care a fost revocată în prealabil de la funcția sa de vicepreședinte al instanței, el a pus întrebarea de ce această măsură nu a fost precedată de un studiu prealabil, corect și obiectiv, de către ministrul justiției în modul în care acesta însuși și-a îndeplinit atribuțiile. În ceea ce o privește, recurenta a subliniat că, având în vedere conținutul acestora, constatările ministrului de Justiție care o priveau i-au afectat reputația în calitate de șef de instanță și de judecător care își exercită funcțiile în numele Republicii. În plus, ea considera că, în calitate de judecător al conduitei ireproșabile, exercitând în cursul celor treizeci de ani de experiență profesională diferite funcții în cadrul magistraturii, ea merita măcar explicații corecte și obiective. Pentru a-și susține afirmațiile cu privire la acest aspect, recurenta cita extrasele relevante din raportul său de evaluare pentru perioada 2012-2015, din care reiese că a îndeplinit sarcini administrative care i-au fost încredințate în mod exemplar. Prin scrisorile din 16 mai și 13 iunie 2018, serviciile competente ale Ministerului Justiției au informat reclamanții că, având în vedere formularea neechivocă a articolului 17 alineatul (1) din Legea din 12 iulie 2017, ministrul justiției avea competența de a pune capăt mandatelor acestora de șefi de instanță, fără a fi nevoit să explice acest lucru. Aceste servicii indicau în plus faptul că, reflectate în acest context, afirmațiile reclamanților cu privire la motivele presupusei revocări a posturilor lor respective de vicepreședinți de jurisdicție mai erau excesive. În plus, în scrisorile în cauză se afirma că ministrul de justiție aplica măsurile fiind la dispoziția sa, nu numai în cazul unor disfuncționalități ale serviciilor supuse controlului său, ci și atunci când le considera utile pentru îmbunătățirea unei situații, chiar și atunci când aceasta nu era în sine nesatisfăcută. Dispozițiile relevante ale Legii privind organizarea instanțelor din domeniul ordinii juridice ( mai exact legea Pusp La art. 27 din Legea Pusp privind revocarea anticipată a șefilor de instanță în formularea sa inițială În conformitate cu art. 27 alineatul (1) din Legea Pusp, în formularea sa inițială, președinții și vicepreședinții curților de apel și ai instanțelor regionale pot fi eliberați din funcțiile lor respective de către ministrul justiției înainte de data încheierii mandatelor lor în cazul nerespectării flagrante a sarcinilor lor profesionale sau/și în cazul în care nu se poate concilia interesele justiției cu exercitarea continuă a mandatelor lor respective. În conformitate cu art. 27 alineatele (2) și (3), revocarea șefilor de jurisdicție are loc după consultarea prealabilă a Consiliului Național al Magistraturii ( În cazul în care CNM nu aprobă propunerea ministrului de justiție, acesta este obligat să o accepte. Dacă în termen de 30 de zile de la data notificării propunerii în cauză către CNM de către ministrul de justiție, acesta nu se pronunță, se presupune că CNM este în favoarea propunerii ministrului. (...) art. 27 din Legea Pups în formularea sa aplicabilă în prezent în conformitate cu art. 27 alineatul (1) din Legea Pusp, președinții și vicii Președinții instanțelor pot fi revocați de ministrul justiției din funcțiile lor înainte de data prevăzută a încheierii mandatului lor în cazul nerespectării flagrante și continue a sarcinilor lor profesionale, de a concilia pe un alt motiv de exercitare a mandatului lor cu interesele justiției, de a avea un nivel de eficiență deosebit de scăzut în ceea ce privește controlul asupra instanțelor inferioare sau de a dispune de o organizare fiabilă a muncii în aceste instanțe sau de a prezenta demisia lor. În conformitate cu art. 27 alineatele (2) și (3), revocarea șefilor de instanță are loc după primirea unui aviz cu privire la acest punct al colegiului reprezentanților [kolegium] În cazul în care ministrul Justiției are dreptul de a revoca un șef de jurisdicție, acesta informează colegiul în acest sens. În așteptarea avizului acestuia din urmă cu privire la această chestiune, ministrul de justiție poate suspenda șeful de jurisdicție în cauză. Conform articolului 27 alineatele (4), (5) și (5) litera (a) din Legea Pusp, colegiul instanței competente hotărăște printr-un aviz după audierea șefului de instanță în cauză. Acesta din urmă nu participă la votul colegiului, chiar dacă este membru al acestuia. Tăcerea colegiului la data expirării termenului de 30 de zile de la data la care ministrul justiției l-a informat cu privire la intenția sa de a revoca un șef de instanță nu împiedică această revocare. În cazul în care colegiul nu este de acord cu ministrul justiției, acesta din urmă poate informa CNM cu privire la intenția sa de a-și exercita funcția de șef de instanță în cauză, precum și cu privire la motivele sale. În cazul în care avizul prin care CNM se pronunță asupra acestui aspect este defavorabil ministrului justiției, acesta este obligat să facă acest lucru, cu condiția ca avizul CNM să fie adoptat cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate. Tăcerea colegiului la data expirării termenului de 30 de zile de la data sesizării acestui colegiu de către ministrul justiției nu împiedică revocarea șefului de instanță în cauză. În conformitate cu art. 89 alineatele (1) - (3) din această lege, eventualele cereri, interpelări și contestații referitoare la exercitarea funcției de magistrat pot fi formulate [de către magistrații interesați] numai pe cale ierarhică. Magistratul nu poate adresa în acest sens instituțiilor sau persoanelor străine serviciului de care el însuși ține de competența sa și nici nu poate informa publicul în acest sens. Pretențiile care decurg din raportul de serviciu al judecătorului pot fi revendicate în fața instanțelor. Primul paragraf nu se aplică acestor cereri, interpelări și contestații ale magistraților, adresate CNM, apărătorului drepturilor și ministrului justiției. În conformitate cu art. 17 alineatul (1) din această lege, președinții și vicepreședinții de instanțe care au fost numiți la posturile lor respective în conformitate cu dispozițiile legii [Pusp], astfel cum a fost modificată la art. 1 în formularea sa inițială, pot fi revocați din funcție de către ministrul justiției pentru o perioadă care nu depășește șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, fără ca condițiile prevăzute la art. 27 alineatul (1) din legea care face obiectul amendamentului în formularea care i-a fost atribuită prin prezenta lege nu se aplică. (...) GRIEF Reclamanții se plâng că au fost revocați din funcțiile lor de vicepreședinți ai Tribunalului Regional din Kielce cu încălcarea cerințelor art. 6 alin. La art. 6 din Convenție se aplică în acest caz (a se vedea în special Hotărârile Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda [GC], nr. 63235/00, CEDH 2007-II, Baka c. Ungaria [GC], nr 20261/12, CEDH 2016, Denisov c. Ucraina [GC], nr. 76639/11, 25 septembrie 2018). În acest sens, au avut reclamanții acces la o instanță judecătorească, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție?

