ROMANOVA v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
ROMANOVA v. UKRAINE (CtEDO, 2022)
A cincea secțiune DECIZIE Nr. 63961/13 Nataliya Mykhailivna ROMANOVA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A cincea secțiune), care a stat la 8 decembrie 2022 în calitate de comitet compus din: Arnfinn Bårdsen , Președintele Kateřina Šimáčková, Mykola Gnatovskyy , judecători și Martina Keller, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 63961/13) împotriva Ucrainei depuse în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 27 septembrie 2013 de către un național ucrainean, dna Nataliya Mykhailivna Romanova, care s-a născut în 1980 și locuiește în Lysychansk („reclamantul”), reprezentat de dl Y.I. Kardash , locuind în Lysychansk; hotărârea de a anunța cererea către guvernul ucrainean („guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Ivan Lyshchyna, al Ministerului Justiției; decizia de a suspenda cazul; observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant; observațiile prezentate de Forumul pentru Drepturile Omului (FORUM), o ONG internațională privind drepturile omului, care se află la Praga, Republica Cehă, care a fost acordată permisiunea de a interveni de către președintele secțiunii; după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea se referă la plângerea reclamantului că fiul său a fost supus unei presiuni psihologice în timpul interogarii de către un ofițer de poliție și că nu existau căi de recurs interne eficace în ceea ce privește această plângere. Ea s-a bazat pe art. 13 din Convenția Națiunilor Unite (ONU) Convenția privind drepturile copilului. Conflict între R. și K. și interogarea Y. Reclamantul a fost căsătorit cu R. și au avut un fiu, Y. , care s-a născut în 2000. Familia a locuit într-un bloc de apartament în Lysychansk. La 21 mai 2012 R. a avut o luptă cu vecinul său K. în prezența Y. La o dată neespecificată poliția a instituit proceduri penale împotriva R. pentru hooliganism. Ancheta a fost condusă de investigatorul G. Reclamantul și R. au cerut investigatorului G. să pună la îndoială fiul lor Y. ca martor. G. a fost de acord. La 18 iunie 2012, reclamantul, R. și Y. au sosit la secția de poliție. Au adus Ko., profesorul lui Y., pe care reclamantul a cerut să fie prezent în timpul întrebării de către G. În sala de intrare a secției de poliție, reclamantul, Y. și Ko. au fost întâlnite de G., care a spus că va pune întrebări pe Y. fără ca mama sa să fie prezentă. Reclamantul a activat în secret o aplicație de înregistrare audio pe telefonul ei și a pus telefonul în buzunarul fiului ei. G. apoi a mers cu Y. și Ko. la biroul său. G. și Ko. nu au știut că Y. avea un dispozitiv de înregistrare audio pe el. Reclamantul a furnizat Curtei înregistrarea audio a interviului pe care l-a obținut în modul descris mai sus. G. a interogat Y. timp de aproximativ trei ore și Y. plângea cel mai mult de acest timp. În repetate rânduri a spus că el nu crede Y. pentru că declarațiile sale sunt incoherente și diferențiate de cele ale altor martori prezente la locul, inclusiv tatăl lui Y. Într-o ocazie G. A spus că Y. nu ar trebui să „pună lâna peste ochii lui”, și că Y. a fost „spăimântând fum” în loc de a-i spune ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Anchetatorul a spus de asemenea că va continua să-l întrebe pe Y. „până la noapte”, pentru că G. trebuia să știe adevărul. Într-o ocazie G. a spus: „Nimeni nu te bate; nimeni nu strigă la tine. Nu plânge, ești un băiat matur. Am o fiică aceeași vârstă ca tine. Nu plânge când vorbesc cu ea. În altă ocazie G. a spus: „Văd că ești mai rău decât o fată; începi să plângi imediat”. În mai multe ocazii, Ko. a intervenit și a spus că, în opinia ei, declarațiile lui Y. sună mai plauzibilă decât cele ale altor martori. Într-o ocazie, Ko. a spus G.: „Nu vezi că toți cei [alți martori oculari] sunt împotriva acestei familii?” G. a răspuns: „Ei dau declarații împotriva acestei familii”. Ko. a întrebat și Y. întrebări cu privire la chestiunile care au interesat G. 11. După ce s-a terminat interogarea, reclamantul a luat telefonul mobil din buzunarul fiului său și a ascultat înregistrarea audio a interogativei. 2012 reclamantul s-a plâns la Procuratura lui Lysychansk, că G. a hărțuit și intimidat fiul ei în timpul interogativei sale și l-a forțat să dea declarații false, în special, G. a vrut Y. să spună că el a văzut că tatăl său a început lupta cu K. Reclamantul a completat plângerea ei cu o copie a înregistrării audio a interogarii. 13. 