Communiquées le 2 septembre 2019

PREMIÈRE SECTION

Requêtes n

26691/18 et 27367/18

Mariusz BRODA contre la Pologne

et Alina BOJARA contre la Pologne

introduites respectivement

le 1er juin 2018 et le 6 avril 2018

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, M. Mariusz Broda et Mme Alina Bojara, sont des ressortissants polonais nés respectivement en 1969 et 1960 et résidant à Kielce.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

Les requérants exercent la fonction de juge depuis 1998 et 1988, respectivement.

En octobre et en mai 2014, les requérants furent nommés par le ministre de la Justice aux postes de vice-présidents du tribunal régional de Kielce pour une durée de six ans.

Par une lettre du 2 janvier 2018 reçue par les requérants le 8

janvier 2018, le secrétaire d’État adjoint au ministre de la Justice informa les intéressés de leur révocation de leurs postes respectifs au tribunal régional de Kielce, intervenue en application de l’article

17 alinéa

1 de la loi du 12

juillet 2017 («

la loi du 12 juillet 2017

») portant modification de la loi sur l’organisation des juridictions de l’ordre judiciaire (

Prawo o ustroju sądów powszechnych

, dite «

loi Pusp

»).

Par une lettre du 19 février 2018, les requérants prièrent le secrétaire d’État de leur communiquer les motifs de la décision du ministre de la Justice à leur égard et de les instruire sur les recours à leur disposition.

Par une lettre du 21 mars 2018, un responsable du service compétent du ministère de la Justice informa les requérants que, en application de l’article

17 alinéa 1 de la loi du 12 juillet 2017, dans les six mois suivant l’entrée en vigueur de cette loi, le ministre de la Justice était habilité à révoquer les présidents de juridiction sans qu’aucune condition de fond, comme le prévoit la loi Pusp du 27 juillet 2001 dans sa formulation applicable à compter de l’entrée en vigueur de la loi du 12 juillet 2017, ne s’appliquât et sans que le ministre fut obligé de communiquer aux chefs de juridiction concernés les motifs de sa décision sur ce point. En l’espèce, le ministre de la Justice, statuant en tant qu’autorité chargée de la gestion et de l’administration des tribunaux, avait mis un terme à leurs mandats respectifs de vice-présidents de juridiction, et sa décision sur ce point était insusceptible de recours.

Dans des lettres adressées au ministère de la Justice en avril 2018, les requérants firent observer qu’il ressortait du libellé des courriers que celui-ci leur avait fait parvenir que leur révocation de leurs postes respectifs de chefs de juridictions était intervenue en raison de «

dysfonctionnements constatés sur le plan administratif

» au sein du tribunal régional de Kielce et que l’exercice de leurs mandats respectifs jusqu’au terme prévu aurait nui au «

bon fonctionnement

des tribunaux ». Les requérants estimaient que les affirmations du ministre de la Justice à ce propos n’étaient étayées par aucun élément pouvant donner à penser qu’ils ne s’étaient pas convenablement acquittés de leurs tâches professionnelles respectives. Ils indiquèrent de plus que, contrairement à ce que le ministre de la Justice avait sous-entendu, leur travail en tant que vice-présidents de juridiction n’avait jamais été critiqué, mais avait été apprécié dans leur milieu professionnel.

Le requérant faisait observer que, en plus d’avoir été vice-président de juridiction, il avait continué à exercer ses fonctions juridictionnelles et que sa charge de travail en ayant résulté était supérieure à celle de ses collègues. Il indiqua de plus que la chambre civile du tribunal régional de Kielce, dont il assurait lui-même la supervision, avait réalisé de très bons résultats. Il estimait que les principes de l’État de droit en démocratie commandaient que, avant de le démettre de ses fonctions, le ministre de la Justice lui notifiât les allégations formulées à son encontre et lui donnât l’occasion de s’en expliquer, voire, lui permît d’exercer un recours exigé par sa situation. Le requérant indiquait que, eu égard aux circonstances dans lesquelles sa révocation anticipée de son poste de vice-président de juridiction était intervenue, il s’interrogeait sur la question de savoir pourquoi cette mesure n’avait pas été précédée d’une étude préalable, juste et objective, par le ministre de la Justice de la manière dont lui-même s’était acquitté de ses fonctions.

La requérante, quant à elle, soulignait que, eu égard à leur teneur, les constats du ministre de la Justice la concernant avaient nui à sa réputation en tant que chef de juridiction et juge exerçant ses fonctions au nom de la République. Elle estimait en outre qu’en tant que juge à la conduite irréprochable, ayant exercé au fil de ses trente années d’expérience professionnelle différentes fonctions dans la magistrature, elle méritait ne serait-ce que des explications «

justes et objectives

» de la part du ministre sur les motifs de sa révocation de son poste de vice-présidente de juridiction. Pour appuyer ses affirmations sur ce point, la requérante citait les extraits pertinents de son rapport d’appréciation pour la période allant de 2012 à 2015, dont il ressortait qu’elle s’était acquittée des tâches administratives lui ayant été confiées de manière exemplaire.

Par des lettres des 16 mai et 13 juin 2018, les services compétents du ministère de la Justice informèrent les requérants que, eu égard à la formulation non équivoque de l’article 17 alinéa 1 de la loi du 12 juillet 2017, le ministre de la Justice était habilité à mettre fin à leurs mandats respectifs de chefs de juridiction sans avoir à s’en expliquer. Ces services indiquaient de plus que, replacées dans ce contexte, les affirmations des requérants à propos des motifs supposés de leur révocation de leurs postes respectifs de vice-présidents de juridiction «

étaient excessives

». Les lettres en question stipulaient en outre que le ministre de la Justice appliquait les mesures étant à sa disposition, non seulement en cas de dysfonctionnements de services soumis à son contrôle, mais aussi lorsqu’il les estimait utiles à l’amélioration d’une situation, même lorsque celle-ci n’était pas en soi insatisfaisante.

Le droit interne pertinent

Les dispositions pertinentes de la loi sur l’organisation des juridictions de l’ordre judiciaire («

la loi Pusp

»)

L’article 27 de la loi Pusp relatif à la révocation anticipée des chefs de juridiction dans sa formulation initiale

Selon l’article 27 paragraphe 1 de la loi Pusp dans sa formulation initiale, les présidents et les vice-présidents des cours d’appel et des tribunaux régionaux peuvent être relevés de leurs fonctions respectives par le ministre de la Justice avant la date du terme de leurs mandats en cas de non-respect flagrant de leurs tâches professionnelles ou bien/et en cas d’impossibilité de concilier les intérêts de la justice et l’exercice continu de leurs mandats respectifs.