2013 Procurorul Lysychansk a instituit proceduri penale cu scopul de a investiga un posibil abuz de autoritate de către G. în timpul interogarii lui Y. În cursul anchetei procurorii au interogat G., Y. și Ko. De asemenea, au interogat B., un ofițer de poliție care a împărtășit biroul cu G. și a fost prezent într-o parte a interogarii. 14. La 12 martie În 2013 biroul procurorului a închis procedura pentru lipsa de dovezi că o infracțiune a fost comisă. 15. La 22 aprilie 2013, Tribunalul Lysychansk City a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 12 martie 2013. 16. La 8 mai 2013, Curtea Regională de Apel din Luhansk a susținut această decizie. În special, a remarcat că Y. nu a suferit prejudicii pe o scară astfel încât să justifice urmărirea penală a G. În ceea ce privește înregistrarea audio, aceaceasta a fost făcută de o persoană neautorizată, în mod ilicit și în încălcarea procedurii prevăzute de legea aplicabilă. La 20 august 2012 a fost depusă o acuzație împotriva R. și cazul penal a fost trimis la Tribunalul Orașului Lysychansk pentru a fi luat în considerare. Această instanță a trimis cazul la poliție pentru anchetă suplimentară în mai multe ocazii. 18. La 15 mai 2014, cazul a fost trimis departamentului de investigație al secției de poliție regionale Luhansk în legătură cu plângerea pe care reclamantul a depus-o împotriva G. 19. La 24 octombrie 2014, Ministerul Afacerilor Interne ale Ucrainei a dispărut Biroul Regional de Poliție din Luhansk deoarece teritoriul în care se afla nu mai era sub controlul autorităților ucrainene. 20. Nu se cunoaște ce s-a întâmplat în cazul penal împotriva lui R. 21. Reclamantul se plânge că fiul său Y. a fost supus la presiune psihologică ilegală și disproporționată de dificultăți emoționale în timpul interogativei sale și că nu existau căi de recurs interne eficace în ceea ce privește această plângere. 13 din Convenția și art. 3 din Convenția Națiunilor Unite (ONU) privind drepturile copilului. . La 10 octombrie 2020 Y. a informat Curtea că a ajuns la vârsta majorității și a solicitat să corespundă cu el în loc de mama sa, care a acționat în fața Curții în numele său. EVALUAREA TRIBUNALULUI Remarci preliminare 23. În calitate de capitan al caracterizării care trebuie acordată în drept faptelor cauzei (a se vedea Bouyid c. Belgia [GC], nr. 23380/09, § 55, CEDO 2015), Curtea consideră oportună examinarea reclamantului plângerea conform căreia Y. a fost supusă unei presiuni psihologice ilegale în temeiul articolului 8 din Convenție, plângerea privind lipsa de remediere internă eficace se examinează în temeiul articolului 13 din Convenție. Guvernul a susținut că reclamantul nu a putut fi considerat o victimă a situației plângute și că cererea sa este, prin urmare, incompatibilă ratione personae cu dispozițiile Convenției. De asemenea, ei au susținut că, chiar presupunând că reclamantul se afla în acest caz, ea nu a instituit o procedură civilă împotriva G. și, din acest motiv, nu a epuizat căile de recurs interne de care dispune ea. În alternativa, guvernul a declarat, referindu-se la concluziile autorităților interne, că afirmațiile reclamantului au fost vădit nefondate. Referindu-se la scrisoarea lui Y. (a se vedea punctul 22 de mai sus), ei au adăugat că el nu ar putea fi considerat un reclamant în acest caz, deoarece mama sa s-a prezentat ca reclamant în formularul de cerere. Întrucât el a făcut acest lucru doar la 10 octombrie 2020, plângerile sale trebuie respinse ca fiind în afara termenului de șase luni. 25. terțul a subliniat că principala problemă juridică ridicată de cerere a fost dacă interogarea lui Y. a fost compatibil cu principiile de bază ale justiției pentru copii, inclusiv ținând seama de interesul cel mai bun al copilului, oferind cazare rezonabilă și minimizând riscul de victimizare secundară. De asemenea, terța parte a furnizat o prezentare a standardelor internaționale referitoare la justiția pentru copii, inclusiv orientările ONU privind justiția în materie de victime pentru copii și martorii crimei; Legea modelă a ONU privind justiția în materie de victime pentru copii și martorii crimei; Observarea generală nr. 12 din Comitetul ONU pentru drepturile copilului; Observațiile concludente privind Ucraina a Comitetului ONU pentru drepturile copilului (21 aprilie 2011, CRC/C/UKR/CO/3-4, § 87); Orientările Comitetului miniștrilor Consiliului Europei privind justiția favorabilă copiilor; și Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a standardelor minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor crimei. 26. Curtea constată că obiecțiile guvernului cu privire la lipsa locus standi a reclamantului ar trebui respinse având în vedere jurisprudența Curții în această privință (a se vedea mutatis mutandis Blyudik c. Rusia , nr. 46401/08, §§§ 41-44, 25 iunie 2019). 