Selon l’article 27 paragraphes 2 et 3, la révocation des chefs de juridiction intervient après la consultation préalable du Conseil national de la magistrature («

le CNM

»). Dès lors que le ministre de la Justice aurait l’intention de révoquer un chef de juridiction, il doit en informer le CNM et il doit lui présenter ses motifs afin d’obtenir son approbation. En cas de refus du CNM d’approuver la proposition du ministre de la Justice, celui-ci y est lié. Si dans les trente jours à compter de la date de la notification de la proposition en question au CNM par le ministre de la Justice ce premier ne se prononce pas, l’on présume que le CNM est favorable à la proposition du ministre. (...)

L’article 27 de la loi Pups dans sa formulation applicable actuellement

Selon l’article 27 paragraphe 1 de la loi Pusp, les présidents et les vice

‑

présidents des juridictions peuvent être relevés par le ministre de la Justice de leurs fonctions avant la date prévue du terme de leur mandat en cas de non-respect flagrant et continu de leurs tâches professionnelles, d’impossibilité de concilier pour un autre motif l’exercice de leur mandat et les intérêts de la justice, d’un taux d’effectivité particulièrement faible en matière de contrôle exercé à l’égard des juridictions inférieures ou d’une mauvaise organisation du travail dans ces juridictions, ou bien encore en cas de présentation de leur démission.

Selon l’article 27 paragraphes 2 et 3, la révocation des chefs de juridiction intervient après l’obtention d’un avis sur ce point du collège des représentants [

kolegium

] de la juridiction compétente. Dès lors que le ministre de la Justice a l’intention de révoquer un chef de juridiction, il en informe ce collège. Dans l’attente de l’avis de ce dernier sur ce point, le ministre de la Justice peut suspendre le chef de juridiction concerné.

Selon l’article 27 paragraphes 4, 5 et 5 a) de la loi Pusp, le collège du tribunal compétent statue par un avis après avoir entendu le chef de juridiction concerné. Ce dernier ne participe pas au vote du collège, même s’il en est membre. L’avis dudit collège, favorable à la proposition du ministre de la Justice, habilite ce dernier à relever le chef de juridiction concerné de ses fonctions. Le silence du collège à l’expiration du délai de trente jours à compter de la date à laquelle le ministre de la Justice l’avait informé de son intention de révoquer un chef de juridiction ne fait pas obstacle à cette révocation. En cas d’avis du collège défavorable au ministre de la Justice, ce dernier peut informer le CNM de son intention de relever le chef de juridiction concerné de ses fonctions, ainsi que de ses motifs. Si l’avis par lequel le CNM se prononce sur ce point est défavorable au ministre de la Justice, celui-ci y est lié, à condition que l’avis du CNM soit adopté à la majorité des deux tiers des voix exprimées. Le silence du collège à l’expiration du délai de trente jours à compter de la date de la saisine de ce collège par le ministre de la Justice ne fait pas obstacle à la révocation du chef de juridiction concerné.

L’article 89 de la loi Pusp énonçant l’obligation pour les juges de respecter la voie hiérarchique

Selon l’article 89 paragraphes 1 à 3 de cette loi, les éventuelles demandes, interpellations et contestations relatives à l’exercice de la fonction de magistrat peuvent être formulées [par les magistrats intéressés] uniquement par voie hiérarchique. Le magistrat ne peut pas s’adresser à ce propos à des institutions ni à des personnes étrangères au service dont lui-même relève et il ne peut pas non plus en informer l’opinion publique. Les prétentions découlant du rapport de service de juge peuvent être revendiquées devant les tribunaux. Le premier alinéa ne s’applique pas à ces demandes, interpellations et contestations des magistrats, qui sont adressées au CNM, au défenseur des droits et au ministre de la Justice.

L’article 17 alinéa 1 de la loi du 12 juillet 2017 portant modification de la loi Pusp

Selon l’article 17 alinéa 1 de cette loi, les présidents et les vice-présidents de juridiction ayant été nommés à leurs postes respectifs en application des dispositions de la loi [Pusp], modifiée à l’article 1 dans sa formulation initiale, peuvent être relevés de leurs fonctions par le ministre de la Justice pendant une période n’excédant pas six mois à compter de l’entrée en vigueur de la présente loi, sans que les conditions prévues à l’article

27 paragraphe 1 de la loi soumise à l’amendement dans la formulation lui étant attribuée par la présente loi ne s’appliquent. (...)

GRIEF

Les requérants se plaignent d’avoir été révoqués de leurs postes de vice-présidents du tribunal régional de Kielce au mépris des exigences de l’article 6 § 1 de la Convention. Ils critiquent, plus particulièrement, le caractère, selon eux, arbitraire et irrégulier de leur révocation anticipée de ces postes et l’exclusion d’un recours juridictionnel pour la contester.