27. Curtea a considerat anterior, în diferite contexte, că conceptul de viață privată include integritatea fizică și psihologică a unei persoane (de exemplu, Pranjić-M-Lukić c. Bosnia și Herțegovina , nr. 4938/16 § 63, 2 iunie 2020). Curtea reiterează că anterior a constatat că, în anumite circumstanțe, interogarea unei persoane care au asistat la o infracțiune poate atinge pragul de severitate necesar pentru aplicarea articolului 8 și poate constitui o încălcare a acestei dispoziții. De exemplu, în v. Slovenia (nr. 41107/10, ECHR 2015 (extracte)), Curtea a constatat că forma și conținutul întrebărilor, comentariilor și „insinuațiilor ofensive” făcute în timpul interogarii unei victime de agresiune sexuală au fost vizate de intimidarea și umilirea ei în loc de a stabili faptele cazului și de a asigura dreptul acuzatului de a ridica o apărare. 28. Curtea reiterează că, pentru ca o chestiune să se întâmple în temeiul articolului 8 din Convenție, situația încurcată care afectează viața privată a reclamantului trebuie să ajungă la un anumit prag de gravitate sau gravitate. Odată ce se constată că o măsură a afectat grav viața privată a reclamantului, această concluzie înseamnă că plângerea este compatibilă ratione materiae cu Convenția și cu o chestiune legată de dreptul la respectarea vieții private se află. Într-adevăr, problema aplicabilității articolului 8 și existența unei interferențe cu dreptul la respectarea vieții private sunt adesea inextricabil legate (a se vedea, mutatis mutandis Denisov v. Ucraina [GC], nr. 76639/11, § 93 și 110-114, 25 septembrie 2018). Pe de altă parte, dacă nivelul necesar de gravitate nu este atins, plângerea va fi declarată inadmisibilă ca fiind incompatibilă ratione materiae cu Convenția. 29. Prin urmare, Curtea va dezvolta propunerea sa pentru a determina dacă, în acest caz, situația impugnată care afectează viața privată a lui Y. a atins nivelul necesar de gravitate în temeiul articolului 8 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Demir și Baykara c. Turcia [GC], nr. 34503/97, § 58, CEDO 2008). 30. În opinia Curții, faptele prezentului caz diferă semnificativ de cele din Y. v Slovenia (citată mai sus). Pentru a începe cu, în acest caz, Y. a fost interogat de către investigatorul la cererea propriilor părinți. În timpul interogatoriului Y. a fost însoțit de profesorul său, care a fost desemnat de mama lui Y. (vezi punctele 5 și 10 de mai sus). Întrebări ale investigatorului au avut ca scop aparent să afle dacă Y. Deoarece declarațiile lui Y. au contrazis parțial cele ale celorlalți martori, era rezonabil ca investigatorul să presupună că Y. a disimulat în mod intenționat sau intenționat adevărul. Limba coloquială pe care investigatorul a folosit-o în mai multe ocazii nu a fost în mod clar suficient de ofensiv pentru a atinge nivelul de severitate necesar pentru aplicarea articolului 8. Curtea nu consideră că faptul că Y. plângea în timpul interogarii este în sine suficient pentru a concluziona că nivelul necesar de severitate a fost atins. În acest context, Curtea reamintește că Y. a fost interogat cu privire la un eveniment traumatic în care atât el, cât și tatăl său au suferit leziuni corporale, precum și prin faptul că Y. face declarații în cadrul procedurilor penale împotriva tatălui său și aceste declarații ar fi putut fi utilizate de autoritățile împotriva tatălui său. 31. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că situația în cauză nu a atins nivelul necesar de gravitate pentru aplicarea articolului 8. 32. În ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 13 din Convenție, Curtea reiterează că art. 13 nu are existență independentă; acesta doar completează celelalte clauze de fond ale Convenției și ale protocolelor sale (a se vedea Zavoloka c. Letonia) , nr. 58447/00, § 35 litera (a), 7 iulie 2009). Acesta poate fi aplicat numai în asociere cu sau în funcție de unul sau mai multe articole ale Convenției sau de protocolele din care a fost susținută o încălcare. Pentru a se baza pe art. 13, reclamantul trebuie, de asemenea, să aibă o cerere argumentabilă în temeiul unei alte dispoziții ale Convenției. Întrucât, în acest caz, plângerea reclamantului este incompatibilă în temeiul articolului 8 Relationne materiae cu dispozițiile Convenției, plângerea în temeiul articolului 13 trebuie declarată inadmisibilă, vădit nefondat. 33. Având în vedere concluziile de mai sus, Curtea nu consideră necesară examinarea restului obiecțiilor formulate de Guvern. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 ianuarie 2023. Martina Keller Arnfinn Bârdsen Președintele adjunct al grefierului